DozaDePoezie

31 Ianuarie 2011

Butaforii

Filed under: Butaforii,Poezii — maskirovka @ 05:47

Din ciclul „Butaforii”

La prima oră a dimineţii

iau un pumn de plastilină
aşa cum apuc
fie o culoare, fie mai multe
strâng între degete
modelez încet
căldura mâinii modifică forma
din bolovanul iniţial
pot face un înger
aşa şi cu poezia
din puzderia de cuvinte matinale
pe care le prind prin cameră
unele latente zac lângă veioză
fluturi de noapte care au dat târcoale
modelez încet
căldura mâinii modifică forma
din gunoi pot face un înger
în jurul meu obiectele se ridică de la sol
şi se duc undeva, nu ştiu unde

Ce este poezia?

nu am o şcoală a poeziei, poate una a singurătăţii
repet clasa întâi de mai bine de 30 de ani
sunt corijentă la socializare, la urcat până la etajul 10 cu liftul
noţiunea de prieten homo sapiens e doar în dicţionar
am în schimb nota 10 la iubire
dar asta nu mă scoate din încurcătură
pe platoul de filmare
o pastă maleabilă
hârtie şi clei
ipsos pentru copacii de carton
pe stradă nu văd oameni
mai degrabă un soi de cobai care pedalează
în neştire în cuşca cu rumeguş
fac corespondenţe stranii
peştele din acvariu din vitrina magazinul kiki petshop
este mai degrabă un colţ de graal
înot cu branhiile la vedere perfect adaptate la
gazele de eşapament ale scrierii
poezia este un strat de ozon deasupra creştetului
numai la mari înălţimi dai de ea

4 ani în exil. zmeu de hârtie.

ceaţa îmi iese din coşul pieptului şi se duce pe hornul casei
cu ani în urmă am învăţat scamatoria asta
foaia albă pregătită de scris
se fărâmiţează ca pâinea pentru porumbei
numai că nu o arunci în piaţă
se trece cu degetul de sus în jos, de la dreapta la stânga
trasând o cruce imaginară, ar fi bine să nu se lipească de degete
se înghite pe stomacul gol
îngerul cu buchetul de lalele galbene il poftesc
pe fotoliu să mai aştepte
4 ani în exil. zmeu de hârtie.
pe ce parte a străzii trebuie să merg
nu mai văd la depărtare
autobuzul plin cu gângănii trece pe roşu
toate astea ar trebui să ne pună pe gânduri

Taraba cu poeme

este o afacere pe cont propriu
dimineaţa deschid taraba, aşez marfa
preţurile le fac dintr-un carton alb
pe care desenez pictograme diverse
păsări, şerpi, cai
vând, dau rest, stau în frig
unii mai pun întrebări de rutină
„din ce an este?!”
alţii se mulţumesc să privească în trecere
de pildă, azi a fost forfotă mare
un poem a încolţit, i-a crescut muguri
apoi o tulpină firavă cu un ciorchine de strugure
mirosea a răşină
de atunci vând şi tămâie

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.