DozaDePoezie

21 Aprilie 2010

21 aprilie 2010 / poem pentru tine

Filed under: Poezii — maskirovka @ 07:21
Tags:

m-am trezit cu gândul să îţi scriu un poem
telefonul nu indica niciun sms, niciun apel pierdut
adormisem cu el sub pernă
tot credeam că îmi vei spune noapte bună
aşa s-ar fi înlăturat toate petele de pe ochi
cortina s-ar fi ridicat
spectatorii s-ar fi trezit brusc la viaţă
aplaudând în picioare finalul ratat
al unei sinucideri perene
şi uite că nu pot să îţi spun nimic concret
îmi mai las nasturii de la inimă deschişi
până la ora 12 după care plec
asta doream de fapt să spun
că plec laolaltă cu bucăţile din mine
pe care le-am lăsat data trecută în camera ta
le-am pus bine, pe raftul de sus în şifonier
am să iau şi cartea aia despre iubire
am uitat şi titlul şi autorul
cea din care ai folosit tu un motto pe la usr
iau şi aripile vechi poate reuşesc să le repar
să găsesc naiba pe cineva priceput
nu mai ţin aşa prinse-n piuneze
mi se văd organele, mi se văd poemle nescrise
cum stau învelite în coajă aia subţire de staniol
poţi să iei câte pofteşti, de fapt, ţi le dau toate
şi dacă sunt în viaţă asta nu înseamnă
că nu înţeleg cât de moartă sunt
iubitul, să nu laşi nici măcar ninsoarea
să se depună între noi

Anunțuri

18 Aprilie 2010

Poem pentru tine

Filed under: Poezii — maskirovka @ 09:13
Tags: , , , ,

aş vrea să te sun, dar ştiu că nu-mi vei răspunde
mai bine mă mulţumesc cu fericirea asta ce miroase a hoit
să te ştiu la celălalt capăt fumând disperat dar nu din cauza mea
aş vrea să te sun, să-ţi spun hai să ne împăcăm odată
ce naiba avem de câteva luni, ne scoatem ochii
ne smulgem mâinile, sperând că în locul lor vor creşte altele noi
aiurea, nu creşte nimic, rămânem handicapaţii fără odihnă
ne amputăm cele mai frumoase sentimente
am vrea să ne decojim de trecut cu scârbă
dar nu ne iese, indiferent ce soluţii de curăţat am folosi
tu nu vezi, că nu putem trăi decât unul în altul
când ieşim avem nevoie de măşti de oxigen
tu de 100 de femei să vină repede să-ţi ţină perfuziile
pline şi alea tot cu mine, trupul tău e un spital
unde să mai fugi, în tine e medicaţia şi toată iubirea
doar aşa mă învăţai pe mine
am să stau într-o cameră sterilă
cu imunitatea zero
dacă apuc să mai mă nasc încă o dată
sper să mai trăiesc tot atât
te-aş suna să-ţi spun nu te mai da cu capul de pereţi
nu mai mă lăsa să plâng
şterge naiba de pa pagina aia infectă femeile alea
dacă m-ai iubit vreodată
eu nu mai aştept nimic
poate vara, briza din gara de nord
căci era o briză venită din inima ta
am simţi-o cum am urcat scările de la metrou
ştiam unde eşti

nu lăsa neiubirea să învingă

13 Aprilie 2010

Note finale la concursul organizat de K.R.U.G Timisoara

Filed under: Concurs — maskirovka @ 07:36
Tags: ,

11 Aprilie 2010

harcea-parcea, cu viaţa la gunoi – pentru poetul care s-a sinucis ieri seară

Filed under: Dincolo de mine,Poezii — maskirovka @ 10:27
Tags:

în timpul liber sunt poet
asta nu e deloc simplu
este la fel ca într-un autobuz aglomerat
încercând să-ţi menţii echilibrul

bara de metal e plină de mâini
multe şi murdare
mâini
peste
mâini
(aş putea să cad la prima curbă)

am ochi de pisică
te văd şi prin întuneric
şi prin geamuri mate
mai ales când treci pe stradă
mă ridic brusc din pat
se face linişte
o fericire temporară
mă dau în leagăn

