DozaDePoezie

31 Martie 2015

Filed under: Aniversare,Poezii — maskirovka @ 15:45

În seara aceea am plecat încet, încet, spre tine

Mai întâi am rămas fără genunchi, așa că inima

A luat-o de-a dreptul printre mașini, trecând pe roșu

Apoi am rămas fără mâini și nu am mai scris nimic

Dar cuvintele îmi ieșeau din umeri ca fumul care

Părăsește coșul casei, mă împrăștiam fără voia mea

În seara aceea nimic nu a mai rămas la mine

Camera mea era goală, corpul meu uitase cine sunt

Rămăsese sub pielea ta și strigam, strigam, hai acasă

Strigam ca un copil fratele de frica părinților, hai acasă

Din seara aceea am rămas în tine ca un delfin eșuat

Care în sfârșit și-a găsit marea……………………….

Filed under: Uncategorized — maskirovka @ 15:29

Purtăm același șarpe-n noi, aceeași boală, aceleași vene ne sugrumă

Nici nu mai respirăm, nici nu ne mai hrănim, decât cu hoituri-amintiri

Purtăm același șarpe-n noi care ne tulbura vederea, orbim, orbim

Pe rând, când tu, când eu, diminețile noastre stau suspendate de tavan

Singure și grele gata sa ne înece, purtăm aceeași piele de animale-n cușcă

Care se mănâncă-ntre ele, cred că la facerea lumii ne-am născut din același atom

Mereu, mereu, ne căutam să ne refacem, ne căutam pe noi, adevarați și puri

Mă porți în tine așa cum iți porti șira spinării, fără ea ești olog, fără sens

Cu timpul vertebrele au luat formă de cruce. Poartă-mă ca pe-o cruce!

La gât, la piept, cât mai aproape de moarte, cât mai aproape de gaura din piept

Prin care spuneai că mă vezi. Sunt acolo ca o prăpastie fără sfârșit.

Sfârșitul meu ești tu!

25 Martie 2015

Vino și tu

Filed under: Poezii — maskirovka @ 06:41

Era o noapte rece de iarnă, eu și-un înger orfan stăteam pe bordură

Cerul era limpede și negru, puteam vedea prin el dincolo de inimi

Citeam în pași pierduți și-mi mucuri de țigară, nu lăsam urme-n copilării

Sau zăpadă și nici clopotul nu bătea după noi, eram așa, un tu și eu

Pe-o muchie amară, pământul, mai aproape, era lipsit de ochi, de nori

În seara aia era mut, nu se vorbea, nu se clintea, doi mateloți goniți

În propriile mări, un fel de păsări cântătoare pe crengile orașului

-De ce-ai plecat? Sau nici nu știi, ai plăgile însângerate, vino și tu

Vino și tu,  dragostea mea e o gheară de urs pe fața lunii, îi face pielea fâșii

-De ce-ai plecat? Și-ncet, încet sângele se depune-n rândurile scrise

Le dă viață, le dă moarte, vino și tu, vino și tu, pe șira spinării

Se-ntinde îngerul să-mi doarmă poezia ori viața ori moartea, vino și tu, vino și tu

Citat, Nichita Stănescu

Filed under: Autoportret pentru tine — maskirovka @ 03:41
Tags:

Vino și tu, vino și tu

Însă nimfa spuse nu.

23 Martie 2015

Nightcore – Panzerkampf

Filed under: Video — maskirovka @ 13:38

Nightcore – Panzerkampf

21 Martie 2015

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 18:59

Poemele – păsări pluvian curăță locul de femeia care am fost.

20 Martie 2015

Parabola plutonului de execuție, Sorin Lavric

Filed under: Articole,Uncategorized — maskirovka @ 15:24
Tags:

http://www.romlit.ro/parabola_plutonului_de_execuie

14 Martie 2015

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 17:51
Tags:

Când luminile de sub piele încă nu s-au stins și hematiile pulsează ca niște torțe într-o peșteră bine ascunsă, inima mea fumegă ca un foc într-un cort indian și ziua și noaptea, fumegă un oftat lung, siajul unei respirații pe gâtul tău.

