DozaDePoezie

26 Februarie 2014

10

Filed under: Erotism,Poezii — maskirovka @ 04:35

pe măsură ce împart trupul cu tine nu mai există să nu furi, să nu ucizi
nu mai există nici fericire, nici moarte, doar un lagăr din carne și oase
unde Dumnezeu nu există și cele zece porunci le calc în picioare
și totuși iau din tine partea ce mi se cuvine ca după un război surdo-mut
în care la final parcă nu ne-am văzut, nu ne-am auzit, nu ne-am cunoscut
împart teritorii, fur copii, iau tributul din corpul tău apoi plec iar în mine
cu hrană pentru încă o săptămână, stau cu genunchii la piept și ronțăi
amintirile albe ca pe niște oase dulci, suculente, mă uit în dreapta, în stânga
le păzesc să nu fugă, muzica lor îmi sparge timpanele, le țin strâns sub bluză
nimeni să nu vadă hrana mea nemiloasă cum îmi taie respirația, cum trec
pentru o vreme în lumea cealaltă și înțeleg că plutirea nu e un fenomen
la suprafața unui lichid și plutirea înseamnă să te împrăștii în toate părțile
jumătate otravă, jumătate agheasmă

Anunțuri

8 Februarie 2014

Să fiu iubita ta

Filed under: Poezii — maskirovka @ 14:34

Ar însemna să locuiesc în camera ta, undeva pe covor, pe marginea patului
Când te-ai trezi dimineața să înghesui în mine jumătatea ta de ființă
Rămasă afară, jumătatea ta de viață pe care trebuie să ți-o trăiesc eu
Indiferent unde merg, la serviciu, la piață, să am acolo de-un rest, de-un taxi
De-o inimă nouă pe care s-o duc cu mine ca pe un copil la grădiniță
Să fiu iubita ta ar trebui dimineața pâș, pâș, să ies de sub cămașa ta
Ca un soare dintre pagini, să luminez prin șifonier după o piele nouă
Ca o lanternă prinsă de stern, așa cum poartă minerii, să străbați întunerciul
Cu mâna mea, așa fac iubitele, stau cocoțate pe iceberguri de plăcere
Se-aruncă de la etaj să salveze/saliveze amintirile luate de apă, apă la pupă, apă la pupă
Dorm desculță-n visul tău ca-ntr-un cuib de rândunici, ce faci azi?
Habar n-am! Se întunecă, nici câine, nici lup, să fiu iubita ta ar însemana
Să fiu o locuință mică-mică, din acelea care se mulează pe corp
Cu pereții lăptoși din care să bei zilnic până la fund, iubita ca un uter de mamă
Și-n acest habitat dependent de foaia albă să ne împrumutăm
Caractere, particularități, membre inferioare, așa fac iubitele
Te duc în călătorii unde oamenii sunt mai buni și cuvintele țin de foame
Unde am sta față-n față să ne privim ca două animale rătăcite de turmă
Noaptea cu tine îmi va albi măduva metaforelor care stau prinse
De spatele meu ca vertebrele pe un schelet de șoim, uite, uite
Un pescăruș s-a așezat pe o macara între blocuri, cred că ne-a văzut

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.