în timpul liber sunt poet
iau masa de seară pe o bancă în parc
tot timpul acelaşi câine
aceleaşi inimi trec strangulate prin oameni
eu mă caţăr pe ziduri în voie
nimeni nu-mi reproşează
nici vecinii
nici trecătorii
am scuza asta că sunt poet
fac acrobaţii la mari înalţimi
sar când din mine când de pe bloc
ies teafără de sub roţi de maşini
(nimeni nu se miră)

într-o zi am să mor de-a dreptul
ca şi cum aş călca într-o baltă

pe trotuarul de vis-a-vis va ninge
şi mâini
peste mâini
mă vor acoperi

10 Aprilie 2010

Ştii cum e…

Filed under: Poezii — maskirovka @ 03:53
Tags: ,

…o femeie la 30 de ani?
nu mai aşteaptă nimic
ştie că atunci când vine de la piaţă trebuie să pună sacoşele jos
să caute cheia şi să deschidă singură
ştie că în weekend trebuie să cureţe frigiderul, să sune la părinţi
să caute tratamente naturiste, ea se mulţumeşte cu mere verzi
inima ei, curios, este verde, ai putea muşca din ea
are un fel de geometrie reglabilă, se mulează după orice individ
o femeie la 30 de ani e mult mai înaltă, mult mai eliberată
de fraze sticloase aruncate pe peron
e obişnuită cu vocea de bărbat care-i spune
“nu te supăra, azi nu pot trece pe la tine”
după care se aşează în fotoliu cu o carte despre psihologia comunicării
nu-l întreabă de ce, vroia doar să vină, aşa întârziat
dar să vină, se culcă devreme, noaptea deschide geamul
sperând că după draperie nimeni nu o vede
ea de fapt se ascunde după propria-i piele
nu-şi scoate cu una cu două viscerele la uscat
nici măcar cuvintele nu le aruncă pe stradă
le păstrează bine, ca pe nişte bijuterii de familie
asta nu o face tăcută ci doar înţeleaptă
o femeie la 30 de ani nu mai aşteaptă dispoziţii
ştie singură când să se învelească, pe ce parte să doarmă
mai mereu alege partea cu peretele
caută un refugiu, e contra curentului, sau poate doar o trecere de pietoni
e foarte atentă la detalii gen iubirea este o ceremonie
prin urmare îşi activează simţurile punând ruj pe buze
ciorapi de dantelă, parfum pentru experineţe diferite
o femeie la 30 de ani este ca un adăpost antiatomic
trupul ei are pereţi ermetici, este greu de dizlocat
numele e greu de pătruns dacă nu eşti obişnuit cu braconajele
vrea mereu să se mute/ aşternutul să rămână gol/ pietrele să se spargă în urmă
nu are un scenariu prestabilit/ stă sprijinită de tocul uşii/ ar vrea să ia totuşi ceva
o poşetă/ un gest/ o frică ascunsă sub pat/ ţipătul intrat pe geam
zăpada de pe rama ferestrei/ frigul din baie/ cartea de la el
nu recunoaşte nimic/ nimic nu-i aparţine/ pune mâna pe clanţă
ceva totuşi o împinge-napoi/ brusc toate venele se adună la loc
încearcă să-şi pună pielea la loc ca pe o haină oarecare
să-şi îndese inima – balon de săpun
vrea mereu să se mute/ aşternutul să rămână gol/ nu mai ştie cum e să te zideşti
nu mai ştie de ce are nevoie/ deratizează de versuri/ sunt prin toate colţurile
albastre/ mişcătoare/ îi lipseşte o mână/ un ochi/ rochia neagră
trebuie să ajungă la suprafaţă/ pereţii aştia vechi o sugrumă

Întunericul alb

Filed under: Poezii — maskirovka @ 03:19
Tags: ,

nu e vorba de film, filmul este o tâmpenie
este vorba că te iubesc mult, foarte mult
în cameră nu ai nevoie de veioză
nici de foi albe

