DozaDePoezie

30 Aprilie 2011

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 20:59

dimineaţa nu mă laşi să privesc pe fereastră/ „ce-ţi trebuie ţie aer curat/ briza vine din mine”/ spui tu/ în timp ce-mi iei mâna şi o duci la inimă/ în stradă îngerii potcoviţi fac o linişte asurzitoare/ închid tâmplele ca pe nişte ferestre obosite/ parcă te văd şi mai bine

29 Aprilie 2011

sms

Filed under: Poezii,SMS — maskirovka @ 19:45

trupul meu începe deodată cu tine/ când intri în cameră îmi cresc picioarele/ mâinile/ capul/ ochii/ şi tot aşa/ până când te aşezi pe marginea patului trupul meu e gata/ de fiecare dată pielea mea nouă flutură ca o velă pe spatele tău

27 Aprilie 2011

Iubirea are ochi căprui

Filed under: Poezii — maskirovka @ 18:28

în seara asta am să las inima deschisă
un fel de „noaptea muzeelor”, oricine poate intra
admira, vor fi puse indicatoare pentru cei care nu mă cunosc
studenţii vor lua notiţe despre cum am iubit, cum am parcurs
tot bâlciul de vise pe jos doar cu un poem în braţe
alţii îşi vor scrie numele pe ziduri, vor desena alte inimi
care de care mai încăpătoare, am scos paharele noi
vinul cel bun, băncile sunt vopsite, curăţenia de primăvară
a coincis anul acesta cu noaptea de sticlă
prin pielea mea se pot vedea iceberguri, cârduri de pinguini
tu când treci, când mă ridici în braţe, povestea orbilor
iubirea zornăie prin vene ca un şarpe cu clopoţei
cine ştie anul următor sângele ce va aduce la mal
ce substanţe toxice şi gunoaie
se vor depune pe această bucată de pământ

25 Aprilie 2011

Se înnoptează, iubirea mea

Filed under: Poezii — maskirovka @ 16:56

seara îşi linge rănile ca o pisică hăituită
se uită pieziş, nimeni n-o ajută
cirezile de îngeri se duc la culcuş
forfota inimii mele încetează şi ea
cu aceste cuvinte începe poemul
acesta trist, despuiat, iubirea mea
poemul acesta e nud şi fără cuvinte
este un privilegiu că-l poţi ţine în palmă
să-l mângâi, să-l duci la culcare ca pe un nou-născut
dar el moare, el moare aici pe pagina asta
chiar acum în timp ce scriu, el nu se naşte
el moare, poemul iese din mine
ca o fiinţă dospită gata să erupă
e limpede că merge pe contrasens
venind dintr-o lume cu gratii la gură
unde toată lumea tăcea, tăcea
doar eu scriam pe hârtie
acest poem trist, fără haine, iubirea mea

24 Aprilie 2011

Apterix

Filed under: Poezii,SMS — maskirovka @ 17:32

nu sunt mai înaltă de 1,65/ am aripile atrofiate încă de la naştere/ crescute cumva în povestea fetiţei care am fost/ nu am nici claviculă de care în mod firesc s-ar putea coase măcar o zbatere artificială/ mă hrănesc din larva ta/ şi duc o viaţă nocturnă prin oraşul acesta camuflat de liane

23 Aprilie 2011

sms

Filed under: Erotism,Poezii,SMS — maskirovka @ 20:50

pielea ta este un adăpost/ aici mi-am adus hrană/ tuburi cu oxigen/ pe mama/ câteva amintiri de când eram mică şi purtam breton/ răspunsul la tot ce am căutat e aici/ trebuie doar să merg desculţă

22 Aprilie 2011

sms

Filed under: Erotism,Poezii,SMS — maskirovka @ 18:59

când mă întind pe pieptul tău este ca şi cum m-aş întinde pe o foaie albă/ niciodată nu ştiu ce mi se va întâmpla/ totul este la fel de alb/ la fel de adânc/ mereu găsesc ceva nou de făcut/ ceva nou de ascuns

