DozaDePoezie

28 Februarie 2010

Poem 3

Filed under: Erotism,Poezii — maskirovka @ 15:45

după ce ne-am sărutat acolo în picioare la colţul străzii
în toate felurile, cu limba pe buze, cu limba pe cerul gurii
am dat de inimă la un moment dat, era prima oară

ceva mă zgâria, simţeam venele cum se subţiază
deveneau transparente şi cu vârf de săgeată
îmi ieşeau prin tălpi şi se înfigeau în pământ

înţepenisem ca un stâlp telegraf, ba nu el se mai mişcă la vânt
eu stăteam împietrită, zidită de jos până sus

sângele-mi curgea pe limbă, bluza se pătase
brusc am avut senzaţia că o ploaie de vară
îmi îngheaţă spatele, hainele erau scorojite

la fel cum prin anii 80 mama în timpul iernii
punea rufele pe sfoară şi când le lua trosneau
nu credeam că zgomotul ăsta
îl mai voi auzi vreodată, se făcuse târziu

tu stăteai într-o baltă de poezie
cu jugulara smulsă, eu cu mâinile pline de pământ

încercam să acopăr urmele, nu te iubeam
îmi era doar frică să nu te ia cineva

Anunțuri

Mai am câteva trepte până la Dumnezeu

Filed under: Poezii — maskirovka @ 08:24

între timp mai mor, mă mai nasc
nu contează ce stare de agregare am
gravitaţia duce sângele în sus
e altfel de planetă aici la mine pe masă
alte forţe, alte chipuri
dacă aş fi avut o inimă în plus
în loc de ficat sau în loc de camera asta obscură
cu jaluzele trase, dar trase aşa până-n pământ
ci nu oricum, întunericul ar fi fost un fel de lumină
sunt o specie cu multe ferestre
dar cu o singură inimă, repet
dacă aş fi avut una în plus
le dădeam dracului de scări
mai am câteva trepte până la Dumnezeu
între timp îmi cresc solzi, degetele se lipesc între ele
învăţ un alt dans, o altă iubire
nu mai pun condiţii
îmi scot şi viaţa asta din piept
şi-o arunc de la balcon
mai am câteva trepte până la Dumnezeu
o întâmplare inocentă cu gust de caramele
îmi pare rau nu pot ocoli întrebarea

24 Februarie 2010

Cel mai vechi poem de dragoste

Filed under: Cel mai vechi poem de dragoste,Traduceri — maskirovka @ 06:22
Tags: , , , ,

Cel mai vechi poem de dragoste

Bridegroom, dear to my heart, Goodly is your beauty, honeysweet, Lion, dear to my heart, Goodly is your beauty, honeysweet. You have captivated me, Let me stand tremblingly before you. Bridegroom, I would be taken by you to the bedchamber, You have captivated me, Let me stand tremblingly before you. Lion, I would be taken by you to the bedchamber. Bridegroom, let me caress you, My precious caress is more savory than honey, In the bedchamber, honey-filled, Let me enjoy your goodly beauty, Lion, let me caress you, My precious caress is more savory than honey. Bridegroom, you have taken your pleasure of me, Tell my mother, she will give you delicacies, My father, he will give you gifts. Your spirit, I know where to cheer your spirit, Bridegroom, sleep in our house until dawn, Your heart, I know where to gladden your heart, Lion, sleep in our house until dawn. You, because you love me, Give me pray of your caresses, My lord god, my lord protector, My Shu-Sin, who gladdens Enlil’s heart, Give my pray of your caresses. Your place goodly as honey, pray lay your hand on it, Bring your hand over like a gishban-garment, Cup your hand over it like a gishban-sikin-garment
Michael Himick, Museums of Istanbul.

