DozaDePoezie

31 Iulie 2011

Pentru tine

Filed under: Poezii,Special — maskirovka @ 17:46

te iubesc şi acum
în fiecare zi am în buzunare confetti
îmi apar aşa nu ştiu cum
de undeva de sub oase
probabil este acolo un câmp de hârtie
pe care l-am traversat înot
uneori sunt aşa multe
trotuarul se umple de curcubeie
ieşite din toate cotloanele
saloanelor de nebuni
ce m-au umplut de o vreme
ca nişte fungi
amatori
amatori
trecătorii le adună speriaţi
mi le înapoiază
ca unui orb căruia bastonul
i-a fost luat de ape
ape tulburi
ape tulburi
ochii mei muritori
ochii mei muritori
stau încă la geam
lipiţi de cartea aceea încă nescrisă
la care lucrăm de 5 ani
tu acolo, eu aici
niciodată împreună
prin noi un ecartament al iubirii
linii de cale ferată
linii dictando
linii de plutire
linii de apărare
te iubesc şi acum
sânul se regenerează
coadă de şopârlă
smulsă de un copil disperat
ţi-aş îmbrăca trupul în zahăr
medicament în formă de pilulă

27 Iulie 2011

Aş vrea să împart cu tine

Filed under: Poezii — maskirovka @ 21:43

şi mărul şi rodia
şi banca pe care ai stat
pachetul de biscuiţi
biletul de tren
aripa de cherestea
sub care dormi
cutia de sandale e goală
la fel şi eu
pe câmpul de hârtie
und was machst du so?
aş vrea să împart cu tine
prosopul de baie
linguriţa de cafea
siropul de afine
strada, filmul aripile plăcerii
ceaţa, apusul din spatele ochilor tăi
marea, da, marea neagră
vrei s-o împărţim?
o picătură mie, o picătură ţie
o corabie mie, o carabie ţie
un peşte mie, un peşte ţie
o conservă mie, o conservă ţie
un albatros mie, un albatros ţie
o gogoaşă cu gem mie, o gogoaşă cu ciocolată ţie
o plajă mie, o plajă ţie
pe tine mie, pe mine ţie
şi toate astea
ţinându-ne de mână
nu care cumva să ne scăpăm
eu închisoarea ta, tu închisoarea mea

Sunt la Paris

Filed under: Poezii — maskirovka @ 21:37

Motto: „Civilizaţiile fie devin cosmice, fie dispar” – Carl Sagan

am rooming pe numărul q
dacă mă suni
să-ţi ceri iertare
efectul va fi acelaşi
aceeaşi melodie personalizată
aceeaşi voce îţi va răspunde
puţin obosită de străzile oraşului
nişte coridoare ce nu se mai termină
doar seara când mă întind în pat
grilajul cade
ochii se duc în adânc
sunt la paris
dacă vrei să vii
am cameră cu pat dublu
fără mic dejun însă
iubirea din partea casei
aşa scria pe uşa de la intrare
şi nu cred că era vorba de prezervative
pe iubirea mea nu te baza
iubirea mea ori devine cosmică
ori dispare

Chicory

Filed under: Erotism,Fotopoeme — maskirovka @ 21:19

este o floarea cu efect terapeutic
dacă vei culge multe, multe
pumni întregi, le vei curăţa de tijă
şi-mi vei pune apoi pe sâni
dimineaţa vei putea bea o rouă SF
vei fi mai tânăr cu zece ani
şi cu siguranţă cu altă femeie
se găsesc peste tot
prin pădure, pe câmp
pe marginea oricărui drum
lângă fântâni, lângă cimitire
dacă ieşi din blocul amicului tău
este una crescută chiar printre dalele de beton
ştii ce ai de făcut?
aşa sunt şi eu
mă vezi peste tot, chiar dacă numele meu e altul
tu crezi în ce spun
crezi ca şi cum ţi-ar fi spus un sfânt
numai că eu sunt o doar floare cu efect terapeutic
folosită pe termen lung dau efecte secundare
cuma ar fi izolarea în propria piele