Exuvii pe covor

Filed under: Cubiculum,Poezii — maskirovka @ 07:56

Exuvia 1

vreau un loc, un loc numai al meu
să mă deşir cât vreau
nimeni să nu mă vadă cum cobor seara
din mine şi merg goală prin cameră
locul acesta trebuie să fie un fotoliu comod
cu o măsuţă alături, cu pixuri, foi albe
geamuri mate şi o fântână cât mai adâcă
unde să privesc când tu pleci de-acasă
să aibă colonii de flamingo
să-mi ţină de cald, un soare minuscul
cât să încapă pe cheia uşii, un pervaz cu pisoi
la fereastra cu gratii din cuvinte
locul acesta eşti tu, unde mă deşir cât vreau
şi nimeni nu mă vede, un loc numai al meu

Exuvia 2

am atâtea să-ţi spun
mai ales dimineaţa când îmbrac altă piele
alt rând de oase mi se repune din mers
atunci ştiu că eu am rămas demult în urma mea
aş vrea să-ţi povestesc despre cum e să te trezeşti
şi fugi la ora 5 dimineaţa să deschizi cutia poştală
aşa desculţă, cu părul răvăşit
în urma mea o altă femeie ruptă din mine
închide uşa, apoi aşteaptă să vadă ce am de gând
azi cine sunt, locul cui îl iau
am atâtea să-ţi spun
privesc palmele care te-au atins
îmi cufund faţa-n ele ca-ntr-un nisip mişcător
până dau iar de tine, la capătul tunelului
tu stai pe bordură, fumezi, din când în când
încrustezi o cruce pentru amândoi

Exuvia 3

de câţiva ani nu mai sun pe nimeni
nimeni nu vine la mine
casa mea e o scorbură de şarpe
uneori prelungă până la tine
uneori cât o gămălie de ac
nici eu nu mai încap în ea
duşumeaua e un câmp în paragină
plină de foi rupte, dacă mă uit bine la dată
aproape că nu mai mă recunosc
tavanul infertil nu dă semne că ar ploua nici azi
picură însă sângele din ce în ce mai rar
pe un braţ care acum ar vrea să sune pe cineva
casa mea e o scorbură de şarpe
pielea mea la primăvară va fi gata de bun rămas

Exuvia 4

şi pentru că ţi-am promis că în noaptea asta nu dorm
am să-mi pun foaia albă la sân ca pe un copil mic
trebuie doar să taci, acolo în oraşul tău
să nu pâlpâie nimic, nici inima ta, nici vreo reclamă
publicitară, alăptatul e un fenomen care se petrece
sub tălpile mele, ţi-ar prinde bine şi ţie
după care tu ai adormi, da, sigur tu vei adormi
şi vei visa cum pe sub mine trec cirezi de îngeri
cu amforele goale cerşind o foaie albă
şi pentru că ţi-am promis că în noaptea asta nu dorm
am să-mi întreb îngerul de pe monitor
ce tot scrie acolo cu puloverul tras până la nas

21 Aprilie 2011

Axioma spatelui tău/ HD

Filed under: Poezii — maskirovka @ 19:39

spatele tău e un câmp minat, hârtie otrăvitoare
din care încerc să mă hrănesc scriind pe el
cu mare grijă, cu mâinile în echilibru
o parcelă de carne şi oase ca după o mare bătălie
cu muribunzi pălăvrăgind aiurea şi acvile în căutare de cuiburi
spatele tău e alb ca o piesă de teatru nepusă în scenă
aşteaptă actorii, regizorul dar mai ales spectatorii
un fel de tablă de şah, negru este partea ce încă nu ai văzut
ea există cu siguranţă acolo pe planşa de desenat
câţi euro este centimetrul pătrat? nu ştiu, nu este de vânzare
are într-adevăr un afiş mic înfipt într-un bold undeva sus
la capătul scărilor pe care scrie: „poţi înfige un cuţit”
ca la un număr de circ, vei auzi aplauze, se va cere bis
pot planta flori hibernale care să doarmă-n zăpadă
felii de pâine sau pur şi simplu copaci căţărători
vor umbri coastele poleite în aur pe timp de vară
el duce mereu spre beciul din cer, urc şi cobor, urc şi cobor
odată cu tine, sunt lângă spatele tău ca un clopot lângă biserică
oglindă fără niciun fel de tumori, spatele tău alpin
un adevăr fundamental admis fără demostraţie
spatele tău e un pământ proaspăt săpat, loc de veci
o fâşie biblică pentru care femeile-şi părăsesc propriul trup, copiii
toate astea la un loc şi-o hartă a copilăriei marcată cu săgeţi
de aceeşi culoare ca un traseu de excursii ce duce negreşit
într-un loc unde mama, tata sunt mereu la poartă

