DozaDePoezie

13 Iulie 2010

Fericirea – suburbie a minţii

Filed under: Dincolo de mine,Poezii — maskirovka @ 03:28

te car în spate ca pe-o raniţă grea
plină cu pietre, nici nu ştii ce-mi trece prin minte
ce asemănări, ce imagini am pe retină
făcând zilnic drumul până la tine de sute de ori şi să nu te găsesc
aş face din Sisif un personaj feminin
sau doar androgin, să mă văd în el bezmetică
urcând pe muntele fără vârf
ca un şerpaş fidel rugăciunii

povestea zen este asemănătoare
[când cei doi călugări, unul tânăr şi altul bătrân/ au găsit o femeie la marginea unui râu/ neputând trece singură apa le-a cerut ajutorul/ atunci călugărul bătrân a luat-o în cârcă/ aducând-o cu bine pe celălalt mal/ apoi după două ore de mers prin pădure/ călugărul tânăr l-a întrebat pe cel bătrân: „oare ce-o fi căutând femeia asta prin pădure?”/ călugărul bătrân îi răspunde: ”eu am purtat-o în spate câteva minute şi tu o porţi încă şi acum”]

aşa se întâmplă şi cu mine, numai că în mine sunt doi călugări
mă aşez pe bordura din faţa blocului şi aştept
în tot acest timp eşti cu mine
mă întreb de ce mai bat la uşă
un trecător s-a oprit pentru puţin timp
eram aplecată, simţeam picioarele până la glezne înfipte-n pământ
am văzut cum a scos bani să-mi dea
când m-a privit mai atent şi-a dat seama că eu ceream altceva
ceva ce nu avea în buzunare şi a mers mai departe
aş fi putut să-l prind din urmă, să-l bat pe spate:
”de ce renegi o cerşetoare, de ce ai scos banii şi nu mi i-ai dat?”
dar am stat înţepenită, acolo pe bordură
inima între timp s-a grizonat, aveam un şal pe umeri
din când în când mă uitam spre balcon
becurile erau stinse, se odihneau pe genunchi
de atunci îmi luminează oasele
mi se vede scheletul pe timp de noapte ca un ochi de pisică translucid
care fuge orbit înaintea maşinilor
atât am rămas, un om în haine de spital
ceva se mişcă printre draperii
nu disting dacă eşti tu sau Dumnezeu
metroul se aude sub plămâni, face un zgomot asurzitor
am să cobor totuşi fericită la prima staţie

12 Iulie 2010

Château d’If (poemîndoi)

Filed under: Poezii — maskirovka @ 07:31

îmi eşti dator cu o lecţie despre ieşirea în larg
despre cum se forţează lacătele fără să te vadă nimeni

ieşirea asta este ca ultimul poem scris acolo unde sapă cerul
este poemul scris de talpa ta stângă
trebuie să ştii matematică şi câteva limbi străine, să comunici cu peştii şi cu zilele moarte
lecţii de super-vieţuire străine, despre adânc
fără să ştii că ele pleacă din conglomerat
nu atingi largul fără a fi mai sus de oameni
acolo unde ultimul vers este alb şi undeva o hartă despre comoara ascunsă
eu nu aş putea să cad
sunetul subtil, precizia mişcarii şi catacombe încât ai vrea să le iei acasă
eu nu aş vrea să cad
apoi cârceii ăia care te fac să urăşti părţile de peste Aconcagua

când respiri – zic eu – pentru ultima dată şi-ţi mai iese de-un vers
unul care miroase a om când nimeni nu te mai aşteaptă

eu nu sunt doar un al şaptela vârf, pentru mine nu ai nevoie de tălpi
paşii nu erodează doar nisipul şi pietrele
ieşirea în larg, după cum vezi, are diverse uşi
ieşirea spre tine, ieşire spre mine
de multe ori ai nevoie de oxigen suplimentar când faci poeme cu mine
aerul se rarefiază, inima bate mai incet, ai nevoie de corzi, de frânghii
câteva femei să te menţină în viaţă cu gura plină de apă
uneori de nimicul dintre oameni
(paranteză: e super versul ăla cu miroase a om)
ieşirea în larg întotdeauna se face pe rute ocolitoare
se merge pe urme de gheare
nu ai nevoie de ghizi, manuale sau matematică cum spuneam la-nceput
în tălpi am scris ultimul poem
şi de-acolo am pornit negreşit în larg
fără cuvinte, am tăcut aşa cum spui, pe limba tuturor, fără cuvinte