Scroll

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 21:11

27 iulie – ziua de naştere a tatălui meu

Filed under: Invitaţi,Poezii — maskirovka @ 21:00

Motto: „Scriu zilnic de parcă mi-aş ispăşi o pedeapsă. Literatură pe viaţă. Scriu de parcă în ziua care n-aş scrie n-aş căpăta de mâncare sau mi s-ar închide conducta de aer” – Mircea Cărtărescu

am deschis un document nou
nimic care ar putea să deranjeze atunci când dau scroll
niciun alt cuvânt sau episod despre venus
care se învârte invers în sistemul meu de foi albe
vreau sa scriu un poem dacă tot ne-am despărţit
citeam undeva că nu e bine să iubeşti într-atât
încât să nu poţi vedea iubitul mort
eu pot, mi te imaginez în sicriu
în cămaşa albă, în blugi
ca în poza din austria de la balustrata dunării
încep şi mă joc, pun flori de cicoare peste pieptul tău
doldora de cărţi nescrise
nasturii stau să plesnească
bine că ai ce să faci în lumea de dincolo
dincolo de viaţă e o moarte curată
care te ia cu ea, îţi spală mâinile
ficatul, vertebrele şi ce mai găseşte nealterat prin tine
eu sunt în-trun colţ, mică, învelită într-un ziar expirat
nu cred că dau de bănuit că aici e toată comoara
trece mai departe, urcă piscul singurătăţii
tale matinale, încă nemachiată cu foiţe de aur
dizolvantul de ojă miroase până aici
o vreme ne-am iubit foarte mult
ştiam ce vis ai sub pernă
şi-l coloram de cu seara
ştiam ce veşti îmi vei da a doua zi
când cafeaua dădea în foc
şi câinii lătrau mai mult ca oricând

9 Iulie 2011

Ştii…

Filed under: Cubiculum,Dincolo de mine — maskirovka @ 20:06

…tot voiam să-ţi spun, dar nu am avut ce îmbrăca azi, am luat o piele uzată, aruncată de tine la coşul de gunoi, eu pot fi un bun Dumnezeu, ştiu să iert, să spăl picioarele murdare de prea multe metafore care au cianozat epidermul, ştiu să spăl parchetul de paşii lipsă şi pe care ţii doreşti mai mult decât un pachet de ţigări, ştiu să număr hematiile, aripile date cu împrumut, ştiu că trecutul este un pumnal şi-l pot scoate fără să te doară, nu va lăsa nici semn, nici viscol

…tot voiam să-ţi spun, rândul de piele în plus crescut azi-noapte este al tău, ţi-ai dat seama, treci prin mine deşi eşti la 3000 km, nu ai habar ce ţi se întâmplă când dormi, dormi aici cu mine, îmi spui poveşti de mătase în timp ce la uşă bate cineva, atunci ne ascundem unul în altul, până când, până când nimeni nu va afla ce s-a întâmplat

…tot voiam să-ţi spun, se vede pe corpul tău câte femei au dormit în tine/ fiecare a lăsat urma ei/ unele pete solare la care nu te poţi uita cu ochiul liber/ altele dâre de fum/ dacă te ating încă se mai pulverizează mirosul/ sunt poveşti care ies direct din oase ca nişte stalacmite supurează din tine picături de viaţă/ unele au murit în ipostaze hidoase ca după o erupţie vulcanică/ altele trăiesc şi acum jumătate cu picioarele în apă/ mai vorbeşti din când în când cu ele/ niciodată nu vor mai fi ce au fost/ niciodată nu vor mai ieşi pe uscat/ harpiile pândesc din colţul de sus al paginii a4 gata oricând să se hrănească din tine, din cioburi, din sângele verde/ nu ştiu eu ce sunt pe câmpul acesta peste care s-au dus multe lupte/ copil orfan? sac de oase? acvilă de munte? femeie? maşina de pâine? nu ştiu până când nu mă voi afunda

…tot voiam să-ţi spun, am un document care se numeşte cânteculluiroland, un fel de carte, un fel de paradis, ceva cu gust de înălţimi, presiunea e foarte scăzută aici, sângele curge mai repede, eu nu mai ştiu ce sunt, erg sau pasărea kiwi, oricum ceva fără sunet, fără claviculă, ceva care oricând poate lua forma ta, te iubesc, noapte bună

