DozaDePoezie

26 Octombrie 2013

poem 7.24

Filed under: Poezii — maskirovka @ 06:29
Tags: , , , ,

Priviți din cosmos oamenii sunt ființe care trăiesc în grupuri
Construiesc case în care să se ascundă unii de alții și fac dragoste îmbrăcați cu trupul
Priviți de pe pământ oamenii sunt grăbiți, haotici, adună mâncare
Am învățat să nu mă tem de ei, să-i ocolesc, la simpla atingere
Pot deveni una de-a lor în căutare de coji de pâine
Priviți din mine oamenii sunt sau nu sunt
Au șase simțuri și mor la date prestabilite de destin
Dacă le vorbești de dragoste se opresc din mers, din născut, din murit
Se opresc din respirat, niciodată nu au inimile de rezervă la ei
Și corpul este ca un asfalt peste care trece inevitabil o linie de demarcație
Așa ca într-o piesă de teatru contemplativă
Când cei doi îndrăgostiți stau de gât pe o bancă galbenă și privesc
Peștii cum plesnec apa, barjele cum lasă dâre de lumină pe pielea lor
Ca și când cineva i-ar fi însemnat cu fierul roșu

20 Octombrie 2013

Iubirea – silent mode (2)

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 07:54
Tags:

oct.2013 debarcader 016

De fiecare dată când îți deschei cămașa ceva mă orbește
Ca o rază de soare apărută subit printre crengi

18 Octombrie 2013

Iubirea – silent mode

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 04:45
Tags: , , ,

black swan 004

iubirea e o pânză freatică apărută brusc sub epidermă, oricând poate inunda tot corpul

10 Octombrie 2013

Err

Filed under: Poezii — maskirovka @ 05:35

Uneori, știu ai să râzi, corpul mă elimină, obosește, îmi dă semne că vrea o pauză
Îl duc încolo-încoace, obligat, târâit, atingând pământul cu genunchii, cu coatele
Și corpul mă scuipă, se așază singur pe pat, fără ca eu să vreau și în timp ce mă întind
Prinsă parcă într-o capcană de urși sau cu mâinile bătute în cuie, extenuată, îi cedez
Ca și când aș fi în brațele tale și eu nu mai sunt decât un pumn de mărgele căzute pe jos
În lipsa ta te ating cel mai bine, lipsa ta fizică mă obligă să-mi dezvolt simțuri noi
Foaia de hârtie este pielea ta lipsă, când sunt cu tine, nu scriu, nu scriu luni de zile
Sunt altcineva, o femeie casnică, o femeie care cumpără ziare și cafea din gări no-name
Un pasager oarecare dintr-un tren oarecare, dacă m-ar lovi o mașină nimeni nu s-ar clinti din mers
După câteva zile, poate niciodată, ai afla că am murit și mama m-a dus într-un cimitir la țară
Undeva foarte departe de tine, un loc în care simți că ți-ai îngropat un picior

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.