&

7 Iulie 2010

Terminal X

Filed under: Dincolo de mine,Poezii — maskirovka @ 17:20

când scriu nu am tălpi
sunt fără coapse, fără sâni
limbajul falsifică
poemul devine un instrument ratat
mă folosesc de el ca de un cărucior cu rotile
cum ai putea să mă iubeşti
ştiind că niciodată nu voi putea merge
mai departe de foaia albă
mă poticnesc în ea ca-ntr-o mocirlă
de la etajul 10
deschid geamul
arunc tot ce am scris
şi privesc
până când oasele se zdrobesc de asfalt

CândEuCândTu

Filed under: Dincolo de mine,Poezii — maskirovka @ 04:16

acum câţiva ani bifam bezmetică în ghidul turistic ce mai am de văzut şi câte zile mai am de stat/ la cinci dimineaţa răsfoiam morminte de scriitori/ case de modă/ îngerul de granit din cartea lui Sylvie Germain trebuia şters de praf/ îmi puneam în rucsac sticla cu ness/ umbrela/ ochelarii de soare/ inima de vânt/ pielea cea noua împotriva hoţilor de hematii/ scoteam pe uşa din dos fetiţa cu breton sau o lăsam în cameră/ plecam integră/ femeie/ în sandale cu tocul jos/ fuste midi/ bluze incolore/ cu oasele naive/ seducătoare/ alarmantă/ pendului lui foucault împărţit în zece părţi fiecare de către un sefirot/ cei 11 euro lăsaţi pe biletul de la intrare/ morminte discrete/ tu nu ai stat niciodată de vorbă cu îngerul de granit/ aşa că poate ar bine în pauza de prânz să ieşi să fumezi şi ai să observi pe clădirea din faţa ta cum se naşte

Alternative

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 04:04

a

5 Iulie 2010

Nu privi în jos

Filed under: Dincolo de mine,Poezii — maskirovka @ 16:25
Tags:

sunt oameni care fac umbră/ un fel de-a se uni cu pământul/ un fel ciudat de-a muri
sunt oameni care nasc alţi oameni/ un fel de-a se uni cu pământul/ un fel ciudat de-a muri

şi eu am glonţul meu înfipt în umărul drept/ nu/ de-aici nu va sângera nici-o aripă/ nu va încolţi niciun vers/ şi eu am masacrul meu de la München/ când sar pe ferestre/ dis-de-dimineaţa/ îmi schimb chipul cu al tău/ de teamă să nu mă recunoşti/ ce fântână să mai vină/ peronul nu e aici/ bâjbâi după moarte ca după un băţ de chibrit/ nu mai am niciun nume/ în cursa de şoareci inima face trosc/ nici nu m-am dat jos din pat şi mă îmbulzesc înapoi în mine/ prin mocirla asta de laptop mai răzbate uneori un cer transparent pe unde îmi întind mâinile

sunt oameni care ridică turle de biserici/ un fel de-a se uni cu pământul/ un fel ciudat de-a muri
sunt oameni care scriu poeme/ un fel de-a se uni cu pământul/ un fel ciudat de-a muri