19 Aprilie 2011

Poem 19aprilie2011

Filed under: Cubiculum,Poezii — maskirovka @ 06:48

de câteva zile călătoresc deasupra pieptului tău
într-un balon propulsat cu poveşti
de acolo de sus pari mult mai copil
mult mai încăpător
se vede cum fugeai de acasă
şi mai ales cum ţi-ai rupt mâna
poate reuşesc să refac puşcăria de lux
cu gratii din piele umană
în subteranele minţii nimeni nu coboară
sunt mulţi pescari cu plase de cuvinte
ielele dansează în jurul tău
ca în preajma unui nou născut
habar nu ai că te naşti la fiecare oră
mult mai copil şi mult mai încăpător
felinare agăţate de oase m-aşteaptă să vin
lângă fruntea de porţelan
trupul tău s-a albit, e un fel de sertar
în care se ascund manuscrise
noaptea foile încep să lumineze
pâna la tine
pâna la tine
şi arhanghelii mor

18 Aprilie 2011

Curs de poezie

Filed under: Poezii — maskirovka @ 06:17
Tags:

când încep să vorbesc despre poezie în faţa mai multor oameni
trebuie să fac mai întâi de toate un gest simplu: abluţiunea
şi nu pentru că încep o rugăciune
ci pur şi simplu mă spăl de toate rămăşiţele incandescente
le adun într-un creuzet cu speranţa că spre seară pot citi
prin urmare, avem nevoie de două palme, o foaie de hârtie şi un creion
ne vom încuia în casă, vom trimite copiii la joacă, tragem draperiile
ne aşezăm în pat şi privim palmele
după puţin timp ne căţărăm prin copaci, batem mingea
furăm cireşe, de pisică nu mai aduc vorba
pentru că miorlăitul tragerii de coadă este inerent
avem până acum:
-o copilărie lipită de piele
(când m-am spălat în prima parte de cicatricea asta tot nu am putut scăpa)
-un cer pe măsuţă lângă scrumieră
(spin artificial made in china)
sirenele oraşului pornesc brusc, oamenii se ascund în adăposturi
perene, gen trup, subsoluri de bloc
doar tu treci nonşalant făcând cu ochiul copilului care joacă şotron
şi care nu se sinchiseşte de cerul tău, şoimii planează mai jos
hrană este de acum peste tot, din noi au rămas resturi, fie pe stradă
vene care luminează oraşul, fie prin hoteluri, bucăţi de carne strălucitoare
se vând la licitaţie vaporii de poezie care ne ieşeau din umeri
dimineaţa pe stomacul gol
fericirea se vinde la cornet la fiecare colţ, se sparge între dinţi coaja
din fier forjat, miezul ţine de foame mult timp, amintirile se scuipă
măturăresele la 5 dimineaţa vor inventa reţete de cum se păstrează peste iarnă

poezia rămâne mereu singură pe peron cu acele inimii date peste cap
semnul acela surdo-mut „vorbim la telefon” mă îneacă de spaimă
iar plec, iar iau cu mine, laptopul, mirosul tău, sângele
distanţa dintre noi e un fel de casă, trăim mai mult în gări, în taxiuri
şi în alte spaţii predestinate iubirii, cum ar fi foaia albă
ce protejează coastele tale? întreb ca şi când nu te-aş cunoaşte
ca pe un străin pe care-l opresc pe stradă să-l întreb cât e ora
mă uit stupefiată la mâna care ticăie, în loc de ceas o inimă
crescută în carne, pulsează în afara ta herghelia cu ochi mărunţi
protejează o pasăre minusculă, un fel de colibri, celulă stem
când încep să vorbesc despre poezie în faţa mai multor oameni
trebuie să mă deschid la stern, să le arăt gratiile şi pasărea asta
care a lâncezit în mine tot drumul
poezia e un fel de închisoare privată, intru de bună voie
construiesc celula, gardul, instalez sârma electrică, ghimpată
plătesc gardieni, recunosc tot, îmi pun cătuşele, hainele în dungi
şi trec la spălat duşumeaua, din cotloanele trupului tâşnesc iepuri
albi, roşii, pagina se umple, se umple, un procedeu magic
un descântec sau poate o scamatorie

