DozaDePoezie

8 Ianuarie 2016

8 ianuarie 2015

Filed under: ...,Multivitamine,Poeme cu dedicaţie,Poezii,Special — maskirovka @ 04:41

Întotdeuana mi-am dorit să merg cu tine

Într-un loc unde nu am mai fost niciodată

Pe vremea aia nu știam cumt te cheamă

Nu știam că voi avea un iubit

Dar mă gândeam la tine, cum să te naști

Și când ai apărut, aproape

Că nu m-am mirat, gmt+4

Ș de atunci suntem într-un loc unde nu

Am mai fost niciodată, e de-a dreptul primăvăratic

Și plin de îngeri

Care îmi aduc în fiecare zi același dar:

Tu

 

 

Anunțuri

8 Octombrie 2011

Poem

Filed under: Cubiculum,Dincolo de mine,Poeme cu dedicaţie,Poezii — maskirovka @ 18:10

oamenii plâng după ceva ce au avut şi au pierdut
şi uite că de ani de zile mă feresc să folosesc cuvinte
de genul suflet, plângere, şi am făcut-o
paradisul meu este în tine
am căutat cu unghiile prin cer, prin morminte
până am ajuns la cochilia ta
singur şi trist ca orice Isus
care urmează să fie prins cu încheieturile de
mâinile mele
paradisul meu este în tine
nu e doar un pahar cu lapte pentru un copil rătăcit
sau o hartă pentru femeile gravide care-şi caută
un loc să expulzeze fiinţa aceea care să-i servească la zbor
paradisul meu este în tine
coliba aceea cu ferestre minuscule
prin care încap doar ochii mei
aici e un pat, o masă, câteva foi de scris
este cald şi tu stai într-un colţ
întrebându-mă ce vrei să fac azi
nici azi nu vreau să ies
îmi ajunge mâna ta pe frunte

5 Ianuarie 2011

Manipulatorul de emoţii


l-am cunoscut într-o dimineaţă de vară
nici nu gândeam că în trupul lui zăcea
măşinăria unsă perfect detectând straturile de iubire
depuse pe pielea mea crudă, verde-mugure de poem
m-a strâns în braţe şi nu mai mi-a dat drumul
şi azi stau în el ca un copil cuminte cu mâinile murdare
care aşteaptă să fie spălat de moarte
între noi doi un înger şi-a făcut culcuş
îi facem micul dejun, îl ducem la şcoală
ne iubim foarte mult mai ales când pe pernă
soarele se stinge ca o femeie bătrână

>impacarile astea ma fac fericita
>un fel de sirop de muguri de pin
>incepe sa vindece tusea, orgoliul
>moartea se ridica in picioare
>isi revine si ea si ne-asteapta
>buimaca de somn
>daca privesc in mine
>cerul meu esti tu

26 Decembrie 2010

***

Filed under: Poeme cu dedicaţie,Poezii — maskirovka @ 07:01

va veni o zi
când ne vom ciocni pe stradă
amintirile îmi vor cădea pe jos
mă voi scutura de tot
aşa cum scuturi
o hârtie de cuvinte
unele se vor ţine scai
altele vor cădea molatice
voi rămâne goală
gata pentru un alt început

va veni o zi
când ne vom ciocni pe stradă
ca doi necunoscuţi
ne vom cere scuze
vom pleca fiecare în lumea lui
pastilă de cianură

ne vom privi unul pe altul
cum ne fărâmiţăm
în depărtare

în urma noastră
stoluri de porumbei
adulmecă firimituri de tăcere

***

Filed under: Poeme cu dedicaţie,Poezii — maskirovka @ 06:45

ştiu

va trece şi iarna
şi povestea şi altă iarnă
şi alt început
şi alt înger
va încolţi la geam
tot aşteptând
cheia din uşă să o răsucesc
podeaua să scârţie iar
în lumina ta
trupul să sticlească
să poţi citi poemele nescrise
învelite-n placentă

ştiu

va trece şi iarna
şi frigul şi ciorile vor croncăni
un alt anotimp
mult mai ciudat
şi mult mai alb
pe care-l voi îmbrăca mai uşor
ca pe un halat de baie pufos
în care dorm şi eu
şi tu
şi toată povestea
şi nu mai spun nimănui
ce va urma

***

Filed under: Poeme cu dedicaţie,Poezii — maskirovka @ 06:32

în fiecare dimineaţă
viaţa mi se aşează pe hârtie
ca un strat de zăpadă

de la o vreme simt
din ce în ce mai mult
cum palpită pagina
cum se conturează
venele, inima, chipul

mă mut pe fâşia asta
îngustă de pământ
ca şi cum m-a muta în tine
îmi iau tot
ceaşca de cafea
puloverul cu pisici
parfumul
telefonul descărcat
dar asta nu contează

de la o vreme
nu mai sun pe nimeni
stau aici pe fâşia asta
îngustă de pământ
până când
nu se mai disting
siluetele de pe stradă
oameni de hârtie