Mire, drag inimii mele, atrăgătoare ţi-e frumuseţea, dragule, Leu, drag inimii mele. Atrăgătoare ţi-e frumuseţea, dragule. M-ai captivat. Lasă-mă să stau tremurândă în faţa ta. Leule, aş fi luată de tine în dormitor. Mire, lasă-mă să te mângâi. Mângâierea mea preţioasă este mai savuroasă decât mierea. În dormitorul umplut cu miere, lasă-mă să mă bucur de frumuseţea ta atrăgătoare. Leule, lasă-mă să te mângâi. Mângâierea mea este mai savuroasă decât mierea. Mire, ţi-ai făcut plăcerea cu mine Spune-i mamei, şi îţi va da delicateţuri. Tata îţi va da daruri. Spiritul tău, ştie unde să-ţi înveselesc spiritul. Mire, dormi în casa noastră până-n zori. Tu, deoarce mă iubeşti, dă-mă pradă mângâierilor tale. Stăpânul meu zeu, stăpânul meu protector, Şu-Sin al meu, care bucură inima lui Enlil, dă-mă pradă mângâierilor tale. Locul tău, atractiv ca mierea, te rog, pune-ţi mâna pe el. Adu-ţi mâna deasupra ca un veşmânt gişban, fă-ţi mâna ca o cupă deasupra lui, ca un veşmânt gişban.
Notă: poemul a fost scris pe o tăbliţă de lut în jurul anului 2025 î.e.n., a fost descoperit la Nippur (astăzi Niffar în Iraq) şi este este adresat regelui sumerian Şu-Sin, al 4-lea rege al Dinastiei III din Ur.

Poeme de dragoste ugaritice

Filed under: Traduceri — maskirovka @ 06:19
Tags: , ,

Anat/ Ochiul îşi consumă fratele

Anat/ Ochiul a mers şi a admirat frumuseţea fratelui ei. Într-adevăr drăgălăşenia frumuseţii lui este aşa frumoasă cum este el. Ea îi mănâncă carnea fără cuţit. Ea îi bea sângele fără cupă.

Anat/ vizitează izvoare

Stă în faţa izvorului trupului lui/ Izvorul stă în faţa ei
Izvorul pieţii
Izvorul adunării
Izvorul porţii
Spre izvorul porţii de la poartă se întoarce
Spre izvorul adunării de la adunare se întoarce
Spre izvorul pieţei de la piaţă se întoarce
Spre izvorul trupului lui de la locul lui intim se întoarce
Spre izvorul trupului lui de la locul lui intim (se întoarce)

UGARITIC NARRATIVE POETRY, edited by Simon B. Praker, Society of Biblical Literature, Writings from the Ancient World Series, Scholars Press, Volume 9, pag. 225, 226, 1997.

Poeme de dragoste sumeriene

Filed under: Traduceri — maskirovka @ 06:17
Tags: , ,

Unde s-a dus iubitul meu?

Unde s-a dus iubitul meu, cel mai de preţ pentru mine
Şi unde şi-a ascuns farmecele?
Mi-e ademenitor ca un pom încărcat cu fructe
Toată plăcerea mea este în el, el este bărbatul meu

Mi-am trimis iubitul din oraş
Aşa că acum „tăticul” meu este plecat
Trebuie să-mi folosesc singură propriul trup
Pentru că pasărea dragostei mele a zburat

Poate vreun om care pune capcane
Îmi va aduce iubitul hoinar acasă
Astfel încât să poţi face dragoste cu mine
Sau fie ca grădinarul să-mi aducă roade din copacul tău

Am trupul gata pentru tânăr
Voi prinde pasărea dragostei dintr-o dată
Apoi, când trupul meu va fi gata
Voi obţine un „da!” rotund (din capcană)

BEFORE THE MUSES, AN ANTHOLOGY OF AKKADIAN LITERATURE, Benjamin R. Foster, Thrid Edition, CDL Press Bethesda, Maryland, Capitolul II. 19 „Love songs”, pagina 165-166, 2005.
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Cântec de dragoste către Işme-Dagan