14 Aprilie 2011

Dunhill blue

Filed under: Cubiculum,Poezii — maskirovka @ 16:16
Tags: ,

ne-am despărţit de mai bine de o săptămână
şi încă facem dragoste
patul e vraişte toată ziua, toată noaptea
mă uit la el dintr-un colţ
ca la un film de Oscar
cu becurile stinse
telefonul pe silent
fiecare secvenţă se derulează
mm cu mm pe trup
dansam desculţi
cu aripile scoase afară
fandam unul în altul
lichid liturgic
draperiile sunt încă trase
scrumiera plină de ţigări
nu am atins nimic de o săptămână
playerul este blocat pe aceeaşi melodie
acelaşi frig vine de pe balcon
şi primăvara s-a oprit din mers
cafeaua e încă fiebinte
îţi simt mâinile reci
oasele spongioase
prin care intru anapoda
dau prin tine de clădiri înalte
pe care în mod firesc nu le simţeam
e foarte frumos de aici de sus
să te arunci

13 Aprilie 2011

The 5th Annual Ted Walters International Short Story, Poetry and Playwriting Competition 2011


The University of Liverpool „Creative Writing Society for Lifelong Learning” anunţă cea de-a V-a ediţie a Concursului Internaţional „Ted Walters”, cu trei categorii: poezie, proză scurtă şi dramaturgie. Concursul se adresează scriitorilor anglofoni şi anglofili, de orice naţionalitate. Data-limită de înscriere este 30 iunie 2011. Câştigătorii vor fi anunţaţi după 1 august 2011.

Detalii despre regulamentul competiţiei şi formularul de înscriere găsiţi pe site-ul
concurs

sursa
http://www.the-village.co.uk/tedwalters.htm

Concursul de poezie Tudor Arghezi

Filed under: Concurs — maskirovka @ 08:50
Tags: ,

Concursul naţional de poezie “Tudor Arghezi” se va desfășura mai întâi la Târgu-Jiu, apoi la Târgu-Cărbuneşti, în județul Gorj, pe data de 22 mai, începând cu ora 11.00. Concursul este realizat cu sprijinul Uniunii Scriitorilor, iar lucrările vor fi apreciate de un juriu, constituit din personalităţi ale criticii literare romaneşti și scriitori contemporani. În cadrul festivalului vor fi acordate premiile “Tudor Arghezi” Opera Omnia și Opera Prima, în valoare de 5000 lei, respectiv 1000 lei.

Autorii nedebutaţi pot participa la concursurile “Cuvinte potrivite” pentru un volum de poezie în manuscris (maxim 100 pagini), deschis autorilor români nedebutaţi, având vârsta maximă de 47 ani, în valoare de 1000 lei și “Bilete de papagal” pentru un grupaj de minim 10 poezii dactilografiate, într-un singur exemplar, secțiune la care se acordă trei premii în valoare de 800 lei, 700 lei, respectiv 600 lei. Organizatorii îşi rezervă dreptul de a publica în Bilete de papagal, unele lucrări prezentate în concurs, fără să acorde drepturi de autor.

Lucrările – dactilografiate, într-un singur exemplar, pentru secţiunile de concurs, precum şi volumele pentru Opera Prima şi Cuvinte Potrivite, se primesc până la data limită de 16 mai 2011, pe adresa: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, 210135 Târgu- Jiu, Calea Eroilor, nr. 15, judeţul Gorj, cod poştal: 210135, cu menţiunea ‘‘Pentru Festivalul «Tudor Arghezi»’’ La expediere se va respecta clasicul sistemul motto*.