ţin loc de maidan, unde îţi poţi da jos cămaşa
să te arunci în gaşca de copii care bat mingea

ţin loc şi de scrumieră, în mine poţi stinge orice durere
nu mă doare niciodată

ţin loc şi de sicriu, abia aştept să depui armele
să arunci bocancii

nu ai nevoie de veioză, nici de foi albe

Cuvinte cheie :

9 Aprilie 2010

Poem cu schije

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 05:45
Tags: , , ,

7 Aprilie 2010

Definiţie

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 16:04
Tags: , , , ,

5 Aprilie 2010

Urme pe asfalt

Filed under: Dincolo de mine,Poezii — maskirovka @ 19:35
Tags: , ,

azi mi-a fost dor de tine/ aş fi vrut să te îmbrăţişez/ dar cumva pe ascuns/ folosind scările de incendiu şi lumina intrată pe sub uşă

am scos din sertar aripile/ le-am şters de praf/ în tot acest timp camera se umplea de un poem care vorbea în şoaptă/ îi vedeam venele cum se rotunejau pe genunchii mei/ cum sângera/ tremura/ se ascundea/ când pe sub coaste/ când pe sub limbă

i-aş fi dat un pahar cu apă/ dar el se tot întorcea în placentă/ ieri noapte a adormit pe glezna mea/ se răsucea frumos/ torcea într-un fel anume

azi mi-a fost dor de tine/ aş fi vrut să te îmbrăţişez/ dar cumva pe ascuns/ ca şi cum am locui într-un oraş subteran/ unde dimineaţa înceape de sub pielea ta

să nu fie frig niciodată/ îngerii să băltească în patul unde facem dragoste/ pe jos versuri ciobite/ ai grijă să nu te tai

4 Aprilie 2010

Concours Poésie DA Paris 2010


Concours Poésie DA Paris 2010
Uploaded by PoesieDA. – Independent web videos.

Concours International de Poésie Francophone organisé par Désirs d’Avenir Paris 2010
„DEMAIN PLANETE ECOLOGIE ?”
Ouvert du 30 Mars au 30 Août 2010, à partir de 15 ans, avec un seul poème (format A4, double interligne, police 14 Times New Roman) à envoyer par mail à : concourspoesieDAparis2010@gmail.com
Remise des prix en septembre lors de la Fête de la Fraternité à La Rochelle.

SURSA

« À l’Est de l’Europe IX » – L’UFR d’Études slaves de l’Université de Paris-Sorbonne – concours


Règlement :

Article 1 : L’UFR d’Études slaves de l’Université de Paris-Sorbonne, l’Association Henri Durand et le Service Culturel Des Étudiants de l’Université de Paris-Sorbonne organisent un concours sur le thème :

« À l’Est de l’Europe IX »

Sont concernés tous les aspects de la vie des pays de l’Europe centrale et orientale. Le concours est ouvert à tous les étudiants et tous les personnels IATOS et de bibliothèque des établissements supérieurs français et aux étudiants francophones.

Article 2 : La forme de la création sera littéraire (nouvelle, poésie, scénario développé…). Les textes proposés comporteront 20 pages maximum en français dactylographiées, de 1500 signes chacune. Il s’agira d’œuvres originales inédites portant un titre. Les candidats fourniront quatre exemplaires de ce texte obligatoirement signé d’un pseudonyme. Les exemplaires ne seront pas retournés à leur auteur. Les œuvres audiovisuelles ou radiophoniques devront être originales, inédites, portant un titre. Les candidats en fourniront quatre exemplaires obligatoirement signés d’un pseudonyme.

Article 3 : Les œuvres, envoyées en quatre exemplaires, seront accompagnées, sous enveloppe cachetée, d’un feuillet comportant le nom et l’adresse du candidat, d’une déclaration manuscrite attestant que ces travaux n’ont jamais été publiés ou diffusés, ainsi que la photocopie de la carte d’étudiant ou professionnelle, du curriculum vitae et de la liste des publications et réalisations éventuelles de l’auteur.

