…

Dimineața se prelinge din mine o altă femeie cu o altfel de viață

N-o iau cu mine când plec, o las acasă, când mă întorc îmi dă

Papucii ei în care a stat toată ziua, tălpile se încălzesc

Mă bucur că este cu mine, aș vrea s-o cunosc, să vorbim

S-o întreb cine este, cât mai are de gând să stea și mai ales

De ce se prelinge dimineața din mine, de ce nu vine cu mine

De ce nu-i place orașul, de ce nu-i place mâncarea

Câinii vagabonzi nu ar lătra-o când din mine ar scoate

Cuvinte nepâmântești, într-o zi mi-a arătat cu degetul

Spre gresie – erau niște urme umane ca atunci când ieși de la duș

Lăptoase, dulci, am tot cărat-o în spate ani mulți

Când am renunțat nu s-a supărat, a rămas singură acasă

Așa cum rămâne un copil fără părinți, într-o pereche de încălțări

Cu câteva numere mai mare