Informaţii suplimentare la:
Centrul jud. pentru Conservarea și Promovarea Culturii
telefon/fax: 0253/213.710. mobil: 0721.370057
Persoane de contact: dir. Ion Cepoi: 0721.370057
Constantin Popescu: 0766715938; Viorel Surdoiu 0727930333
Biblioteca “Christian Tell” tel 0253/214.904
http://www.traditiigorj.ro, e-mail: traditii_gorj@rdslink.ro

Sistem motto* :

La începutul grupajului de poeme trebuie să aveţi un “motto” de identificare. Acelaşi “motto” de identificare trebuie scris şi pe un plic mai mic, în care se introduce CV-ul (nume, prenume, locul şi data naşterii, domiciliu, studii, premii literare sau publicaţii în reviste literare, dacă e cazul, şi datele de contact, adresa şi numărul de telefon). Grupajul de poeme şi plicul mai mic se introduc într-un plic mare şi se trimit prin poştă (nerecomandat, ca să nu srieţi niciun nume pe plicul mare).

Concursul de proză scurtă Helion 2011

Filed under: Concurs — maskirovka @ 08:47

Ediția a 25-a a concursului anual de proză scurtă Helion se va desfășura în perioada 1 octombrie – 15 noiembrie 2011.

Lucrările originale, având maximum 30000 de semne tipografice, se vor expedia prin poștă sau e-mail pe adresa redacției Helion helion(at)arsfan(dot)ro, până la 30 septembrie 2011 (data poștei sau internet). Fiecare lucrare va fi însoțită de un CV al autorului. Premiile sunt în valoare totală de 1500 lei, după cum urmează:

Premiul I – 800 lei

Premiul al II-lea – 400 lei

Premiul al III-lea – 200 lei

Rezultatele concursului se vor anunța în 15 noiembrie 2011.

SURSA
http://www.helionsf.ro/component/content/article/199-stiri-sf/414-concursul-de-proza-helion.html

-Crezi că îţi lipseşte ceva?

Filed under: Interviu — maskirovka @ 07:56

-Da, îmi lipsesc multe, dar în primul rând îmi lipseşte a doua inimă, fac parte din categoria oamenilor care nu pot supraviţui doar cu una, am deci, o malformaţie congenitală, încă de la naştere am dat semne că nu respir corespunzător şi ca atare mi s-a pus diagnosticul „malformaţia de a fi om”. Pe parcursul trecerii timpului am avut parte de mai multe experimente menite să mă ţină în viaţă, mi-am intubat venele cel mai adesea în foia albă, este plină de vitamine, acid folic, oxigen, este deocamdată aparatul care îmi dă impulsuri electrice.