Article 4 : Le jury composé du Président de l’Université ou de son représentant, de membres de la Commission du Fonds de Solidarité des Initiatives Étudiantes, d’universitaires, d’étudiants, d’écrivains, de journalistes spécialistes, et d’artistes, se réunira à l’issue du concours pour désigner les lauréats. Trois prix seront attribués. Les meilleurs textes feront l’objet d’une publication dans les Cahiers slaves de la Sorbonne. Proclamation des résultats en juin 2010.

Article 5 : La participation au concours implique l’acceptation du présent règlement.
DATE LIMITE DE CANDIDATURE :
14 MAI 2010

L’envoi est à adresser à (le cachet de la Poste faisant foi) :
Service Culturel Des Étudiants
Université de Paris-Sorbonne (Paris IV)
1, rue Victor Cousin –75005 Paris.

SURSA
http://www.paris-sorbonne.fr/fr/spip.php?article10335

concours de poésie – l’Université de Paris-Sorbonne


Article 1 Sous l’égide de l’Université de Paris-Sorbonne et pour contribuer à célébrer Le Printemps des Poètes, semaine nationale de mars 2010, le Service Culturel Des Étudiants de cet établissement organise un concours de poésie. Le concours sera ouvert du 1er octobre 2009 au 9 avril 2010, à tous les étudiants de 1er, 2e, et 3e cycles des établissements d’enseignement supérieurs français et francophones.

Article 2 Le texte présenté devra être inédit et ne pas excéder deux pages (3000 signes au total). Les candidats fourniront trois exemplaires d’un seul poème, obligatoirement signé d’un pseudonyme. Les exemplaires ne seront pas retournés à leur auteur.

Article 3 Les textes seront accompagnés sous pli cacheté, d’un feuillet comportant l’identité et les coordonnées du candidat, d’un justificatif d’appartenance à un établissement supérieur français ou francophone, d’une déclaration manuscrite attestant que ces écrits n’ont jamais été publiés, ainsi que du curriculum vitae et de la liste des publications éventuelles de l’auteuR ;
L’Université de Paris-Sorbonne s’engage à respecter les droits moraux de l’auteur de chaque poème. Chaque candidat renonce à ses droits patrimoniaux sur son poème, L’Université de Paris-Sorbonne pouvant exploiter ce poème dans toutes les circonstances et sur tous les supports qui lui conviendront. Les droits cédés comprennent notamment le droit de reproduction, le droit de représentation, le droit d’arrangement, le droit d’adaptation, et ce sous toutes les formes, par tous les procédés et sur tous supports connus et inconnus à ce jour. La présente cession est consentie à titre gratuit pour le monde entier.

Article 4 Les textes seront soumis à un comité de lecture composé d’écrivains, d’universitaires, d’étudiants. Plusieurs prix ou récompenses seront attribués. Les poèmes sélectionnés pourront être interprétés lors de la remise des prix, faire l’objet d’expositions, de publications ou d’enregistrements. Proclamation des résultats : juin 2010.

Article 5 La participation au concours implique l’acceptation du présent règlement.
DATE LIMITE DE CANDIDATURE :
VENDREDI 9 avril 2010

L’envoi est à adresser à (le cachet de la Poste faisant foi) :
Service Culturel Des Étudiants
Université de Paris-Sorbonne Paris (IV)
1, rue Victor Cousin – 75230 Paris cedex 05
Tél. : 01 40 46 32 83/33 72

sursa
http://www.paris-sorbonne.fr/fr/spip.php?article10433

2 Aprilie 2010

Scaunul

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 17:52
Tags: ,


era noapte, se vede şi fără blitz, în curte erau multe becuri, multă iarbă şi mulţi oameni; m-am dus la o masă din spate, aş fi fumat, dar schimbasem poşeta şi uitasem pachetul, uneori nu-l uit, uneori îmi e jenă să fumez în public, dar acum il uitasem, era foarte frig, bătea vântul dinspre mare, eram derutată, practic nu-mi doream nimic