1-8 Doamnă, mergând la cireada de vite cu voce dulce şi la viţeii cu voci blajine din ţarc, tânără femeie când ajungi acolo, Inana, freamătul să răsune! Freamătul soţului tău să răsune, Inana, freamătul să răsune. Freamătul sunetului lui Dumuzid să răsune, Inana, să răsune freamătul!
9-14 Legănatul freamătului va cânta pentru tine, Inana, să te facă astfel bucuroasă! Bunul păstor, omul cântecelor dulci va cânta pentru tine; Doamnă, cu toate lucrurile cele mai dulci, Inana să-ţi facă inima bucuroasă.
15-20 Doamnă, când intri în ţarc, Inana, ţarcul într-adevăr se va bucura. Stăpână, când intri în ţarcul de oi, Inana, ţarcul de oi se va bucura. Când intri în ţarcul de hrănit, oile sănătoase îşi vor revărsa lâna pentru tine.
21-4 Să-ţi dea ţarcul sacru unt din belşug, să-ţi producă ţarcul de vite unt şi smântână. Să
fie belşug în ţarc, să fie zilele lui Işme-Dagan numeroase.
25-6 Fie soţia mea o oaie care-şi dezmiardă mielul, lăudată cu admiraţie.

„THE LITERATURE OF ANCIENT SUMER”, Translated and Introduced by Jeremy Black, Graham Cunningham, Eleanor Robson and Gábor Zólyomi, pagina 206, Oxford University Press, 2006.

18 Februarie 2010

Facebook

Filed under: Dincolo de mine — maskirovka @ 09:02
Tags: , ,

ce frumoasă era iubirea noastră eram o singură femeie cu părul negru şi greu un plumb care te ţinea legat acum se deşiră se întunecă când mă despletesc ne juleam la genunchi ne tăiam în hârtii şi râdeam nu conta dacă sângele nu se oprea acum ţip şi urlu şi pun zece bandaje caut farmacii nonstop să mă vindece atunci un fluture pe rană era îndeajuns ce frumoasă era iubirea noastră la chiuvetă era doar apă rece mâinile îngheţau eram obişnuită cu lumina stinsă şi nu întrebam de ce îmi puneam rochia neagră o nouă piele de şarpe nocturn era lucitoare ca o lamă de cuţit camera se lumina din sternul meu îngerul făcea cu mâna acum ţip şi urlu şi sun la vecini sporii se desprindeau de mine ca nişte flori de păpădie fulguiam în jurul tău acum în mine mişună o sumedenie de fiinţe care mai de care mai nedomolite îmi e foarte greu să o găsesc pe cea care ai cunoscut-o acum câţiva ani poate a plecat nici eu nu ştiu te adulmecam de la mii de kilometri nările mele simţeau aburul tău clocotitor acum doar câinii se opresc din lătrat umanizaţi îmi arborez trupul la casa unde înnoptez mint duhovnicul că am pete pe spate lăsate de umbra ta nespălată eram femeia care te atingea în somn fără să ştii liftul se bloca în clipa aia copiii nu mai făceau gălăgie draperia cădea singură uşa se bloca cheia se rotea în uşă poştaşul punea scrisorile pe sub uşă fără să observăm plapuma nu ne ajungea dar ne băgam unul în altul până la orbire ne trezeam dimineaţa inundaţi de o boare divină acum patul e rece mă învelesc cu multe pături şi degeaba frigul îmi intră în piele ca nişte ţăruşi de metal somnul supurează dimineaţa pe marginea patului este o mare baltă de nenorociri ţip şi urlu şi încerc să mă şterg de murdăria asta ca o scabie de care nu pot scăpa dacă dădeam drumul la cuvinte din colivie ele se roteau se roteau deaspura noastră era un spectacol desăvârşit le prindeam din aer şi scriam versuri pe fereastră când veneai acasă ştiai deja ce am pus la cale ce ai la masa de prâz acum deşi deschid colivia la prima oră cuvintele sunt moarte apa nu le mai place grăunţele au putrezit îmbrac rochia neagră stau pe podea nici nu cânt nici nu mor pur şi simplu mă întorc la mine

