DozaDePoezie

28 Decembrie 2013

Feedback

Filed under: adam si eva,Poezii — maskirovka @ 15:16
Tags: , , , , , ,

Am început să te iubesc, încet, încet, ca un tren personal care intră în Gara de Nord

Inocent și murdar, ca un copil al străzii, cu bagaje și mâinile murdare, așa am început
Să te iubesc, pe silent mode, fără să-ți spun, fără să-ți arăt rănile pe corp
Care-mi apăreau pe măsură ce te iubeam mai mult, știam că asta înbolnăvește
Și că indiferent în ce stadiu mă voi afla va trebui să am permanent la mine
Leucoplast și praf de pușcă, nici un abur nu mă dădea de gol, doar în Cișmigiu
Când mă așezam pe bancă vrăbiile ciripeau gălăgioase lângă mâna mea

Din degete îmi curgea un lichid dulce, vâscos, ele se repezeau și curățau locul
Știam că așa începe moartea și nu spuneam nimănui, încet, încet iubirea săpa carnea

Purtam haine lungi, negre, așa cum toate femeile îndrăgostite poartă

Dacă aș fi știut ce va urma, te-aș fi sunat, ajută-mă, te rog, sângele e cleios
Și pielea mea seamănă cu o coajă de copac, prind rădăcini în tine și asta nu e bine

Încet, încet, am început să te curpind cu brațele care de-acum erau crengi
Frunzoase, până când într-o zi nu te mai vedeai deloc, oamenii întrebau de tine
Și eu îi mințeam, nu știu, nu l-am văzut, și-n tot acest timp tu erai în mine
Acoperit de epiderma mea, înghițit cu totul, nu am vrut să-ți fac niciun rău
Dimpotrivă, aș fi vrut să stai lângă mine pe bancă să hrănim porumbeii, de fapt

Ar fi trebuit să ne hrănim unul pe altul, cu fantezii, cuvinte, ceva sățios, care să țină de foame
Ceva care să ne țină legați ca niște cătușe de pușcăriași, poemele scrise pe piele trebuie
Să fie dintr-un oțel inoxidabil, inextricabil, mereu să mai avem ceva de adăugat
Să mai avem ceva de spus, de atins, niciodată lămurit, niciodată înțeles

Să le purtăm în sânge toată viața indiferent ce alegem să facem și din când
În când ceva sub coaste să ne doară, să-mi amintesc de tine, oare ce mai faci

Ar fi trebuit să te previn și poate te mutai în alt oraș, în altă femeie
Care te putea năștea, eu nu pot, eu te țin acolo în sacul embrionar pentru hrana mea
Ar trebui să aștept un miracol, în tot acest timp mă uit în tavan și văd un tren personal
Care intră în Gara de Nord, e iarnă și nimic nu poate schimba anotimpul așa cum nimic
Nu poate schimba faptul că am început să te iubesc, inocent și murdar, ca un copil al străzii

Anunțuri

19 Decembrie 2013

Err 2


În drumul spre tine frigul străbate corpul ca o sită care separă iubirea de puroi

Tristețea rămâne în urmă ca un voal de mireasă
Mâinile se întorc la spate luate de vânt, părul se despletește
Merg înainte, din mine se desprind celule, amintirile în contact cu asfaltul
Fac un zgomot infernal, de animale duse la abator fără șanse de supraviețuire
Nu întorc capul, corpul se curăță singur de femeile hidoase, vertebrele cad una câte una
Trupul e purificat ca pentru rugăciune, ca pentru un ritual voodoo, ceva neînțeles
Sunt din ce în ce mai ușoară, coșurile caselor fumegă, și eu la fel, merg vrăjită
Pielea devine mai albă, mai sărată, nimeni nu vede pe sub haine acest fenomen al înnoirii
Este doar al meu, așa că las pas poezia să-și facă de cap, deasupra mea se adună nori
Dacă ai arunca cu o piatră în mine cu seninătatea copilului ascuns în inimă
Războaiele ar dispărea, încet, încet, trupul reflectă cerul, și dacă te-ai așeza
Lângă mine ai vedea cârduri de păsări în zbor și dacă te-ai uita în sus ai vedea
Un câmp înverzit și paradisul ar fi așa de ambele tabere mai aproape
Pe stratul epidermic cele două lumi se îmbină ca două părți ale aceluiaș obiect
Elemente concrete, abstracte, se unesc pe această pojghiță fragilă

