DozaDePoezie

28 Noiembrie 2015

Filed under: ...,Poezii — maskirovka @ 11:23

Și se făcea că eram într-o pădure primăvara, flori, fluturi, zumzete

Și pe unde călcam răsăreau flori multicolore, puii de căprioare mergeau

Lângă mine,  la un moment dat am auzit un susur, mi-am imaginat

O apă, un  izvor mic și curat care avea să mai îmi țină sângele în loc

Și mergeam agale cu nările în aer, fluturi și alte multe vietăți veniseră în ajutor

Să căutăm împreună vocea cristalină, să clătim sufletele, să albim inimile

Se făcuse noapte, ne-am așezat lipiți unii lângă alții cu gândul să începem

De-a doua zi, apoi am mers ani de zile prin această pădure în care era

Permanent primăvară, între timp puii crescuseră, fluturii îmi intraseră

De-a dreptul prin piele, păpădiile se duceau, se duceau, susurul se auzea

Necontenit ca o melodie veche făcută din bătăile inimii tale

 

Anunțuri

23 Noiembrie 2015

Flobots – Handlebars

Filed under: Video — maskirovka @ 11:05

20 Noiembrie 2015

…………

Filed under: ... — maskirovka @ 19:01

puzzle

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 14:22

Cum ar fi să îți adormi cuvintele pe șira spinării mele…

16 Noiembrie 2015

………………….

Filed under: ... — maskirovka @ 11:36

Și brusc deodată sunt într-o cameră neagră, etanșă
Nimic altceva, doar cuvintele lui prin aer plutesc până când
Se lipesc de corp ca lipitorile cu același scop precis
De-a-mi bea sângele, visele. Viața încet, încet, se îngustează
Și se face ea înșăși o stradă pietruită care duce predestinat
În poveștile lui pline de livezi în care înmuguresc îngeri
Și aștri pe care-i poți coborî oricând pe sfori imaginare
Când el vorbește frunzele nu cad, afară – e doar ceva abstract
Totul s-a topit într-o cameră neagră, etanșă, unde doar vocea
Lui se aude, aerul sufocant se așază pe trup funingine
Și mă întreb ce are a face iubirea cu bezna ……………
În timp ce tot acest întuneric mă albește mai bine ca orice

14 Noiembrie 2015

Filed under: Poezii — maskirovka @ 17:05
Tags: ,

Noi doi am putea face o casă pe Lună, din gânduri, din poezii
În fiecare zi am pune acolo tot ce vrem să știm unul despre altul
Aici în spațiul acesta mirific, fără gravitație, am încerca zi de zi
Să ne apropiem, Pământul ne-ar atrage să revenim la hainele vechi
Când tu, când eu, am face curat, aerul să rămână luminos
Și la fel de primitor, ar fi locul nostru secret, acolo pe sus pe cer
Am privi de pe Pământ în fiecare seară la casa noastră cum crește
Ca un copil, noi doi am putea face o casă pe Lună și pentru asta
Nu avem nevoie nici de corăbii, vise sau alte viclenii, trebuie doar
Să săpăm, să săpăm unul în altul până vom da de apă
Și atunci ne vom vedea unul în altul

Somebody That I Used To Know

Filed under: Video — maskirovka @ 05:01

7 Noiembrie 2015

sms

Filed under: Poezii,SMS — maskirovka @ 12:35
Tags: , ,

Hidrei trebuie să i se taie toate capetele pentru că unul e părtaș tacit.

6 Noiembrie 2015

Filed under: Poezii,SMS — maskirovka @ 05:50
Tags:

…un singur lucru se sparge între dinți ca o fiolă de otravă păstrată fix pentru momentul acesta, când nu mai pot expanda pe sfori la mari înălțimi, când gândurile se întorc buluc în creier și când nu mai sunt decât un anumit număr de centimetri și un anumit număr de kilograme…

3 Noiembrie 2015

Eremia Costel Grigorescu (1931 – 2001), top 10 mondial


Autorul lucrării: Eremia Costel Grigorescu (1931 – 2001), muncitor vopsitor la Combinatului Petrochimic Borzești.
978x012
3
6

SONY DSC

SONY DSC


sursa: http://www.onestiul.ro

Filed under: Poezii — maskirovka @ 07:08
Tags:

am vrut să-și scriu de multe ori
ceva, nu știu ce, dar să-ți scriu
de fiecare dată când puneam degetele
pe foaie simțeam o leziune
moale, putredă de muceagi
ca țesutul unei ființe vii, pulsa
pulsa dungi de lumină
și-n loc de cuvinte
era ca și cum puneam sare pe rană
cuvintele refuzau să fie așezate
cuminți, creștinește, în locul lor de veci
inventau pe loc bărci și vâsleau în amonte
prin sângele meu într-o mare tăcere
de frică să nu fie văzute
cum dezertează
am vrut să-ți scriu de multe ori
ceva, ce n-a ținut de mine
însă am amuțit și eu odată cu ele

2 Noiembrie 2015

Filed under: Poezii — maskirovka @ 08:26
Tags:

Dacă într-o zi la știri se va anunța că suntem niște ființe celeste
Fine, luminoase, că ne ascundem uneori în specii ostile fără să vrem
Că de fapt pielea, părul, fața și întregul corp formează doar o armură
Că în fiecare om e o ființă cât un bob, cât o scânteie, că trăim veșnic
Și că suntem toți egali, la fel de bogați, la fel de săraci
Țesătura de carne cu timpul s-ar uza și ar trebui înlocuită
La asta ne-am pricepe cel mai bine. Ni se va spune într-o zi la știri

Că purtăm pe sub noi niște mori de vânt care permit aceste transformări
Unii s-ar pipăi să-și simtă sub piele sămânța, alții chiar s-ar tăia
Vor pleca în concediu la mare, la munte, cred că și eu voi pleca
Undeva pe un acoperiș, poate vârf, oricum undeva foarte sus

Spre tonul cel mai înalt și profund al inimii tale

 

1 Noiembrie 2015

Filed under: Poezii — maskirovka @ 09:03
Tags: , ,

Dacă într-o zi ne vom trezi năpădiți de îngeri bulbucați, blonzi
Cu coșuri pline de flori în spinări și noi muți vom privi cum ne aruncă
Inimi de rezervă, petale de trandafiri, pene moi, fine, ce vom face?
Cred că vom fugi și ne vom încuia în case, vom suna la 112
Ne vom ascunde copiii sub pat, vom trage draperiile, vom face întuneric
Pentru că nu mai avem încredere unii în alții, îngerii bulbucați, blonzi
Vor bate la ușă, vor insista, vor pune florile jos, vor lăsa borcane cu miere
Bilete de iubire, dar noi vom continua să stăm în întuneric
Ne vom certa copiii care deschid ochii, și eu voi face la fel ca ei
Unul va striga, Carmen sunt îngerul tău, și-n clipa aia voi înțepeni
Deschide, e tot ce ți-ai dorit, de-acum suntem la vedere
Vom face tot ce doriți, ne vom duce la piață, la poștă
Vom plăti facturile, vom da să sugă celor cu mame sărace
Visul nu mai e vis, de-acum vom sta pe umerii voștri
Cum stau cormoranii pe bărcile pescarilor legați doar prin iubire
Copilul meu va încerca să iasă, iar eu îl voi certa și-l voi vârî
Înapoi sub pat, ba mai mult, îi voi acoperi ochii, urechile
Și vom continua să ne trăim viața noastră întunecată a cărei
Lumină o blocăm cu palmele ori de câte ori vreo rază ne orbește

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.