cineva a turnat apă în pahare, stăteam cu faţa spre scaunul înfăşurat în alb, parcă era o mireasă, sau un mort cu un giulgiu imaculat, nu ştiu care era diferenţa, mă uitam în el, aş fi văzut iadul, raiul şi cam tot ce era de nepătruns la ora aia din noapte

am remarcat însă abia a doua zi când am pus pozele pe laptop, scaunul era gol

a doua fotografie am făcut-o imediat a doua zi, adică azi, vineri 1 aprilie 2010, m-am dus în parc, e ziua mea liberă, am plecat pe la 2PM, am cumpărat nişte popcorn să duc la raţe, este zi, asta se vede şi fără blitz, am găsit masa asta de lemn, cu scânduri frumoase, am stat la ea, am fumat, aveam ţigări, în jurul meu erau mulţi copii, mă gândeam ce femeie, ce specie de femeie sunt dacă nu-mi doresc copii, erau mulţi copaci, un cuib, nu era nimeni, mulţi salcâmi, teci căzute, am luat câteva să fac un aranjament

am plecat pe întuneric, am mers aproape un kilometru cu farurile stinse, fără întenţie, merg şi cu intenţie uneori, cineva mă claxona din dreapta, nici nu am clipit, mă stresează agăţatul în trafic, claxona în disperare şi făcea semne la roata din faţa, aşa înţelegeam eu, dar el schiţa că e vorba de faruri

am remarcat însă abia acum când am pus pozele pe laptop, scaunul şi aici era gol

ROMAN SERIAL / Bărbatul la 40 de ani (II). Doliu după tine însuţi, de Ştefan Doru Dăncuş

Filed under: Articole — maskirovka @ 17:10
Tags: ,

Ştefan Doru Dăncuş

14. Nu-i greu să te vezi brusc la 40 de ani, e ca o dimineaţă în care intri în bucătărie, pui apă pentru cafea şi până se fierbe te uiţi pe fereastră – nu ai gânduri ascunse, te scarpini pe obrazul stâng, simţi cum s-a lepădat timpul de tine, între degete ţi-au rămas două-trei fire din barbă iar unul e alb, te uiţi la el ca la o numismatică pagodă, închizi gazul, femeia ta încă doarme (şi peste ea au trecut evlavioasele zile), eşti trist dar şi revoltat, te-ai pune în genunchi dar te încumeţi să stai în picioare – e greu să fii om pe lumea asta.
15. Toamna e cu adevărat reală la 40 de ani – mănânci struguri, plăteşti facturi la apă, gaz, curent, răspunzi la e-mail-uri, trimiţi copiii pe-afară ca să poţi scrie astfel de aiureli într-un carnet negru, prăjeşti brânză adusă de la ţară, desenezi pe o aşchie de brad un lup şi un urs iar Dumitru Gorzo se zgârmă cu ea pe un braţ (plata dolar-centului depus în contul chipului mâzgălit pe aceeaşi ciozvârtă vegetală de Adriana Lisandru), te întrebi ce mai face Vasile Licar sau Vasile Chindriş, Vasile Ciocotiş sau Vasile Andru, auzi un aparat de găurit în blocul vecin, dai drumul apei calde în baie dar nu te speli, săpunul miroase prea curvăsăresc, primeşti o revistă literară, plopii din faţa scărilor chelesc înaintea ta – e bine că nu prea o să o mori în zadar.

16. Ce să faci la 40 de ani – o înjuri pe hoaşca de la magazin că-ţi vinde bere caldă, trimiţi bani unor cunoscuţi ce n-au avut şansele tale de-a se descurca, pleci în călătorii cu trenuri de noapte, freci menta pe la diverse întruniri literare, îţi vizitezi mama bolnavă, îţi dai cu stângu-n dreptul când o soră te anunţă că divorţează, vorbeşti cu oameni pe care îi uiţi peste câteva zile, admiri cuminţenia lăzilor pline de cărţi care au costat cât o jumătate de vilă, ai reuşit, ai învins societatea – eşti cel mai tare din parcare.

