DozaDePoezie

29 Aprilie 2015

Filed under: Dincolo de mine,Poezii — maskirovka @ 04:21
Tags: ,

Când ai să vii la mine am să-ți iau mâinile în mâinile mele

Ca și cum am rosti împreună o rugăciune pentru sufletele noastre

Care stau pentru prima dată față-n față,  neînchipuit de adânc

Vom străbate, eu lumea ta, de la picioare până la creștet, tu la fel

Am să-ți spun așa: privește în ochii mei, în ei vei vedea marile lacuri

Marile cascade, vei asurzi de zgomotul pe care-l sparge apa în mintea ta

Tâmplele vor începe să se zbată ca doi pești rămași pe uscat

Vei vedea prerii, turme de bizoni, cerul întins zăpadă greu de trecut

La mine geamurile sunt închise etanș, draperiile sunt trase zi și noapte

La fel și amintirile fluide vor vrea să intre-n carnea ta, nu-ți va lua

Deci prea mult timp să mă vezi, haha, treaba ta nu e să cauți dragostea

Ar fi o povară prea mare pentru o noapte sau două, treaba ta e să

Dai bariera de-o parte să treacă herghelia de îngeri, pe mâine!

28 Aprilie 2015

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 11:15

Sunt oameni asemenea păsărilor care te invață să zbori, dintr-un reflex al vieții, dintr-o nebăgare de seamă.

26 Aprilie 2015

Filed under: Poezii — maskirovka @ 10:45

…ești biserica mea albă pe care îți voi picta în curând cele mai frumoase cuvinte

trebuie doar să le scot din sângele tău cum aș scoate dintr-o femeie copilul

ești peretele meu, vreau să mă reazem de albul tău, să stau până ninsoarea ta mă acoperă

ești un cult creștin, un obicei, vreau să-ți cânt, să-ți bocesc, să-ți aduc ursitoare

să te naști acum și aici doar pentru mine cu o octavă mai sus decât sufletul meu

ești spuma cu care zeii spală bolile, nefericirea, ești dedesubtul ființei mele, stratul meu nefiresc

ghimpele din ochi, mormântul în care vreau să intru de bună voie

25 Aprilie 2015

Filed under: Poezii — maskirovka @ 19:46

În toatele visele mele îngerii sunt zdrobiți, cu pietre, cuvinte, fiecare ce are

În piața publică în visele mele îngerii sunt zdrobiți, băgați în pământ până la gât

Și oamenii aruncă  în acești păcătoși care au încălcat legile somnului

Ei se fac vinovați că florile au început să cânte și păsările miros a iubire

Ei se fac vinovați că inimile noastre în vis sunt albe, curate, trecute prin izvoare de mir

Ei se fac vinovați de ninsori, de plăceri, de cerul de sub tăpli pe care mergem lăstari

Ei sunt copii nelegitimi, așa că hai să-i zdrobim pe acești înrcucișați între noapte și zi

Ei sunt răspântii, viața și moartea totodată, să ia fiecare ce are să lovim în îngeri

Să iasă din vise, să-i vedem măcar morți cum băltesc la suprafața mâinilor noastre murdare

Scoateți săbiile, limbiile, scoateți inimile și împroșcați, fără încetare, fără încetare

Ei sunt vinovați că dragostea dezosează, că suntem doar niște animale sacrificate

Îngerii sunt toți un izvor fluent, cu aceeșai mamă, care atacă în haită

Îngerii sunt toți un lichid volatil extras din dragostea pură, din dragostea oarbă

Se țin toți de mână, sunt nedespărțiți, rostul lor este să amețească, să îmbete

Cu paradisuri preparate sintetic din pielea lor lăptoasă, foioasă, specifică rumegătoarelor

De patimi, suplicii, să aruncăm în ei cu sufletul bulgăr, fără încetare, fără încetare

Până când miroase a placentă și embrionii ies din cămăși, săraci, foarte săraci vom rămâne

Îngerii se vor pune în fața noastră, fiecare acolo unde-i e locul și vor cânta toți în cor

Se vor roti deasupra noastră nemiloși și cu veșmintele ne vor adormi iar și iar

Ce răzvrătire, ce răzvrătire, vor rosti, în timp ce noi nu vom mai visa nimic, nicicând

Blue train

Filed under: Video — maskirovka @ 19:42
Tags: ,

21 Aprilie 2015

Poemul meu de azi pe care orice Dumnezeu l-ar face

Filed under: Video — maskirovka @ 13:36
Tags: , , , , , ,

19 Aprilie 2015

sms

Filed under: Uncategorized — maskirovka @ 12:16
Tags: ,

Pot supraviețui în sălbăticie, te cunosc prea bine să nu știu ce am de făcut.

18 Aprilie 2015

Sidney Bechet – Petite fleur – JazzAndBluesExperience

Filed under: Video — maskirovka @ 05:29
Tags:

17 Aprilie 2015

Filed under: Poezii — maskirovka @ 07:02
Tags: ,

De 20 de ani stau închisă pe o insulă A4 alături de abatele Faria mâncând doar adevăruri denaturate, când voi ieși tot ce voi avea va fi harta, harta mea.