3 Iulie 2011

Exuvii pe duşumea

Filed under: Atac de cord,Erotism,Poezii — maskirovka @ 06:13

Exuvii pe covor

notă: aceste exuvii nu se spală, se culeg!
*
sub tălpile tale este şi casa mea/ trupul meu/ oraşul/ cârdul de îngeri care mă-nsoţeşte/ caietul cu prăpăstii/ m-am mutat aici de ceva vreme/ trebuie doar să luminez între coaste
*
pe dinlăuntrul tău se joacă o piesă de teatru/ eu sunt deasupra îngerilor/ de ce sunt eu mereu deasupra îngerilor? de ce îmi dai mereu rolul acesta greu cu sfori şi potcoave?
*
pielea ta este un adăpost/ aici mi-am adus hrană/ tuburi cu oxigen/ pe mama/ câteva amintiri de când eram mică şi purtam breton/ răspunsul la tot ce căutam e aici/ aş merge desculţă
*
când mă întind pe pieptul tău este ca şi cum m-aş întinde pe o foaie albă/ niciodată nu ştiu ce mi se va întâmpla/ totul este la fel de alb/ la fel de adânc/ mereu găsesc ceva nou de făcut/ ceva nou de ascuns
*
am naufragiat în tine/ mi-e imposibil să mai continui călătoria/ braţele mi s-au prins de pielea ta/ unghiile au intrat în carne/ sângele nu se mai distinge al cui e/ pe trupul cui se scurge/ şi mă scufund/ şi mă scufund/ într-o apă de botez
*
nu sunt mai înaltă de 1,65/ am aripile atrofiate încă de la naştere/ crescute cumva în povestea fetiţei care am fost/ nu am nici claviculă/ de care în mod firesc s-ar putea coase măcar o zbatere artificială/ mă hrănesc din larva ta/ şi duc o viaţă nocturnă prin oraşul camuflat în liană
*
trupul tău s-a albit/ e un fel de sertar în care se ascund manuscrise/ noaptea foile luminează/ pâna la tine/ pâna la tine şi arhanghelii mor
*
şi pentru că ţi-am promis că în noaptea asta nu dorm/ am să-mi pun foaia albă la sân ca pe un copil mic/ trebuie doar să taci/ acolo în oraşul tău să nu pâlpâie nimic/ nici inima ta/ nici vreo reclamă publicitară/ alăptatul e un fenomen care se petrece sub tălpi/ ţi-ar prinde bine şi ţie /după care tu ai adormi/ da/ sigur tu vei adormi
*
am atâtea să-ţi spun/ mai ales dimineaţa când îmbrac altă piele/ alt rând de oase mi se repune din mers/ atunci ştiu că eu am rămas demult în urma mea/ aşa desculţă/ cu părul răvăşit/ o altă femeie ruptă din mine închide uşa/ aşteaptă să vadă ce am de gând/ azi cine sunt/ locul cui îl iau
*
vreau un loc numai al meu/ să mă deşir cât vreau/ nimeni să nu mă vadă cum cobor seara din mine şi merg goală prin cameră/ locul acesta trebuie să fie un fotoliu comod cu o măsuţă alături/ cu pixuri/ geamuri mate şi o fântână cât mai adâcă în care să privesc când tu pleci de-acasă/ să aibă colonii de flamingo/ să-mi ţină de cald/ un soare minuscul cât să încapă pe cheia uşii
*
spatele tău este o fâşie biblică pentru care femeile-şi părăsesc propriul trup/ copiii/ toate astea la un loc şi-o hartă a copilăriei marcată cu săgeţi de aceeaşi culoare/ un traseu alpin care întotdeuna duce la un loc cald
*
e ziua mea şi mi-aş dori un nume/ un balon propulsat cu poveşti în care să călătoresc deasupra pieptului tău/ de acolo de sus să pari mult mai copil/ mult mai încăpător
*
pielea mea este o hârtie otrăvitoare/ o bancnotă uzată/ suvenir dintr-o ţară în care nu am fost niciodată/ o poţi transforma într-un medalion sau într-un înger schilod de pus la gât
*
ne-am despărţit de mai bine de o săptămână şi încă facem dragoste/ patul e vraişte toată ziua/ toată noaptea/ mă uit la el dintr-un colţ ca la un film de Oscar/ cu becurile stinse/ telefonul pe silent/ fiecare secvenţă se derulează mm cu mm pe trup/ comunicăm printr-un lichid liturgic/ doar împreună inventăm acest sânge rar/ e luni dimineaţa/ draperiile sunt încă trase/ scrumiera plină de ţigări/ uneori mă cheamă Carmen