16 Februarie 2010

Cel mai mult te iubesc dimineata

Filed under: Poezii — maskirovka @ 19:08
Tags: , , , ,

când ai ochii închişi

şi bâjbâi după inima mea pe sub perne

dai drumul la fluturi, pregăteşti micul dejun

draperiile cad iar de la sine, de ce oare

câinii se opresc din lătrat, liftul se blochează

vecinii îşi duc mâna la gură

nu se aud ţipete de la şcoală

mingea nu mai cade peste gard

e un fel de plutire

când simt că tot blocul prinde aripi

eu nu mai ştiu pe unde sunt

dacă sunt în pat sau m-am dus după ziare

încep să mă pipăi să mă asigur că sunt în casa ta

în casa ta trăiesc fluturi invincibili de doi metri

uneori când ninge se târăsc mai greoi

dar lumina ta îi îndrumă spre mine

sunt ca nişte îngeri păzitori

cel mai mult te iubesc dimineaţa

când mă iei în braţe şi oasele rămân deformate

pentru o bună bucată de vreme

când merg pe stradă oamenii mă arată cu degetul

priviţi femeia de ceară, într-o secundă alunecă

prin gaura cheii neinvitată şi stă pe fundul ochilui

ascundeţi-vă, gurile rele spun că îşi arborează

propriul trup la casa unde înnoptează

cel mai mult te iubesc dimineaţa

când scările tac şi patul începe să scârţâie

Nimic din ceea ce pare nu este adevărat

Filed under: Poezii — maskirovka @ 15:16
Tags: , , ,

vine o vreme când totul îmi alunecă printre degete precum boabele de porumb
încerc să mă aplec să mai fac un întreg dintr-un pumn de amintiri
dar totul zace pe dalele reci într-o mare adâncime
nu mai cotrăbăi după nimic, stau pe bordură şi privesc
cum bucăţi rupte din carnea mea folosesc la ceva
este cel mai bun lucru în momentul ăsta să privesc
cum iubirea se duce în gura de canalizare odată cu apa care a spălat toată murdăria
acestor amintiri ca nişte păsări flămânde
stau pe bordură şi privesc într-un mare gol, ca-ntr-un soare fără fund
este cel mai bun lucru în momentul ăsta să privesc
cum celulele mele se risipesc ca nişte păsări flămânde

13 Februarie 2010

Fantezie biologică

Filed under: Poezii — maskirovka @ 16:03

până la capăt
mai este mult de mers
trebuie să trec de garnizoane, de păduri amazoniene
de fluturi cu aripile de doi metri
de elfi şi alte ciudăţenii obscure
scotocesc prin tine ca prin lada de zestre a bunicii
mereu scot la iveală chipuri învechite cu miros de naftalină
unele au ochii roşi de molii, altele stau să crape de coapte ce sunt
azi dimineaţă mă pufnise râsul
ce obiect de studiu ermetic eşti
am nevoie de unelete speciale să-ţi sparg carapacea
şi-o lamă fără nicio dilemă să-ţi taie inima îmbâcsită
trăiesc într-o lume fabricată
24 de ore nu fac altceva decât să construiesc ziduri de carton
curse de şobolani pun pe orinde prin casă
sap în duşumea o groapă cu ţăruşi şi frunze uscate deasupra
poate treci şi cazi Dumnezeule odată
să te ştiu mort aici în lumea mea