17. Numai ţie nu-ţi pari schimbat la 40 de ani – unii te văd după un timp îndelungat şi nu te recunosc, alţii te simt din prima şi-ţi sar în braţe, simţi o descumpănire ca-ntr-un confesional, e imposibil ca două sentimente să se producă simultan dar nu eşti sigur, poate că rasa ta a evoluat, papagalii se zbenguie în mare, crocodilii trăiesc în munţi, elefanţii zboară, plopul a făcut pere şi răchita micşunele, obiectele sunt toate scrum iar pe străzi se plimbă nişte zombi, nişte străini pentru care un proces mental este echivalent cu sinuciderea – îţi vine să te îmbraci în doliu după tine, triumfătorule.

18. Maneliştii îţi devin simpatici abia când faci 40 de ani – nu-ţi mai este greu să dormi liniştit, aduci instalatorul să-ţi repare o conductă, norii şi vântul vor aduce curând timp urât dar nu te interesează, în apartament ai centrală termică, nu depinzi de ore fixe la serviciu căci ai reuşit să-ţi faci o firmă, mâine va trebui să cumperi un pachet de sare, să faci pâine cu ou, să mergi până la capătul oraşului deoarece ai uitat după ce ai plecat, să primeşti un telefon de la Mihail Tănase, un scriitor invalid, să cârpeşti nişte blugi la care ţii foarte mult, să te întâlneşti cu Dana Banu şi Victor Potra la terasa de lângă Muzeul Literaturii din Capitală, să te uiţi la un film numit „Gadjo Dilo”, să fii trezit de vacarmul pensionarilor care spun că de la tine vine apa în scara blocului – chestii şi chiar trestii.

19. Nu prea-ţi mai arde, pe la 40 de ani, de scris poezii – bucăţile de lemn aduse de pe Muntele Cozia te cheamă, pietroaiele scoase cu greu din Ialomiţa sclipesc în fiecare noapte fără lună, unii dorm pe saltele cu fân şi îi invidiezi, unii fac bani frumoşi folosindu-se de tine şi îi invidiezi, unii n-au ce pune pe masă dar se roagă la Dumnezeu şi îi invidiezi, alţii s-au mutat de curând în case cât castelele şi îi invidiezi, alţii îşi toacă banii în cazinouri şi îi invidiezi, simţi că n-ar trebui să le dai atâta atenţie – pentru asta îţi vine uneori să te invidiezi. Ca prostul.

20. E vorba de echilibru şi înţelegere la 40 de ani – frumoasele de altădată s-au măritat, trupa de prieteni s-a risipit, iei un microbuz până la Târgovişte şi te miri că e aşa scump un bilet, tatăl tău stă la tine o iarnă şi-apoi pleacă la casa lui şi moare, schimbi treningul pe o ţinută corectă, sandalele – pe bocanci închişi la culoare, mama unui tânăr poet te anunţă că fiul ei s-a sinucis, dai o jumătate din salariul mediu pe economie îndoliatei familii, pleci o vreme din citadinul steril şi te întorci fără a fi devenit diamant, te dor picioarele de-atâta umblet fără rost, nu prea ştii nici tu ce cauţi, ce aştepţi de la viaţă, de ce te agasează vaietele lumii înregistrate fugar atunci când te mai uiţi la TV, ciorba de fasole dă în clocot, sare peste oală, curge pe aragaz, obturează ochiul, se aude cum ţâşneşte gazul prin câteva orificii – nu prea ştii la ce să te aştepţi câteodată.

21. La 40 de ani e greu să fii înşelat – pasta de dinţi s-a terminat, gresia din hol se cam sparge, cineva îţi dă „bip”-uri dar îi faci în ciudă, e destulă vreme de sporovăit pe bani, apare şoferul tău de taxi, îţi aduce încasările magazinului, ai acid la stomac însă nu mai vrei să iei calmante, ai auzit că fac rău la inimă, vânzătoarele de porumb fiert ţipă după tine, ai nevoie de o plasă pentru ţânţari, nişte vopsea verde, câteva vorbe bune şi-o trecere de pietoni, e cald tare, trebuie să iei masa în oraş – „buci-buci nepomuci” strigă un ţigănuş după o domnişoară ce intră în magazinul de pantofi.

