DozaDePoezie

21 Octombrie 2010

You look familiar, stranger

Filed under: Scarabeu — maskirovka @ 06:56
Tags: , , , ,

you look familiar, stranger
as if once you have lost your herds into me
those times, stranger, it was raining
we were looking for nests
thorns in our words
we were wearing wind overcoats
your hand within my heart
you spoke look I`ll be gathering some rods
to sleep for a while
scared I would rise my shoulders up
lingering virus though my veins
I had a fever, remember my friend
your palms with sand
questions dropping on the body
then I died for the first time
and we ran along the wet field
we felt nothing under our feet
laughing and spending the night one into the other

Anunțuri

17 Ianuarie 2010

Acces interzis

Filed under: Poezii,Scarabeu — maskirovka @ 07:12

îmi era frig
am tras pătura peste cap, mi-am dus genunchii la gură
palmele le-am aşezat pe ochi, cafeaua s-a oprit din fiert
poştaşul a luat mâna de pe sonerie
cei de la astral fugeau pe scări, tu mergeai cu spatale după ţigări
tălpile mi se înroşiseră, ceasul îşi dădea singur limbile înapoi
se întâmplă o dată la zece ani să mă îndrăgostesc
prima oară stăteam la fel ca acum numai că patul se chema mamă
pe atunci nu ştiam de ferestre, de uşi, de zăvoare
dormeam cât vroiam, răsturnam lumi până la tocul pantofului
apoi reveneam cu o scândură în plus
construiam moartea ca pe un bloc cu multe etaje
îi maceram carnea şi-i striveam abdomenul
şi doream să mă pună pe masă odată
să fiu ospăţul ei infinit din adâncuri
a două oară m-am îndrăgostit de o pisică tigrată
stătea sub viţa de vie, torcea iluziile ca pe nişte organe de pui
şi eu
o hrăneam
o hrăneam
zi de zi cu tumbe, cu focul din sobă, îndesam în ea
surcele şi resturi de rouă
până când într-o zi am alergat-o cu puşca de vânătoare
a fost un accident nefericit de tata nu m-am îndrăgostit niciodată
deşi puşca era a lui uram să găsec alice în icoane
el era ca o coajă de măr indiferent câte note de zece aveam
trebuia să stau cu spatele drept, să spun sărut mâna
treceam dintr-o cameră în alta ca o fantomă sublimă
nici până azi nu a observat cum pliceam muştele
pe pereţii încărunţiţi de la prima galaxia căzută în cameră
apoi m-am îndrăgostit de un băiat blond cu bicicletă verde
mergea cu viteză şi cădea când se apropia de mine
de el nu mai ştiu nimic poate că avea ochii prea strâmţi
la 20 de ani mergeam cu tălpile altora
mai ieftine, mai scumpe, dar care nu lăsau urme pe covor
de fiecare dată rămâneam în urmă să fac cu mâna
într-o baltă de plumb, cu rimelul curs
eram alt om doar unghiile erau false
mă uitam prin copaci, moartea era în pârg
pe lumea cealaltă nu poate fi decât o carieră de piatră
copleşitoare făcută din acelaşi pântec umbros

între timp nu am cunoscut pe nimeni
care să-mi numere aşchiile sărite în sânge din acest sicriu plutitor
până într-o zi de mai sau aprilie, am şi uitat
m-a bătut pe umăr, mirosea a tâlhar şi
mi-a spus: „nu-ţi promit decât să te curăţ de alge”
şi de atunci merg pe pământ