În drumul spre tine prin pielea ca un geam trec oameni, sfinți, tot felul de povești

14 Decembrie 2013

Blesteme akkadiene


Naram-Sin, 2254–2218 î.e.n:

Pentru prima dată orașul de când a fost fondat și construit
Marile terenuri agricole nu au produs cereale
Terenul inundat (probabil iaz) nu a produs niciun pește
Livezile irigate nu au produs nici sirop, nici vin
Norii s-au adunat dar nu a plouat, porumbul nu a crescut
La acea vreme, în valoare de un șiqlu pentru ulei la jumătate de litru
(!litru – avea altă denumire, dar spre înțelegere)
În valoare de un șiqlu la cereale a fost doar un sfert de măsură
Acestea au fost vândute la astfel de prețuri (mici) în piețele din toate orașele!
Oamenii care nu au muncit sa fie pedepsiți asa:
Cel care a dormit pe acoperiș, sa moară pe pe acoperiș
Cel care a dormit în casa, să nu aibă parte de înmormântare
Oamenii să se zbată pe jos de foame dacă lasă orașul în paragină

(Femeile care nu au muncit să nu se mai întoarca la bărbații lor
Așa cum fluturele nu se mai întoarce în casa lui de omidă)

Hammurapi, 1792-1750 î.e.n:

Epilog:

Dacă un conducător nu prețuiște cuvintele mele pe care le-am scris în inscripția mea, în cazul în care el a disprețuit blestemele mele și nu se teme de blestemul Zeului, dacă el a distrus legea pe care am dat-o, a schimbat cuvintele mele, a schimbat monumentul meu, a șters numele meu, a scris numele lui acolo sau nu a ținut cont de blestemele și comandă un alt lucru pentru a se face, omul, fie rege sau conducător, preot sau om de rând, indiferent de ceea ce este el, poate Dumnezeul cel mare ( Anu ), tatăl zeilor, care a comandat regula mea, să retragă de la el slava, să rupă sceptrul său, să-i blesteme destinul . . . Nin-Karak, fiica lui Anu, care a câstigat har pentru mine, va face să vină asupra ceor ce nu respectă febră mare, răni grave care nu pot fi vindecate, a căror natură medicul nu o întelege, pe care el nu poate să o trateze cu sirop, care este la fel ca mușcătura de moarte nu poate fi eliminată din corp până nu macină viața.

Esarhaddon, 680-669 î.e.n:

40:”Fie ca Şamaş, lumina cerului şi a pământului, să nu îţi dea judecată dreaptă şi echitabilă, să îţi ia vederea, să rătăceşti în întuneric”.
45: „Fie ca Zarpanitum, cea care dă nou-născuţi şi urmaşi, să îţi stârpească descendenţii din ţară”.
48: „Fie ca Iştar, zeiţa războiului, să îţi rupă arcul în bătălie şi să îţi lege braţele, iar tu să cazi la picioarele duşmanului”.
79: „La fel ca un fluture care nu se mai potriveşte şi nu se întoarce în coconul său, aşa să nu te mai întorci la femeile tale din casele tale”.
89: „La fel ca cineva care arde o figurină de ceară în foc sau dizolvă lut în apă, aşa să îţi ardă fața în foc, (duşmanii) să te afunde în apă”.

Dacă nu respecți tratatul:

-să cazi pe câmpie și sângele tău și carnea ta să fie hrană pentru vulturi.

-nevestele tale să stea în brațele dușmanului sub ochii tăi.

-fiii și fiicele tale în loc de cereale să îți macine oasele.

-gudron și smoală să fie hrana ta și măgarul să urineze în bautura ta. (haha)

-să te scalzi în sânge și puroi în loc de apă.

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.