12 Februarie 2010

Poemul genial

Filed under: Poezii,Uncategorized — maskirovka @ 17:52
Tags: , , ,

tot vreau de câteva luni să scriu dracu odată poemul genial
fără gratii, să se intre gratis în el şi nu pe uşile din dos
să ne spălăm picioarele, sângele, cam tot ce ne doare
nimeni să nu se simtă
îngrădit
încercuit
împotmolit
să dăm voie animalului necunoscut din noi
să iasă, să fie liber, să vină când vrea
fără bilet de voie, fără bani
este prima oară când îmi trece pragul
gurile rele spun să stau chircită
de câte ori intră îl simt ca o lamă zimţată
lumea fuge de acasă de frică
îmi desfac pielea
să-l pun înapoi
mă adun
de pe la terasele unde toţi vorbesc de poemul genial
încui uşile
puneam lacăte strălucitore
câteva santinele de diamant
o bucată de inimă
cadavrul nopţii trecute
un tărâm cu spini şi bărci eşuate
stau cuminte şi îmi îmblânzesc oasele
să pot face cruce din ele
fugăresc lebăda morţii
şi iarna e pe ducă
şi iarna e pe ducă
animalul necunosut trece cu pumnalul înfipt în piept
nu mă ascund
nu mă ascund
merge aşa din om în om
ce poate să-mi facă
ce poate să-mi facă
ca să fii zeu am nevoie de mâini de poet
dă-mi-le te rog pe ale tale
până sâmbăta viitoare

Era dimineaţă

Filed under: Poezii — maskirovka @ 12:06
Tags:

o dimineaţa din aia rece, care te îmbracă de sus până jos ca un şarpe veninos
când m-am dat jos din pat în loc să năpârlesc de tine, să te deshuamezi de pe trupul meu fără urme
şi mai acut am simţit în mine 100 de bărbaţi cu diverse chipuri, cu mâini mai albe, mai negre
unii frumoşi, alţii cu stea galbenă pe haină, mulţi râdeau, alţii erau morţi deja
în mine derula un film, cu un singur pesonaj care îşi schimba chipurile din secundă-n secundă
mutaţiile se produc doar în singurătate, mă încurajam, în timp ce încercam să cobor din pat
poate încă mai visam, nu-mi dau seama, în bucătărie am găsit un coş plin de hârtii albe şi mototolite
aruncate în scârbă, fâşii din dragostea ta zăceau pe gresie, aş fi vrut să fac ceva extraordinar
să le duc la muzeu, să spun tuturor, azi-noapte în camera mea a fost un bărbat care m-a iubit
şi nu am ştiut, sau poate să pun un anunţ la primărie, să te caut prin canale sau prin cine ştie ce colţ
al morţii, dacă ai fi foşnit măcar o dată din aripi m-aş fi trezit să îţi ţin de urât, acum poate mai eram împreună

9 Februarie 2010

Concurs de poezie 14 februarie 2010

Filed under: Concurs — maskirovka @ 11:50
Tags: , ,

Concurs de poezie 14 februarie
DozadeIubire
Scopul concursului: cel mai frumos poem de dragoste.

Reguli:

1. Poate participa orice membru „DozadeIubire”.
2. Numele poemului trebuie să se numească obligatoriu ”Cel mai frumos poem de dragoste -14 februarie 2010”
3. Concurentul îşi va posta poemul cu acest titlu în pagina sa de comentarii pe blog, aşa cum face în mod obişnuit.
4. Votarea va avea loc în subsolul fiecări pagini de către orice alt membru al site-ului, cu replica ”votez”. Concurentul nu se poate vota pe el însuşi. Ceilalţi membri pot vota o singură dată.
5. Poemul câştigător va fi anunţat la data de 14 februarie 2010 şi va sta toată luna februarie pe pagina principală la rubrica „Texte de citit”, iar în ziua de 14 februarie poemul va sta pe pagnia principală într-o căsuţă specială imediat sub rubrica „comentarii publicate pe blog” (exact aici unde este acum postat concursul), va fi menţionat titlul poemului şi numele autorului.
6. Data limită 13 februarie 2010.
Succes!
DozadeIubire

8 Februarie 2010

There are people who hear you even you are silent

Filed under: Poezii — maskirovka @ 10:09

este un mod de a iubi
ascuns în spatele oaselor
cu impresia că eşti la tine acasă
că poţi face absolut ce doreşti
pun masa în mijlocul camerei
un picnic fără invitaţi
cu picioarele goale pe duşumea
nimeni nu aude cum trosneşte pardoseala
nici fumul cum se duce-n tavan
stau pe bordura asta care se deşiră
se deşiră
şi nu am habar
dacă am chef îmi colorez carnea-n graffiti
încep să joc în piese de teatru
chiar dacă nu sunt o foarte bună actriţă
voi citi doar sângele cum picură
la chiuveta din baie
a mai rămas de ieri petice de piele nescrise
sunt oameni care trec pe stradă şi aud cum mor
aş vrea să-i cunosc