16 Ianuarie 2010

Locomotivă cu aburi

Filed under: Poezii,Scarabeu — maskirovka @ 07:12

mi-ar trebui un poet personal îmbrăcat în haine cu dungi
ca un paj la curtea regală, să facă tot felul de scamatorii
să meargă pe sfoară, să fie el însuşi sfoara
să arunce cu mingi colorate când îi fac semn
să înghită săbii şi să scoată flăcări pe nări
să fie când om, când animal cu pene de vultur
din cuşcă să cânte somnolenţa şi libertatea ei trunchiată
pielea să i se schimbe la foşnetul clopotului tras de mirese
să fie când alb, când negru, când o tablă de şah
când mort, când viu, când omul de grotă
globule albe, globule murdare
să se arunce de la etaj în toate direcţiile
să fie când apă şi să împing barca prin el
când nisip cu o mare cupolă de melc
uneori stomacul să-i fie plin de mâl
să bag mâna în el ca-ntr-o pălărie fermecată
să fie fratele meu, oraşul cu limbile de viespe
somnul inert, frigul, biciul şi pisica linguşitoare
să fie uterul şi locul de veci nesăpat
animalul de pradă şi cerbul cu solzi aurii
mi-ar trebui un poet personal îmbrăcat în haine de clovn
să stea între gratiile rugăciunii de seară
clocotind ca spuma de poezie după un Dumnezeu citadin
să scrijelească pereţii cu Luna de Ramadan
să-şi numere zilele până dă de gustul femeii frumoase
să nu bea apă şi nici de mâncare să nu ceară
să mănânce doar şobolani şi paiele pe care adoarme
să fie atât de sărac încât să-mi fure şi moartea de pe frânghie
să fie alfabetul amniotic, fotografia cu mama
să fumeze haşiş până când vede trenul de ora 9 cianozat
am nevoie de un poet personal să fie vitrina ambulantă
să nu aibă unghii şi să stea la fereastră
muşcând din oameni copilul cu un singur leagăn
peluza cu flori, amestecul de libelulă şi fiară ascunsă
să fie demon şi să aibă vedenii
să-l umple furnicile, să stea prin bordeluri
visând arbori negri cu plete de sticlă
să mărunţească zei ca pe o felie de pâine
vierme de mătase care lipăie foaia albă
păianjenul de pe turnul lui babel din care să ţes
scoici şi măcar un rai prematur
fartele meu geamăn să fie flămând şi bâlbâit
în jurul lui să roiască mulţi licurici
la căderea cuvintelor să meargă în vârful degetelor
ca şi când ar fi altă formă de viaţa

13 Ianuarie 2010

Am vorbit până acum despre altă femeie

Filed under: Poezii,Scarabeu — maskirovka @ 05:13

cea care locuieşte la periferia picioarelor tale
dimineaţa când te trezeşti îţi simt paşii sub limbă
îi număr, până la bucătărie, până la baie, înapoi
sunt sora lui Enkidu
cu o fisură-n palmă
ideologizată neîncetat
nasc zei pe zi ce trece, mai înalţi, mai frumoşi
un mecanism subtil care uneşte centrul
cu marginea oraşului
sunt barbara copleşitoare
ucigaşa de pigmei
leproasa din azilul de nebuni
fac inventarul frontierelor cu moartea
asceza
pocnitul din degete
sarea de pe masă
la prima vedere o lume pierdută
geneză, grădină
un eden ratat este în patul tău
best-seller transfug
mai mult decât realitatea
insula nelocuită
jocul gratuit
ficţiunea pură
despre ce aş putea să mai vorbesc
mai bine lipesc un bilet galben pe raţiune
asupra originii mele să nu te mai bagi

12 Ianuarie 2010

Out

Filed under: Scarabeu — maskirovka @ 08:51

cad în tine ca-ntr-un gol * cablurile liftului se rup
buuuuuumerang
cele cinci degete pătrund în iris * încep să te umplu cu zei
elegiile vin de la adăpat * în pământul umed sunt câteva urme
liiiiiiiiiiiiinişte
se
aud
renii
cum
vin
cu
tine
pe
targă
….te număr
îţi îmbrăţişez ultima hematie
şi mi-o pun la gât….
……………
/// /// ///
în mine dormi tu * dimineaţa ai coadă de metaforă sub gene
bâjbâi prin cameră ca o piuneză-n cuvinte * vând sânge la tarif redus
grupa β
peşte la uscat
trenul circulă precis prin venele albe *e pe cale de dispariţie
un deliciu amorf * tumoare pe şine
maaaaaaaaaci
maaaaaaaaaci
îţi pătrund haloul * te întoarc pe dos
te jupoi de cele cinci rânduri de piele
îţi beau licuricii din stomac
mănânc pe săturate
oasele le pun la coşul casei
/// /// ///
din mine iese o femeie senilă
c-un pescăruş subraţ * nu, nu are butuc
ar fi prea banal, clişeu
toarce
nu vrea să fie deranjată
îsi ia pastilele la timp
acum e plecată
………….
să-i spargem somnul

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.