***

Filed under: Poeme cu dedicaţie,Poezii — maskirovka @ 06:19

dimineaţa nu mă mai disting de tine/ îţi îmbrac cămaşa, merg desculţă/ fumez din ţigările tale pe stomacul gol/ în două, trei zile m-am obişnuit/ mă îmbin perfect în pielea ta/ la reconstituire nimeni nu-şi va da seama că am folosit şi bucăţi din tine/ şi tot aşa până la epuizare/ hai să punem degetul pe steaua polară amândoi în acelaşi timp/ pe partea cealaltă a terrei e iarnă şi iar privesc lucrurile invers/ de la mormânt la placentă/ trăiesc din ce în ce mai departe de tine/ şi azi am mai bifat un kilometru/ camera mea este „oameni şi şoareci”/ un prieten care stă permanent cu mine/ nu mă părăseşte, nu-mi dă ignore/ nu trebuie să-i fac cafea şi nici referate/ ba mai mult/ mă înveleşte cu pereţii/ şi tu eşti un perete/ mă ridic mereu pe vârfuri să pot scrie pe fruntea ta în fiecare dimineaţă / ca şi cum m-aş ridica pe vârfuri să aprind becul/ am zile când rămân fără stratul de fericire depus pe mâna care te-a atins/ se întunecă şi nu ştiu ce să fac/ am zile când brusc rămân fără tavan/ de asta nu mă pot baza pe el/ atunci mi se poate vedea direct în inimă moartea brumată ca o sticlă de şampanie/ la microscop apar multe ascunzişuri, subterfugii, iubiţii abandonaţi pe marginea drumului/ în timp ce deasupra capetelor se rotesc vulturii/ îmi pliez mâinile, picioarele/ mă fac din ce în ce mai mică/ cât un glob pentru po(e)mul de iarnă/ este cineva care mă poate decortica?

29 Octombrie 2010

Poem pentru Deea – Iubirea locuieşte întotdeauna la ultimul etaj –

Filed under: Poeme cu dedicaţie — maskirovka @ 22:09
Tags: ,

de aceea trebuie să urci, să urci Deea
zi de zi, desculţă, cu sandale, cu cizme
în orice anotimp, chiar dacă pică din tavan
şi liftul nu merge, nu ai umbrelă sau bilet spre Rai
să dai telefoane, să lipeşti bilete pe frigider
gen:”câte iubite ai ucis şi le-ai ascuns în vene?”
dincolo de fulgi, serpentine se întrevede un câine slobod
ar fi bine să-l iei acasă, ar fi de folos în zilele fără iubire
urcă, urcă Deea, iubirea întotdeuna locuieşte la ultimul etaj
delfinul tău te poate ajuta la bagaje sau chiar la luna de miere
iubirea este ca o moarte, pui în sicriu, trupul, hainele
bijuteriile, chiar bani, la fel cum depui în iubitul tău
toate lucrurile de preţ şi te îngropi în el
el se va hrăni din tine, cu carnea ta ca şi cum
ai fi o pagină albă, până becurile se sparg, se sparg
şi tu tot alergi, alergi spre ultimul etaj

28 Octombrie 2010

Poem pentru CELLA – ÎNGERUL CU CAPUL ÎN JOS –

Filed under: Poeme cu dedicaţie — maskirovka @ 13:34
Tags: , ,

Poem pentru CELLA – Îngerul cu capul în jos –

când ma intrat pe pagina ta o albină
mi s-a aşează pe mână
ce mă făcem dacă venea ariciul, poate fugeam
călare în lumea lui dintre ţepi
dacă venea melcul aş fi ştiut cel mai bine
cum să mă descurc
dar a venit o albină, mică, firavă
mirosea poemul ăsta care stătea să iasă din piele
nu va pleca curând, mi-am spus
ar fi bine să stau nemişcată
aşa scrie în manualul de supravieţuire
îi va culege nectarul şi va pleca
tot ce trebuie să fac este să stau nemişcată
să-mi chem mama, să-mi chem tatăl
să o sun pe CELLA, nu-i ştiu numărul
poate un medic cu diplomă în călătorii
cu sape, cu sfori, târnăcoape
să-mi dezgroape poemul din carne
locul e deja roşu şi inflamat
şi uite-l cum apare ca un înger cu capul în jos

Concurs – câştigi un poem cu dedicaţie

Filed under: Concurs,Poeme cu dedicaţie — maskirovka @ 07:15

Regulament

Motto:
„Eu ştiu că de obicei vorbesc singură cu pereţii, dar asta nu mă face mai puţin umană”

Participantul la concurs trebuie să lase în pagina de comentarii o adresă de blog, unde, după ce voi da o raită prin scrierile lui, voi face un poem oarecum personalizat – cu dedicaţie şi pe care-l poate utiliza oriunde şi oricând fără drept de autor. Poemul cu pricina va fi publicat aici pe dozadepoezie, iar câştigătorul, după cum spuneam, poate face ce doreşte cu el, să-l folosească în loc de şampon 10 în 1, multivitamine, loc de veci, mic dejun, inclusiv să-l pună la presat sau să-l arunce la gunoi.

Concurs expirat 30 octombrie 2010.

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.