6 Februarie 2010

Mergeam foarte repede

Filed under: Poezii — maskirovka @ 10:29
Tags:

atât de repede încât în spatele meu
rămâneau semne în asfalt
ca şi când ai trece cu sapa să mai faci un rând
să arunci cu seminţe la încolţit
numai că aici nu va creşte nimic
începusem să-mi caut prin buzunare
banii
pungă nu aveam
telefonul vibra
mănuşile le pierdusem
umbrela îmi căzuse într-un canal
era atât de murdară, încât am lăsat-o acolo
mă ploua, dar tot nu încolţea în mine nimic
la supermarket pe vitrină scria
„poezie proaspătă 2 lei Kg”
am crezut că nu văd bine
întreb mirată
„ce este cu anunţul?”
„care anunţ?”
„cel de pe geam!”
„nu e niciun anunţ, vi se pare, bate lumina aiurea.”
am cumpărat 1 kg de roşii, brânză feta
supă de ciuperci la plic
vreau să plătesc şi văd un afiş
„poezie proaspătă 2 lei Kg”
scria deasupra casei de marcat
„ce este cu anunţul?”
„care anunţ?”
„cel lipit aici!” şi pun degetul
„nu e niciun anunţ, vi se pare, este doar o oglindă.”
mă uitam în ea fix la fel ca în vitrină
m-am trezit brusc
îmi atingeam obrazul

4 Februarie 2010

Începând de astăzi

Filed under: Uncategorized — maskirovka @ 14:17

M-am mutat aici:

dozadeiubire

Oricine este binevenit. Tema site-ului: texte despre iubire. Se pot folosi pseudonime. Pentru mai multe informaţii click aici:regulament

2 Februarie 2010

Offroad

Filed under: Poezii — maskirovka @ 14:12

când sunt cu tine tălpile mi se lipesc de parchet
ca de o smoală ciudată, un fel de lipici heraclit
nu mai pot merge la baie, nu mai pot aprinde ţigara
stau înţepenită pe marginea patului
duc mâinile la cap, trec degetele prin păr
picioarele sunt bătute în cuie, le privesc ca pe un concept filosofic
aş putea iniţia o nouă religie, o nouă formă de viaţă
îmi scriu pe trup epitaful şi brusc ceva mişcă în mine
mă întorc pe toate părţile doar doar se opreşte
nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu
nu, este un copil, cum prematur gândeşti
dragă cititorule, nici măcar un poem, ăsta pâlpâie
se smiorcăie, dar acum simt înţepături, cuţite
ţeste zdropite de asfalt, inimi de maimuţă
decolorează cearceaful mototolit sub acest monolog
care nu este altceva decât trupul meu, nu te mira, aşadar
trupul meu este un monolog, un corp ceresc care stă la pervaz
destupă amintirile ca pe o mare uitată pe masă
de cu seara şi care a prins mucegai
sunt femeia ta, aşa cum sunt, cu trena morţii la vedere
singura şansă este ca tu să te trezeşti şi să-mi spui
„Iubita te poţi duce unde vrei”
atunci încep să mă dezmorţesc, să părăsesc încet patul
să-ţi aduc cana de cafea, sunt un mecanism ataşat la viaţa ta
un fel de extramemorie, o prelungire a nopţii în care ţi-ai întins
toate intestinele şi toate rugăciunile
un fel de biserică persoanlă cu antet personalizat
„acest loc sacru aparţine doar Lui, nu rupeţi tăcerea”
un fel de cadă unde speli singurătatea fără niciun detergent
aş putea ţine loc şi de mamă şi de placentă
şi de prăpastie şi de loc de veci
îmi pun hainele pe mal şi te aştept să ne bălăcim în noi înşine

1 Februarie 2010

Partea nevăzută

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 22:08

Blog la WordPress.com.