22. În 40 de ani intri ca regii în palate – nu mai cumperi două suluri de hârtie igienică, iei un bax, e mai ieftin, cobori alene până la parterul blocului şi abia în stradă iuţeşti paşii, ca şi cum ai avea treburi importante, vecinii te urmăresc înciudaţi din spatele perdelelor, vor dezbate câteva ore faimoasa-ţi plecare în grabă, când ştii că nu te mai pot vedea o laşi moale, regele e rănit, nu mai prinde viteză pentru diverse acţiuni civice obligatorii, te holbezi la muncitorii ce toarnă asfalt, trece prin faţa ta o pisică grasă, cineva închiriază un spaţiu comercial cu 10 euro metrul pătrat pe lună, unui doctor i-a fugit nevasta de-acasă, ajungi la gară, de la automatul de cafea iei o ciocolată caldă, mirosul plecării te excită, arunci paharul din plastic la coş, porneşti resemnat înapoi, în gaura ta de şobolan de cartier, vecinii s-au uitat deja la ştiri, au oprit toate aparatele electrice pentru a face economie de curent dar te pândesc din spatele perdelelor, iuţeşti pasul ca şi cum ai ceva important de făcut – cu siguranţă, tu eşti, astăzi, cel fericit.

23. La 40 de ani povestea ta e depăşită, veche – şomerii nu mai vor să se angajeze că salariile-s de rahat, problema e că toţi vor să-şi mărite fiicele cu bogătaşi şi nu-i un lucru rău, până la urmă te apuci de curăţat şanţurile unor gospodării într-o localitate apropiată, oamenii îţi dau bani şi mâncare, te mai întrebă de una, de alta, nu lucrezi în forţă, amâni această incredibilă plăcere, vii seara acasă mulţumit, gospodarii mulţumiţi, primăria locală mulţumită, arunci bancnotele în borcanul cu bancnote, monedele în cel cu monede, monadele sunt un termen prea greu pentru cititorii acestei cărţi – adormi sub lumina crâncenă a iluminatului stradal ce aproape că-ţi sparge fereastra.

24. Aici, enervat, autorul „care este” trebuie să intervină: Am 40 de ani iar soţia mea 36 – amândoi la Sinaia, într-o cameră de lux a unei pensiuni, privim candelabrul sofisticat, patul mare, dulapul din lemn masiv, facem baie, facem dragoste, ne plimbăm prin orăşelul în sărbătoare (sunt Zilele Cetăţii, „Sinaia Forever”, am văzut pe afişe), flori, tarabe cu mici, grătare, bere, artizanat, popcorn etc., trecem prin mulţime eleganţi şi calmi, cumpărăm vin fiert şi castane coapte, e o toamnă clară ca în copilărie, ne întâlnim cu cineva de la Poliţia Economică, da, mi-a citit cartea, îi mai dau una editată recent dar fără autograf, nu-mi reamintesc numele, urcăm spre un mic părculeţ unde cântă fanfara militară, revenim la pensiune, facem baie, facem dragoste, facem bine tuturor, ea a cumpărat bulz de mămăligă cu brânză (în spiritul tradiţiei locului), sună un telefon, fata noastră întreabă când ne întoarcem acasă, nu precizăm.
Dimineaţa e ceaţă în munţi, renunţăm la excursia cu telegondola, lenevim o vreme în pat, ea îşi face cafea, eu deschid o bere, vorbim despre revista „Singur” la care mai am mult de lucru, suntem singuri în clădire, ne îmbrăcăm gros şi o luăm agale spre centru, terasele sunt aproape pline, nu prea e criză în România sau cel puţin nu e vizibilă, de la un stand cu artizanat ea îmi cumpără un pulover din lână lucrat manual, îi cumpăr şi eu o ciocolată, se înserează, ajungem la pensiune, singurul obiect ce lipseşte din cameră e şemineul – e o linişte ca la începutul facerii lumii.

Va urma

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.