11 Aprilie 2011

Poem

Filed under: Dincolo de mine,Poezii — maskirovka @ 09:42

se pare că da, citeam undeva, demult
o carte, o scrisoare de dragoste, un e-mail
nu mai ştiu, am uitat
ceva de genul
„iubirea este acelaşi pat, acelaşi prosop
aceeaşi farfurie cu mâncare”
uneori e nevoie doar de un plămân
şi o singură vază cu flori să poţi respira
este mult verde şi incredibil de mulţi oameni pe stradă
la ora 9 dimineaţa
unii se roagă, alţii cumpăra cornuri cu gem
staţii
m-am dezobişnuit să văd oamenii bătrâni
urcând în trolee
cerşind un loc liber
mulţi oameni bătrâni la ora 9 dimineaţa
mi-ar fi plăcut o plimbare cu tramvaiul
ştii tu, am o obsesie pentru şine
pentru ecartament
aici pare că se măsoară altfel
şi timpul şi distanţa dintre noi doi
se contracta cumva
străzile devin mici, subţiri
pânze de păianjăn pe care poţi baleta
oamenii se fac furnici
se ascund în gurile de metrou
ca într-o gură de bivol african
un fel păsări care curăţă pielea oraşului
de impurităţi, de vremea urâtă
maşinile se lovesc unele de altele
accidente în lanţ
străzile devin şi mai mici şi mai subţiri
oamenii furnici
noi doi ne dăm mâna peste acest oraş căzut la picioare
e şi întuneric şi zi
rafale de amintiri
un şir de insecte din desenele cu Tom şi Jerry
se descarcă un fel de electricitate
îmi retrag mâna şi râd
îmi e cunoscut gestul şi frigul
tu nu ştiu ce faci
vrei să fumezi
să faci dragoste
eşti încă departe
nu te văd
nu te simt
mâine ajung în România
sper să nu ai pielea mai albă
ştii că nu-mi place
m-am săturat de foi albe
am luat o pauză de scris
vorbesc serios
nu am scris pe ascuns ca altădată
am aşa un fel de balon în stomac
care mă ridică deasupra
nici nu ştiu dacă vii, dacă dormi
am aşa un fel de balon în stomac
care mă face indiferentă
aici e furtună de nisip de 4 zile
acasă văd că sunt doar 3C
sys mi-a spus să mă îmbrac gros
nu am cizme, nici haine
doar un fular made in palestine
alb cu negru
alb cu negru
se vede prin cutia toracică
bucurii, tristeţi
nimic anormal
un pântec, o inimă
mai am în bagaj
cardamon coffee
escală în amsterdam
geamuri, avioane
în urmă deşert, laptopul
la care scriu şi acum
niciodată nu am locuit în vreun oraş
doar în mine
e pavat cu pagini nescrise
but I will tell you one secret
you neither need a companion nor the rain and breeze
merg de dimineţa până seara
ca pe o stradă curată
singură
îmi aminteşte de venele tale
un pod, o ploaie cu gust
de ciocolată amară
dacă am să te sun
nu ştiu ce să-ţi spun
poate
„voi sta 6 zile în România
aş vrea să mă îndrăgostesc de tine
dacă ai aripi sub geacă
o cameră cu vedere spre moarte
o albie de râu
un pachet de ţigări
un univers plat
pe care pot merge cu tocuri
fără să mă scufund”
da, da
ştiu
hocus, pocus
vin acasă
pregăteşte ce ai mai bun
aeriseşte
ştii că nu suport mirosul de poezie putredă
curăţa mucegaiul de pe braţe
întinereşete mai bine
cu câţiva ani
lasă iedera să intre pe geam
nu-i mai tăia grengile
aş vrea să stăm pe mariginea patului
să vorbim
despre noi
ce vom face
cum vom trăi
ce vom mânca
unde vom dormi
eu nu am casă
doar foi de hârtie
ne vom înveli cu ele
ne vom hrăni din seva lor
din seceta, din anotimpul sosirii
oasele de rezervă
le-am pierdut
trebuie să o sun pe mama
poate mă ajută şi de data asta
-am nevoie urgent de un călcâi nou-nouţ, strălucitor.
-alo, mă auzi?
-da.
-de un stern alb, foarte alb, mai alb decât primul, de care se pot ataşa două aripi, două, nu mai multe, ştiu nu ai din astea, nici nu am cerut, vreau doar câteva oase hibride măcar, chiar dacă acum ai 60 de ani, poate poţi lustrui cumva sau mă poţi îndruma cum să fac rost.
-dar unde te duci, tu chiar vrei să pleci? tot ce pot face este să o dezgrop pe bunica sau dacă mai aştepţi câţiva ani te pot ajuta din nou.
-îmi trebuie urgent, azi, mâine!
-ştiu un loc unde poţi prinde aripi fără să ai nevoie de oase, îţi vor înmuguri foarte repede, trebuie doar să stai chircită într-o scorbură albă.
-o foaie albă!?
-da, o foaie albă!
-cum nu mi-am dat seama, varul camerei nu se alterează niciodată.
-desenez, desenez chiar acum, să nu închizi, poate mai am nevoie să te întreb ceva.
vasăzică cercuri, cercuri, cercuri, lac, mare, ocean, tunet, corabii, multe, multe, fâşii de lumină, legată la ochi, la mâini, la picioare, la gură…
tu
mereu rămâi pe peron
cu acele inimii date peste cap
mâinile reci trec peste geamul nespălat
încercând să cureţe, să facă un ochi mai curat
prin care să ne putem atinge
şi azi şi mâine
mereu rămâi pe peron
cu ţigara care îmi ţine locul
semnul acela surdo-mut
„vorbim la telefon”
mă îneacă de spaimă
iar plec
iar iau cu mine
laptopul
mirosul tău
sângele
distanţa dintre noi
e un fel de casă
trăim mai mult în gări
în taxiuri şi alte spaţii
predestinate iubirii
iubirea are casă oriunde
aşa ne-am obişnuit
dar ce spun eu aici
nici vorbă
sau poate da
distanţa e otrava
care ne ţine în viaţa

Blog la WordPress.com.