14 Aprilie 2015

Iubirea – recită Marcel Iureș (din Corinteni 13)

Filed under: Video — maskirovka @ 11:30
Tags: ,

Corinteni 13: 1 Dragostea

13 Aprilie 2015

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 10:15

Dragostea mea este o slujbă tristă, un ritual al trupului care uneori trebuie să cânte.

11 Aprilie 2015

The island song

Filed under: Video — maskirovka @ 04:57

10 Aprilie 2015

Sinucidere în tâmplă

Filed under: Uncategorized — maskirovka @ 05:59

DozaDePoezie

Este un titlu vechi, îl mai folosesc din când în când pentru poveşti triste. Este exact ca în povestea lui Rabindranath Tagore, când după multe, multe căutări, omul, în sfârşit găseşte casa lui Dumnezeu pe care scria: „Aici locuieşte Dumnezeu” şi când să deschidă uşa, omul îşi ia încălţările în mâini şi pleacă încet fără să fie simţit. Aşa se întâmplă în marile iubiri, nu ai curaj să deschizi uşa până la capăt, te mulţumeşti doar cu perpetua căutare şi pelerinajul. „Dacă această casă este cu adevarat a lui Dumnezeu, ce voi mai face după ce il voi intâlni?” La fel se întâmplă şi cu mine, dacă aceasta este marea iubire ce mă voi face după ce intru în casa lui, totul va arde, totul se va consuma, mai bine să nu ştiu, mai bine merg singură în beţia căutării. Dar nu am putut, am intrat in casa lui, casa…

Vezi articol original 167 de cuvinte mai mult

9 Aprilie 2015

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 20:12

Dragostea mea e un instrument pe care îngerii încă nu l-au coborât pe pământ.

8 Aprilie 2015

Poem

Filed under: Când sunt cu tine,Poezii — maskirovka @ 07:54
Tags: ,

iubirea noastră este o linie dublă continuă peste care nu ai voie să treci cu mâinile murdare

este o uşă albastră fără yală pe care poţi intra oricând, un colţ de cameră unde îngenunchezi fără să te vadă nimeni

un film alb-negru cu o podea care scârţâie dintr-o mansardă sublimă, aici suntem pe rând când regi, când cerşetori, depinde câţi bani am adunat din copacul acela minunat din care hematiile cad ca merele coapte

este picătura de apă care sparge timpanul când robinetul este stricat şi din el picură, picură, încet şi sigur ca o perfuzie toată iubirea noastră

un înger ciobit cu aripa spartă care s-a pietrificat pe spatele tău şi este din ce în ce mai greu de cărat

iubirea noastră este o foarfecă neagră care taie în neştire panglici de bine ai venit

un trotuar alunecos în care după ploaie te poţi privi până-n miezul ultimei scrisori pe care nu ai avut curajul să o mai pui la poştă

este o casă albă, la fel cum sunt casele în Grecia, toate au ieşire la mare şi dacă nu chiar toate construieşti una ad-hoc, te descalţi până mă găseşti un om prin tine

iubirea noastră este o scenă de teatru foarte întunecată cu un reflector imens pus chiar pe inima mea

o masă cu două scaune unde dimineaţa bem cafeaua, citim e-mailurile, în timp ce poezia fumegă din umerii noştri

un tunel subteran de metrou parizian cu multe etaje şi încăpător cât pentru o sută de iubiri, aici au săpat mulţi oameni ca noi doi să putem călători pe şine imaginare de scrum

iubirea noastră este umbra lungă cât a unui zgârie-nor care iese din noi când ne luminăm unul pe altul, se întinde mult şi subţire ca un abur de gustare fină, trece pe la toate ferestrele până când oamenii ies la geam să deguste aroma

se uită miraţi în jur, deschid cărţi, caută autori, reţete

schimbă pe canalul gastronomic şi nimic, în gură le rămâne un gust neomenesc, nepămâtean

iubirea noastră este 20 de metri pătraţi de poezie pe care ne întindem ca pe un cearceaf iluzoriu, aici înotăm, pescuim, ne căţărăm pe munţi, aprindem într-un târziu veioza şi începem să râdem, tu erai prins într-o plasă de peşte şi dădeai din mâini, din picioare, eu eram într-un nisip mişcător şi dădeam din mâini, din picioare, nu se mai ştia, nu se mai ştia, cine, cum, de ce, iubirea noastră, iubirea noastră

4 Aprilie 2015

Filed under: adam si eva,Când sunt cu tine,Poezii — maskirovka @ 06:25

Nu te mai poți întoarce, repetam fără să te privesc, nu te mai poți întoarce

El râdea, își lega șireturile cu gândul că plouă și nu are umbrelă, la revedere

M-am întors la geamul meu, la liniștea dintre pervaz și stradă, la granița mea

Care mă face bucăți de gheață, la poeziile care cad de pe corp ca stropii de apă când ies de la duș

Dacă nu ar fi privit în urma mea atunci ar fi putut pleca, nu pot deschide, e ușa închisă