Better day

Filed under: Video — maskirovka @ 17:46
Tags:

12 Martie 2015

Filed under: Poezii — maskirovka @ 06:13
Tags:

În Gara de Nord timpul se oprește, acum 5 ani sau acum 5 minute

E același lucru, cuvintele tale miros de la câteva sute de kilometri

Știu pe ce drum vei veni, știu ce mă vei întreba, e un fel de alunecare

Între noi, ca atunci când unui alpinist i se rupe coarda și se cațără

Într-un loc sigur cu mâinile pline de sânge, ei da, asta a rămas

În mine, un astfel de om, mă cațăr și eu fără să mă uit în jur

Bâjbâind după cineva să mă tragă cât mai sus în afara mea

În afara mea acolo unde e un lac limpede, un lac limpede

Stoluri de oameni orbi plutesc și-mi fac cu mâna, ca niște lămpi

Ca niște faruri, și case agățate-n aer cu ușile deschise, cufere pline cu aur

Se văd în piepturile lor neîncuiate, foarfece deschise, scrisori deschise

Plante carnivoare, cămăși desfăcute, muguri plesniți, un lac limpede apare subit

În Gara de Nord timpul se oprește, acum 5 ani sau acum 5 minute

10 Martie 2015

Filed under: Poezii — maskirovka @ 09:46

Cât am încercat să mă separ de tine, câtă apă am scos din străfundul ființei

Cât am încercat să mă desfac și linia continuă s-o țin cât mai vie, de pază

Ca un leu înfometat, nu am făcut decât să scriu cum m-am născut din nou

Încet, încet, în propria mea burtă, să am din nou ceva  numai al meu

Un alt corp care creștea zi de zi depărtându-se de tine ca un tren personal

Dintr-o gară mult prea mizeră, până când exclusiv am început să-mi aparțin

Degetele erau ale mele, buzele, fața, nu mai împărțeam cu nimeni

Și creșteam ca o pâine făcută de mama, fără să știi, fără să vrei

Cât am încercat să m separ de tine, câți pereți am curățat de igrasie

Și câtă piele am bandajat, gunoaiele s-au dus deasupra apei

Restul a rămas la mine, restul a rămas la mine, tu? ești pierdut

6 Martie 2015

Filed under: SMS — maskirovka @ 19:02

O tăcere sublimă ca o pânză de petrol îmi ia tot oxigenul

Vietățile mor sufocate rând pe rând, ies  la suprafață cântece

Iubiri, iernile calde, leșuri din tinerețea mea, vise muribunde

Minerale rare, tăcerea e un animal masiv care sfârtecă în bucăți

Cu colții, cu gheareale, cu inima de oțel, cu sângele rece

În mine rămân pajiști pustii, imprecații, căprioarele nu mai

Au unde să se adape, iarba e arsă, sunt propria mea zidărie

Bloc de beton, etanș, fără goluri, de acum îți scriu într-o limbă nouă

Pe măsură ce vei citi o vei învăța, deja ai început să zâmbești

Este primul semn că mă înțelegi, nici eu nu o cunosc prea bine

Se naște pe măsură ce îți scriu această poezie-tăcere

L

Far far

Filed under: Video — maskirovka @ 18:46
Tags: ,

4 Martie 2015

Filed under: Uncategorized — maskirovka @ 18:51

Ce otravă mai puternică ca dragostea mea vrei?

Ți-a produs leziuni grave pe creier, mă vezi în toate

Femeile, bătrâne, urâte, târfe sau mame, chipul meu

Apare schimonosit pe fața femeii în cârje căreia

I-ai cedat locul în tramvai, în parc la fel, când strigă

După tine, 50 de lei pentru o oră și mă ai, vezi chipul

Meu crud ca un mugure gata să-ți explodeze în palme

Copilului care-și strigă la geam mama îi răspunzi

Ca și când i-ai fi tatăl, ce otravă mai acidă ca dragostea mea

Vrei? ți-a măcinat oasele, te-ai făcut mic, aproape copil

Mă vrei cum o fi, numai să fiu, caldă, antidotul

Iubirii nu e ura, antidotul iubirii nu e ura

Blog la WordPress.com.