DozaDePoezie

23 Decembrie 2014

Dacă omul ar fi avut aripi!!!

Filed under: adam si eva,Stări — maskirovka @ 09:38

Ce fel de case își făcea? Poate nu mai erau drumuri, poduri, poate nu mai aveam nevoie de mașini, trenuri, bagaje, poate nu mai căram, nu ne mai căram! Sigur aveam alte nevoi, alte aspirații, târâtoarele în general sunt mai inteligente, aripile ne-ar fi atrofiat creierul, zborul în sine ne-ar fi făcut mai înalți, mai tăcuți, am fi avut atât de mult încât nu ne-ar mai fi interesat case, mașini! Am fi avut un altfel de schelet, altfel de morminte, poate că nici nu muream, doar plecam! Poate că nici de cuvinte nu mai aveam nevoie, aripile ne-ar fi degradat maxilarul, în timpul zborului fața se ascuțea să pătrundă aerul, ne-ar fi crescut cioc sau cine știe ce instrument ajutător de hrănit! Poate nici nu visam! De vreme ce-am fi plutit!

Anunțuri

20 Decembrie 2014

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 05:10

Mă gândeam de sărbători să-mi amestec pielea cu lumina Lunii și să te invit la cină.

18 Decembrie 2014

Filed under: Când sunt cu tine,Poezii — maskirovka @ 08:24
Tags:

La început eram doi primitivi care mâncam doar carne crudă
Până când inimile ca două pietre s-au atins din greșeală
Când ți-am bănuit pielea mirosea a perete proaspăt văruit
Așa că am pășit în camera curată și am atârnat o icoană
Lângă tine am răspunsuri la orice, construiesc pe loc palate
Bărci, biserici, pot face o bicicletă, pot sparge o moleculă
Până văd ce se află pe fundul mării și ce face să schimbe
Culoarea sângelui pe timp de noapte și unii dintre noi
Luminează mai mult decât alții și văd cum ne scufundăm
În povești ieșind cu bine la capătul celălalt al lumii cu mâini
Cu picioare, din nou oameni care au răspunsuri la orice
Lângă tine scheletul mi se micșorează, vertebrele se retrag
Cumva la mal ca niște basme de adormit copiii, lângă tine
Mă retrag seara ca un soare care își ia înapoi razele, mă adun
În tine așa cum oamenii s-au adunat toți în Isus, încet, încet
Intru ca un fir de nisip în ochi, sufletul ți se irită și secretă
Un fel sidef pentru a se păzi

17 Decembrie 2014

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 08:23

Pe măsură ce îmbătrânesc îngerul din mine devine tot mai copil, tot mai mic, până când într-o zi îl voi expulza ca pe un bob de lumină.

15 Decembrie 2014

sms

Filed under: adam si eva,SMS — maskirovka @ 08:26

La început eram doi primitivi care mâncam doar carne crudă, nu știam nimic despe iubire, până când inimile ca două pietre s-au atins din greșeală.

14 Decembrie 2014

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 03:54

Când sunt îndrăgostită ființa care se naște în mine e o arătare cu două capete nespus de frumoasă care răspândește o tăcere divină.

12 Decembrie 2014

îți amintești astă vară

Filed under: adam si eva,Poezii — maskirovka @ 04:52

Îți amintești astă vară

când aveam spatele transpirat

și spuneai: iar ți-am aburit pielea

apoi mă ștergeai ușor

ca și cum ai fi șters o oglindă

și spuneai: mă văd în tine

uite-mă când eram mic

și râdeam, râdeam

mergeai cu degetul pe șira spinării

și parcă erai un copil

care urcai fricos pe o scară

făcută din lemne putrede

care avea să te ducă

la un cuib de rândunici

lasă-mă cu neroziile

și insistai să mă convingi

că spatele meu e o oglindă magică

și că ai vrea să scrii o carte

despre lumea de acolo

despre poduri și mlaștini

și râdeam, râdeam

n-ai tu arme să pătrunzi

în adânc, tu vezi doar luciul

poveștii, care știu orbește

orbește, noi ce sărbătorim azi?

nașterea sau moartea

nu-mi dau seama

pe unde suntem

și râdeam, râdeam

ne luam de mână

și ne aruncam de pe stânci

unul în altul

până storceam raze de lumină

și cai înaripați se nășteau

între noi

11 Decembrie 2014

Filed under: Uncategorized — maskirovka @ 06:00
Tags: , , ,

Motto:

