DozaDePoezie

23 Ianuarie 2014

Ora 5

Filed under: Poezii — maskirovka @ 09:10

Câinii nu mai au miros când trec pe stradă, se opresc din lătrat
Nu mai depistează frica, moartea, tac și vin la gard bucuroși
Asta pentru că în fiecare dimineața la ora 5 mă trezesc să scriu
Și elimin cumva toxinele prin poezii sau alte aberații pe care
Unii le găsesc uimitoare și când ei spun asta, în pieptul meu
Se aprinde un neon, da, o lumină artificială care nu depinde
De mine, altfel aș fi fost în stare s-o opresc, când trec pe stradă
Bătrânul acela pe scan ridică privirea din pământ, așa deodată
El nu mai vede nimic interesant în iad sau rai, nu știu exact
Cum se cheamă poarta aceea pe care o închide când trec și asta
Pentru că eu la dimineața la ora 5 mă alătur necuvântătoarelor
Și vorbesc cu simțuri pe care oamenii nu le percep, când trec pe stradă
Copiii în pântece se mișcă și mamele lor trec fericite pe lângă mine
Acustica mea e simțită și în poziții fetale, în urma mea cad frunze
Pe care copiii le adună și le pun la presat, într-o zi unul m-a întrebat:
-Unde e sufletul tău, nu-l văd??! Mi-am dus instinctiv mâna la stomac
Ca și cum abdomenul ar fi fost o fereastră pentru orbi care doar simt
Și simt cu acele simțuri mai presus de orice, ei simt cu palmele și cu
O unitate de vorbire la nivel epidermic, toate astea se întâmplă
Când trec pe stradă, celule din mine zboară luate de vânt ca porii
Unei păpădii, unde se vor duce și unde se vor înmulți nu știu
La 5 dimineața mă trezesc să scriu și scriu într-o limbă pe care seara
Nici măcar eu nu o mai recunosc, deschid fișierul și mă întreb
Cine naiba a scris la ora 5 dimineața când încercam să mă trezesc
Și bezna încă-mi lucea oasele prin geamurile pline de zăpadă
Iar imaginea mea din oglindă se întorcea parțial, restul rămânea la tine

5 Ianuarie 2014

ABC&123

Filed under: adam si eva,Poezii — maskirovka @ 04:13
Tags: , , , , , ,

Am început să te iubesc, încet, încet, totul părea o naștere ușoară
Nu mai știu cine pe cine plămădea, în fiecare zi puneam pe rând
Mâini, picioare, până când am apărut așa de niciunde, habar
Nu aveam că m-ai putea face femeie, mă puteai întrupa în masă
Sau scaun sau în ceva de care aveai nevoie urgent să-ți odihnești
Privirea, de ce ai ales să mă concepi femeie?! Nu știai că te voi zgâria
Că îți voi rupe hainele și că voi pleca de fiecare dată pe strada
Aceea luminoasă care apare de fiecare dată când îți deschei cămașa
Și vei fi iar singur, singur…, de fiecare dată când te ating
Celulele tale încep să strălucească ca un oraș noaptea
Cum să dormi în fața acestui spectacol de lumini, așa că, pls
Nu mai întreba ce simt când dorm cu tine, m-ai făcut femeie
Și urăsc să am sâni și păr lung care să-ți folosească doar ție
Și dacă până la urmă voi fi sicriul tău în care ai vrea să mori de câteva ori pe zi
Te-ai mai trezi vreodată?! Aș fi din nou tot singură și dimineața m-aș uita
La încheieturile mâinilor să-mi potrivesc soarele

2 Ianuarie 2014

Sărut

Filed under: adam si eva,Erotism,Poezii — maskirovka @ 04:50
Tags: , , , ,

Nu știu de ce azi dimineață parcă am trecut o graniță
Până zilele astea am căutat chei potrivite, am delimitat terenuri
Parcă urmăream o minge de tenis să văd de partea cui se află
Am încercat să-mi potrivesc ritmul pașilor, bătăile inimii
Căutam coordonate identice să mă poziționez în rând cu tine
Să-l pun pe Ying alături de Yang, să așez la locul potrivit
Cele două concepte, eu și tu, într-un limbaj comun
Parcă am găsit algoritmii de rezolvare ai unui cub rubic
Sunt așa… ca și când cineva mi-a dat o inimă de rezervă
Și vreau să mă asigur că funcționează bine să pot muri liniștită
Super! Mă pot arunca de pe stânci direct în tine și nu mă prăbușesc
Dimpotrivă trupul tău e ca un sarcofag din filmele SF, vindecă
Mi-ai făcut cel mai frumos cadou, acel de iubesc de la miezul nopții
Îl simt lipit de sâni și încet până diseară va intră în atrii, când ne vom vedea
Poți să cotrobăi după el, dar aș zice să-l lași acolo, pare în parametri funcționali
Poemul în sine e o diagramă a ultimatumului suprem
În altă ordine de idei, mi-ar plăcea să fii mai înalt decât mine
Când te-aș săruta să mă ridic pe vârfuri ca atunci când eram mică
Și nu ajungeam la caise, așa îmi imaginez sărutul cu tine
Ca o înălțare și la propriu și la figurat, când îți voi atinge limba
Să nu mai vreau jos

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.