DozaDePoezie

23 Decembrie 2014

Dacă omul ar fi avut aripi!!!

Filed under: adam si eva,Stări — maskirovka @ 09:38

Ce fel de case își făcea? Poate nu mai erau drumuri, poduri, poate nu mai aveam nevoie de mașini, trenuri, bagaje, poate nu mai căram, nu ne mai căram! Sigur aveam alte nevoi, alte aspirații, târâtoarele în general sunt mai inteligente, aripile ne-ar fi atrofiat creierul, zborul în sine ne-ar fi făcut mai înalți, mai tăcuți, am fi avut atât de mult încât nu ne-ar mai fi interesat case, mașini! Am fi avut un altfel de schelet, altfel de morminte, poate că nici nu muream, doar plecam! Poate că nici de cuvinte nu mai aveam nevoie, aripile ne-ar fi degradat maxilarul, în timpul zborului fața se ascuțea să pătrundă aerul, ne-ar fi crescut cioc sau cine știe ce instrument ajutător de hrănit! Poate nici nu visam! De vreme ce-am fi plutit!

29 Noiembrie 2011

Cam aşa stau lucrurile cu iubirea şi ura

Filed under: proză,Stări — maskirovka @ 04:25

când te iubesc, da, mă poţi ucide, cad la pământ imediat, fiecare celulă e vulnerabilă, mă poţi zdrobi între palme ca pe un fulg de zăpadă, în secunda următoare nu mai sunt, te uiţi în jur şi gata ai terminat treaba, te duci să cumperi flori de înmormântare, nimic nu mă poate reface, când te iubesc, mă omori pe mine cu toată fiinţa mea, toate persoanele de la fetiţa cu fundiţe în păr pregătită de grădiniţă pâna la femeia de pe peron, omori tot, toate etapele mele, nimic nu rămâne. când te urăsc, sunt altcineva, nu am de-a face cu tine, practic nu te cunosc, sunt exact ca o căprioară în captivitate care-şi respinge fătul fără remuşcări, tu omori pe altcineva nu pe mine, cânt te urăsc planez deasupra ta şi mă uit cum mă ameninţi fără să fac nimic rău mă omori „paranoico, dacă mă înşeli vei suferi toată viaţa”, „paranoico nu ieşi la cafea fără să-mi ceri mie voie pentru că te înşel şi-ţi trimit poze să mori de inimă”, „paranoico îmi deschid contul pe facebook şi agăţ femei”, „paranoico dacă nu-mi traduci caut alta, nicio grijă”, eu zbor şi râd şi zic „ce tâmpit”, cum mai dă din mâini, din picioare, ăsta se pune cu păsările! Ha-Ha.

27 Iunie 2011

Definiţie

Filed under: Interviu,Stări — maskirovka @ 10:22

„Poezia nu are a face cu mintea sau intelectul” – Mircea Cărtărescu

Poezia este penetrarea realităţii sub forma sublimă a fiinţei, dincolo de schizoidie, dincolo de rama mediului înconjurător, este foaia A4, în cazul în care alegem să scriem poezia. Însă poezia poate fi în jurul tău, de pildă, mie mi s-a spus de mute ori, că eman fără să vreau vapori de poezie, prin zâmbet, prin mers, chiar atunci când mănânc salată de roşii, o fac într-un fel anume, neomenesc. S-au dat atâtea definiţii poeziei, încât începi a crede că este ori o boală psihică ori un copil orfan care se ţine scai, un lucru este cert, nu ai cum defini ceva ce vine din afara ta, ceva care nu-ţi aparţine, ceva care te învăluie doar în anumite momente, ceva ce nu are legătură cu pământul, nu ai cum defini ceva insesizabil, care nu stă, nu fuge, nu pluteşte, nu e nici vie, nici moartă, uneori, da, poate fi mireasă, atunci se mai poate subjuga, dar nu mult, rupe lanţurile, pleacă din tranşee, atât de imprevizibilă încât uneori foaia A4 nu mai este doar un perimetru de somn, este un cer, un mormânt, o targă, poate chiar un muribund, subiect sau predicat. Poezia este ca o foaie albă, te uiţi la ea, ca la un scutec de copil, nu ştii de unde să începi, de sus în jos, sau invers, un ceas răsturnat, limbi de boa constrictor. Cu poezia nu ai nicio şansă, te înghite.

Nu te-ai schimbat deloc, eşti aşa cum erai înainte să mă nasc – asta am să spun, cu un pahar de ness în mână, cu valiza în alta, făcându-mi drum printre oamenii din gară, la fel ca atunci când eram mică şi treceam prin lanul de porumb cu grijă să nu mă zgârii.

14 Ianuarie 2011

Ne pare rau, dar aici nu sunt însemnări

Filed under: Stări — maskirovka @ 19:12

doar un crater masiv fumegă o iubire

10 Ianuarie 2011

Stare 2

Filed under: Stări — maskirovka @ 06:01

Demult nu mai mi-am făcut unghiile, demult nu m-am fardat, nu mai am nimic de ascuns, sub pielea mea femeia lui Dumnezeu – tu spui.

Stare 1

Filed under: Stări — maskirovka @ 05:58

În ziua când ne-am întâlnit prima oară s-a petrecut un fenomen rar. Gara devenise un hotel de lux, peronul nu-l mai simţem sub tălpi.

Blog la WordPress.com.