4 Iulie 2010

Chain reaction

Filed under: Poezii — maskirovka @ 16:58

se vede în mine o tristeţe aspră ca o coajă de copac/ dacă încerci să mă atingi mâna-ţi va sângera/ abia atunci voi prinde curaj să vorbesc/ azi noapte am dormit departe/ ploaia începuse şi pelerina de acoperit inima era ruptă/ am rămas dezvelită în bătaia săgeţii până când m-am curăţat/ m-am băgat pe sub irişii tăi/ pendulam ca un ceas/ ca un zbor/ erai un fel de adăpost şi lemne pentru iarnă/ puteam face focul/ la picioarele tale să ning/ până la primăvara următoare apele se vor limpezi/ acum mă uit prin tavan după un colac de salvare/ totul este neatins/ ceasul pe noptieră/ macii ofiliţi deodată sunt mult mai frumoşi/ ochii sunt la locul lor/ pipăi primele cuvinte pe care ţi le-am spus/ sunt şi ele la locul lor/ nealterate/ azi noapte am dormit departe/ dimineaţă ştiam să-ţi fredonez pulsul

3 Iulie 2010

Spune-mi

Filed under: Dincolo de mine,Poezii — maskirovka @ 05:29

dacă te voi aşeza pe pieptul meu/ dacă te voi aşeza chiar aici pe pieptul meu/ şi ţi-aş strânge toate cuvintele în pumni/ şi te-ai trezi din acest adânc ca dintr-o dimineaţă/ nu ai mai pleca doar după câteva vieţi, nu-i aşa?

1 Iulie 2010

Kalila şi Dimna sau povestirile lui Bidpai, traducere din limba arabă, George Grigore

Filed under: Articole,Cărti — maskirovka @ 17:23
Tags: ,

KALILA SI DIMNA SAU POVESTIRILE LUI BIDPAI, trad. din limba araba, postfata si note de George Grigore, Ed. Polirom

http://www.polirom. ro/catalog/ carte/kalila- si-dimna- sau-povestile- lui-bidpai- 3821
CARTEA Kalila şi Dimna, în forma arabă datorată lui Ibn al-Muqaffa‘, de aproape un mileniu şi jumătate, de când şi-a început lunga şi întortocheata călătorie către culturile lumii care au adoptat-o sub diverse forme şi nume, continuă să trezească interesul cititorilor şi să-i inspire pe artiştii din cele mai diverse domenii. Tradusă şi retradusă, repovestită, adaptată, adăugită sau dimpotrivă simplificată, această operă multiculturală, dăruită de Orient lumii, este încă departe de a-şi fi spus ultimul cuvânt, fiind considerată o sursă inepuizabilă de înţelepciune pe care editori din întreaga lume continuă să o aducă în actualitate. Povestea călătoriei sale şi modul cum a influenţat literaturile lumii şi a şlefuit mentalităţile din felurite epoci sunt la fel de fascinante precum cartea însăşi şi stau mărturie a unui dialog intercultural ce s-a desfăşurat de-a lungul veacurilor (George Grigore, Postfaţă la Kalila si Dimna).

rendezvous insolite

Filed under: Dincolo de mine,Poezii — maskirovka @ 04:33

în mine sunt câteva femei despletite
nu le cunosc
le simt dimineaţa când merg prin camera mea
vetuste, frivole
îmi poartă sandalele, eşarfele
consumă ţigările
una se rujează, alta bea cafeaua, fac lucruri mărunte
pe care şi eu le-aş putea face
au simţuri exacerbate
deschid uşa, toarnă în pahar
le privesc pe ascuns
aş putea să le demontez ca pe nişte păpuşi stricate
să le scot ochii, să le rup mâinile
prin mine nu ar mai fi decât un tunel lung, obositor

sub limbă un gust acut de 30 de ani
sparg între dinţi vârsta asta ca pe pastilă de nitroglicerină
gratiile se retrag în copilăria lor
rezist să văd un cerşetor tumefiat în gura de canalizare
rezist cu semnul roşu pe braţ
cu glonţul în tâmplă
pot merge pe stradă
dar nu pot supravieţui unui om
în care locuiesc o mie de zei

şira spinării este doar un banal acoperiş din tablă zincată
femeile despletite îmi ies prin pori ca nişte cuie ruginite
ciocănesc speriate prin sânge
foile volante nu mai ţin de cald
te sun
din duşumea apare un cireş înflorit
cine vrea să vină să se încălzească

Blog la WordPress.com.