Poți pleca, apasă mai tare, dar mâna i-a înțepenit pe clanță, a rămas fără aer, cuvintele

I se întorceau în gură, sângele mergea prin el ca o apă murdară care inundă casele

Oamenilor noaptea când dorm, poți pleca, spuneam cu fața la geam, el nu se mai auzea

Rămăsese undeva în trecut, blocat în amintiri, nu putea deschide, cineva din el îl oprea

Sau poate eram chiar eu într-o formă sau alta, poți pleca, spuneam cu fața la geam

Încărcându-mă prin pori ca o plantă într-un proces de fotosinteză, eliberam oxigen

Eliberam oxigen și inima lui acolo lângă ușă devenea tot mai largă, tot mai încăpătoare

3 Aprilie 2015

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 18:59

Ies din tine ca o icoană făcută dintr-un copac secular.

Filed under: adam si eva,Când sunt cu tine,Poezii — maskirovka @ 06:11

Astăzi vom scrie un poem față în față, ochi în ochi, genunchi în genunchi

Limbă-n limbă, inimă-n inimă, cu bricheta lânga noi vom arde pe rând cuvintele

Ce ne ies din umeri, le vom da foc ca unor lumânari înșirate dimineța devreme

De ziua morților în drumul spre cimitir, drumul ne va fi luminat de celulele noastre

Care vor scânteia una câte una, dacă te voi atinge cu vârful degetului pe

Pieptul tău alb – solstițiu de vară

Pieptul tău alb – magie albă, armă albă

Pieptul tău alb – lapte, zăpadă, zorii zilei, oxid de zinc

Pielea va străluci, se va roti, se va muta din loc ca un ciclon tropical care modelează

Țărmuri, corpuri umane,  tot ce era de nerotunjit se va rotunji firesc, se va șlefui

Inima ta nu va mai fi acel piron care se-nfigea-n mine de frica luminii, inima va fi o minge

Care va sări când la tine, când la mine, ne vom juca, ne vom face cu mâna, ne vom ascunde

Și cu cât te voi duce mai aproape de moarte cu atât mă vei iubi mai mult

Cristalinul tău se va bălăci în cristalinul meu, o altfel de încăpere este trupul meu

Un altfel de lichid amniotic curge-n camera mea, camera mea ești tu, ești tu

Și viața ta izbucnește ca un gheizer tot din viața mea și totul e un abur, un abur sublim

Dimineța nu te  uita în ochii mei, îți vei vedea  visele de peste noapte, năuc, aproape neom

2 Aprilie 2015

Filed under: adam si eva,Când sunt cu tine,Poezii — maskirovka @ 06:21

Cum ar fi să trăim într-o lume de surdo-muți? să ne dăm mâinile fără să ne spunem nimic

Doar pielea și gândurile să se joace între noi, să ne întindem pe iarbă, să simțim cum ne înțeapă

Să nu știm cu ce s-o asemănăm, eu aș spune în gând: e inima ta dimineața care se înfige în mine

De frica luminii, tu ai zâmbi când gândurile mele te-ar înfășoară ca o sârmă ghimpată

Ochii noștri ar inventa o lumea verde, unde oamenii nu mai fug nici de ei, nici de nimeni altcineva

Am sta împreună învinși, cum ar fi să trăim într-o lume de surdo-muți? degetele ar vorbi

Cuvintele ar fi doar niște păsări moarte care ne ies pe gură fără voia noastră

Dar sigur am ști ce să facem cu ele, ce fel de cimitire sau cărți ne-ar trebui să le prindem

O lume fără țăndări, fără scântei, ar fi atât de rare și scumpe încât le-am face cadou

De ziua ta ți-aș dărui un ciob pe care să ți-l trec prin toate încheieturile, sângele cald

Ar fi ceva nou, nemaivăzut, am gusta împreună și abia atunci am auzi un glas înfundat

Care ne cheamă într-un adânc cu mult mai mare, unde vom trăi până la adânci bătrâneți

1 Aprilie 2015

Lascia Ch’io Pianga,

Filed under: Uncategorized — maskirovka @ 20:23

Poem 28 decembrie 15.40

Filed under: Uncategorized — maskirovka @ 06:30

DozaDePoezie

Motto: Cel mai trist este că se luminează.

adun ce a mai rămas din mine
câteva vreascuri
poate cineva vreodată se va încălzi la ele
cuvinte de iubire, multe cuvinte de iubire
stau răvășite prin pat
gata să se întoarcă înapoi în sângele meu
ca niște copii cuminți care vin mereu
repede de la școală
tu dormi
te sărut încet pe frunte
și deodată mi se lipesc de buze
câteva picături de sânge
nu tresari deloc
asta ne unește și mai mult
aripile izbucnite brusc
exact ca in filmul splice
o ființă ciudată
fără să știe că are acces la zbor
ăsta e farmecul tău
stau puțin pe marginea patului
îl mai privesc o dată
știind că nimic nu va mai aduce înapoi seara care a fost
mă împiedic de sandalele aruncate prin casă
e încă întuneric în toracele meu
sternul va lumina abia mâine
când voi fi iar singură

Vezi articol original

Blog la WordPress.com.