Exuvii pe duşumea
*
ştiu să aştept/ pot aştepta ani de zile/ fără raţiuni/ fără vise/ mă pot îmbolnăvi/ mă pot reface/ pot fi afectată de sindromul alice în ţara minunilor/ coridoarele vor fi mai lungi/ mai subţiri/ voi îmbătrâni/ dar asta nu afectează trupul pe care-l caut să dorm în el/ dimineaţa asta îşi pune picioarele de bronz pe gâtul tău ca o femeie de bronz ce tocmai a născut un copil cu plete de aur/ ştiu să aştept/ pot aştepta ani de zile/ 7.02 ies din piele doar pentru tine

*
corpul meu nu are caste/ oricând creierul poate fi vagin şi vaginul creier/ tălpile o vor lua razna sau vor rămâne cuminţi sub tine/ în timp ce-mi citeai din “Petit déjeuner avec Mick Jagger”/ la pagina 51 (ai o voce frumoasă) te-am oprit: “ştiu ce am de făcut în tren”
*
poezia în sandale cu toc stă sprijinită de geam/ toate luminile oraşului se înfig în ea
*
trăiesc într-o cutie de chibrituri unde oamenii mint/ dacă eram mai tânără găseam explicaţii de genul oamenii mici ţin soarele sub pleoape/ de acolo începe şi răsăritul/ dar mai ales apusul urcă pe şira spinării bolnăvicioas/ ca într-un film prost cu lesbiene când ştii de la început ce vor face
*
când îmi aranjeaz părul umerii tac/ strada mormăie în urma mea ceva într-o limbă anostă/ plină de praf/ pe lascăr catargiu sunt piste de biciclete/ indicatoare spre mine/ pielea azi e dintr-o hârtie permeabilă/ se trece destul de uşor prin ea/ la capătul căreia miriştea ia foc
*
am partea mea de vină/ odată am iubit un elefant de sticlă/ prin burta lui se vedeau ochi de copii/ cirezile de versuri cum se adăpau fericite/ lângă copita lui era mereu carnaval
*
fericirea este o cioară pe sârma electrică/ iarna la bucureşti ciorile aveau oră fixă când treceau pe deasupra pieţei romane/ le priveam de la geam năucă într-un zgomot discret/ sobru/ ceros/ dimineaţa aluneca pe geam ca o floare de gheaţă/ mâinile tale la fel
*
camera mea este un fel de spital de nebuni/ litere sparte pe duşumea/ sângerez o copilărie cu bicicletă verde/ scurm în tavan plictiseala mâinilor/ ţipete de nuc/ lanterne pentru căutat ciuperci comestibile/ orgasmul se scurge din ochi
*
un bărbat îşi cauta un corp să doarmă în el/ o femeie se tratează de isterie cu un jet de apă între picioare/ o veioză se stinge/ se aprinde/ încă o sirenă/ peste o lună mă voi duce-n ţara minunilor/ cu o valiză bej şi un pachet de cafea/ cardamon coffee
*
anul aceasta aş vrea să fiu cadoul de ziua ta/ să bată la uşă o femeie cu solzi de mătase/ cu o trenă subţire purtată de îngeri liliputani/ să deschizi mirat/ deodată să vezi o pădure de trestii/ să-mi faci loc numai mie printre pereţii aşteptărilor tale/ să motivezi că nu ai sală de dans în camara ta pentru îngeri liliputani şi atunci şi atunci vom fi doar noi doi/ ai să mă îmbrăţişezi uşor printre coaste/ solzii de mătase vor cădea şi de sub mine te va izbi peste frunte acea femeie la care visai să fie cadoul de ziua ta
*
tu mă întrebi: „eu ce sunt, insectă sau galaxie”/ în ambele cazuri eşti bun de disecat/ de pus pe masa de aluminiu/ cu mâinile şi picioarele prinse în cătuşe de metal/ ţi se va perfora ulitmul „te iubesc” care saliva pe limbă şi pe care nu mi l-ai spus/ aşa se întâmplă când haita nu e haită
*
sexul meu e o floare de mac