Doar iubirea ucide altă iubire, îi trage un glonte în cap

Sigur și precis ca în Frații Karamazov, duelul dintre Dumnezeu

Și diavol, unde câmpul de luptă e corpul meu

Și din sângele risipit se naște altă iubire care se ține după mine

Hematie după hematie, un lanț asurzitor de bucurii și tristeți

Noaptea pereții mă încolăcesc până mă înghit

De multe ori ne luptăm să ne luăm locul unul altuia

Până ne potolim foamea, nu există animal de care să

Mă tem mai mult ca peretele, în el sticlesc tot felul

De ființe, oameni naufragiați se ucid între ei

Noaptea pereții mă încolăcesc până mă înghit

Și trebuie să fac repede sulițe din iubiri neîmplinite

Să trec vârful pașilor prin otravă, am ochii mari

Peste tot pândesc cuvintele nespuse care sar la gât

Gândurile moarte zac și ele acolo gata să revină

Înapoi în trup, amintirile sunt un fel de hidre

Urâte, schiloade, dar cu o putere demnă de cărți

Scheletul mi se micșorează, vertebrele se retrag

Cumva la mal ca niște povești de adormit copiii

Inima este în plan secundar ca un ostaș roman

Care aparține lui auxilium, pereții mă acoperă

Ca niște veșminte albe de moarte, îmi acoperă

Fața, mâinile, ca pe o mumie mă strâng bine de tot

Și râd și râd, mă înghit din nou, pentru a câta oară…

8 Decembrie 2014

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 04:33
Tags: , ,

Când intru în tine, la început încet, încet, ca un fir de nisip în ochi, sufletul se irită și secretă un fel sidef pentru a se păzi, cu timpul ia naștere iubirea.

6 Decembrie 2014

10-update

Filed under: Poezii — maskirovka @ 12:46
Tags: , , , ,

pe măsură ce împart trupul cu tine nu mai există să nu furi, să nu ucizi

nu mai există nici fericire, nici moarte, doar un lagăr din carne și oase

unde Dumnezeu nu există și cele zece porunci le calc în picioare

și totuși iau din tine partea ce mi se cuvine ca după un război surdo-mut

în care la final parcă nu ne-am văzut, nu ne-am auzit, nu ne-am cunoscut

împart teritorii, fur copii, iau tributul din corpul tău apoi plec iar în mine

cu hrană pentru încă o săptămână, stau cu genunchii la piept și ronțăi

amintirile albe ca pe niște oase dulci, suculente, mă uit în dreapta, în stânga

le păzesc să nu fugă, muzica lor îmi sparge timpanele, le țin strâns sub bluză

nimeni să nu vadă hrana mea nemiloasă cum îmi taie respirația, cum trec

pentru o vreme în lumea cealaltă și înțeleg că plutirea nu e un fenomen

la suprafața unui lichid și plutirea înseamnă să te împrăștii în toate părțile

jumătate otravă, jumătate agheasmă

pe măsură ce împart trupul cu tine citești scriptura de pe epiderma mea

așa cum odată creștinii citeau textele sacre pe piele de animal nenăscut

și nu se mai săturau și stăteau cocoșați, în genunchi, morți de foame

gârboviți, uitau de familii, de copii, de viață, uitau că mai sunt oameni

intrau cu totul în poveștile biblice, luau parte la minuni, la revolte

uitau să mai revină în trupurile lor, de fapt nici nu mai aveau trupuri

aveau doar un fel de felinare care țineau în viață inimile pulsând

de fiecare dată mă nasc în mâinile tale, fără tine aș fi un pământ oarecare

când îmi lipesc urechea de inima ta vibrațiile descriau cercuri pe tâmpla mea

pe tot corpul, până la tălpi, ființa ta intra în mine fără să știu de ce

adorm ascultând o muzică veche, aproape mută care-mi pare cunoscută

și îmi este indiferent unde mă duce atâta timp cât sunt lipită de tine

în casa noastră nu răzbate niciun fel de lumină, niciun fel de întuneric

când suntem unul lângă altul avem și noapte și zi și hrană și mame

și frați, nu deschidem nimănui de teamă să nu tulbure mormântul

4 Decembrie 2014

Orbită

Filed under: adam si eva,Când sunt cu tine — maskirovka @ 04:56
Tags: , ,

Există un loc unde se bea și se doarme la fel ca în „Chéri”, de Colette

Un loc mirifc unde stai fără griji întins la soare cu valurile sparte la picioare

Nu trebuie să faci bagaje, nu trebuie lucruri prea multe, nu e nevoie nici

Să pleci din casă,  nici să citești, nu, nu este acea călătorie în cărți

M-am săturat să trăiesc în poveștile altora când pot foarte bine să

Trăiesc în povestea mea, asta și fac acum, te aștept să deschizi ușa

Să te așezi pe pat, să beau din tine și să adorm ca o operă de artă

Pe fundul unui ocean, nimeni niciodată nu va mai reface culorile

Cum au fost, vreau să locuiesc acolo, din când în când crâmpeie

De lumini să străbată pielea ta ca un far scufundat

Blog la WordPress.com.