*
ar fi multe de lepădat/ aş decoji o portocală/ degetele s-ar umezi/ cu mâna dreaptă mănânc/ cu stânga tastez poemul cu aruncarea mingilor de la etaj/ asta aş lepăda prima dată/ rândul de mingi colorate care-mi acoperă pielea
*
apa din cadă/ cele cinci pixuri stricate/ carcasele de la cd-uri/ metafora aia verde de la geam care pândeşte ca o pisică ce scriu eu aici ascunsă după copaci/ întorc laptopul/ privrea ei fosforescentă trece prin zidul din piept/ flora microbiană de pe cuvinte/ prelungitorul de vise/ cel care doarme pe gresie/ aerul din cameră/ suita preclasică/ deşeuri/ maluri de lac/ malurile lacului lala/ iar aerul din cameră/ e 7.18 parcă mă trezesc
*
ce voi face dacă într-o zi marea va seca şi peştii vor veni pe uscat/ le vor creşte picioare/ în loc de icre vor avea manuscrise/ manuscrisele nu dor/ peştii nici atât/ ce voi face dacă într-o zi uscatul va fi inundat de apă/ în burta mea un pui de delfin va semăna cu tine
*
ce ştii tu despre moarte/ habar nu ai/ îţi spun eu/ cu 15 ani de singurătate cronică înfiptă în ficat/ dacă-mi lustruieşti cuvintele sexul meu devine o fereastră/ te poţi rezema pe coate să priveşti îndelung turmele de îngeri cum se duc la culcare
*
astăzi soarele răsare dintre sânii mei de bronz/ dimineaţa îşi pune picioarele de bronz pe gâtul tău ca o femeie de bronz ce tocmai a născut un copil cu plete de aur
*
în faţa oglinzii dau târcoale unei muribunde/ văd tramvaiul 21/ roşu cu alb roşu cu alb/ cobor desculţă ca şi cum m-aş fi născut pe o şa de cal
*
nimic nu mai e ca înainte/ după ce ai plecat/ mi-a apărut pe umăr un semn/ nu se spală nici cu detergent pur/ nici cu seminţe de crini/ nici cu apă de ploaie/ nici cu sperma de pe frunte/ mă rog, de pe cuvinte
*
căştile pe urechi/eventual John Coltrane/ ştiu că te mai uiţi pe fereastră/ m-ai putea vedea chiar în pasagerul din faţa ta/ de aceea nu te sun/ şi dacă te-aş suna ţi-aş pune iar o mie de întrebări despre panglicile pe care trebuie să le tai în gară când ne vom îmbrăţişa
*
exact ca în poemul cu marchiza pleacă la ora 5/ aş cita versul dar trebuie să dau scroll şi pierd ideea/ prin urmare/ aici e furtună de nisip/ “cartea de nisip”/ muzica de nisip/ mâinile de nisip/ iubirea de nisip/ toate încap în corpul meu samsonite de nisip
*
când sunt cu tine în poziţia lotus în spatele tău se dărâmă toţi pereţii/ se aud herghelii cum trec pe la geam/ strigăte de ajutor/ oamenii sar de la etaj/ alţii se îneacă/ copiii mor în utere/ alarma oraşului porneşte/ pisicile îşi cară puii în gură/ taxiurile au preţ dublu/ nu te întorci nicio clipă/ doar pătrunzi/ pătrunzi şi mai mult/ te subţiezi/ te subţiezi ca un fum de ţigară dus în tavan/ cioburi, cioburi/ dimineaţa chipul meu e pe faţa ta/ vorbeşti ca mine/ faci aceleaşi gesturi/ mănânci cu piciorul pe scaun/ bei apă plată/ cauţi prin coşul de gunoi poemul scris pe punga de la farmacie
*
nu ştiu să desenez/ când iau o foia albă imaginea pe care o produc este la nivelul cortexului/ expoziţia la care vă invit este în creierul vostru/ ochiul nu percepe nicio culoare/ doar transmite cuvinte/ contrastul alb negru alb negru dă naştere la mii de culori/ cine transformă cuvintele în imagine? cortexul? mâna? creionul?

Blog la WordPress.com.