DozaDePoezie

31 Octombrie 2011

Poem de toamnă (de pus în fructieră lângă struguri)

Filed under: Poezii — maskirovka @ 08:39

îmi e jenă să scriu în locurile publice
în parcuri, în trenuri
la coadă la pâine, vorba vine
parcă aş avea un picior lipsă
mă târăsc greu afară
şi nu-mi place să fiu privită
din cauza handicapului
în camera mea lucrurile sunt normale
scriu mereu la birou
cerneala e un sânge de menstruaţie
corpul trebuie golit, curăţat
doar aici năpârlesc
lângă foi şi creioane
piciorul lipsă devine o aripă în plus
hârtia ridează sub mâinile mele
cere apă şi cere mâncare
e tot mai bolanvă, tot mai bătrână
şi nu ştiu cât timp o pot hrăni
şi eu sunt tot mai bolnavă
tot mai bătrână
mergem împreună ca elefanţii

Anunțuri

29 Octombrie 2011

Poem cu braţele amputate

Filed under: Poezii — maskirovka @ 06:38

de azi încep să scriu ceva inedit
care va apărea într-o carte pe lumea cealaltă
o carte de poezie
ştiu asta foarte sigur după cum oamenii
stau la coadă în spatele meu
cu urechile lipite de coaste ascultând basme
ei devin copii şi mai copii
se mai nasc încă o dată
îmi aruncă monede cu chipuri
de voievozi necunoscuţi
asta le dă dreptul la fericirea
aia tâmpită de a dormi
sub copita calului împotmolit
în foaia de hârtie

în spatele meu duminicile miros
a răşină proaspătă
extrasă din scoarţa trupului
fraged, tânăr şi fără vârstă
prima revelaţie că nu mai am braţe
a fost odată demult
prin şcoala generală
am vrut să cuprind un copac
şi nici azi degetele
nu s-au împreunat
obrajii mi s-au umplut de furnici
asta desigur, este foarte omeneşte
copacul trăieşte şi azi
este exact în acelaşi loc
ca acum 20 de ani
fraged, tânăr şi fără vârstă

28 Octombrie 2011

Ciornă despre pereţi (poem în lucru/ atenţie, căderi de pietre)

Filed under: Poezii — maskirovka @ 06:16

în camera mea se întâmplă toate minunile
pâinea caldă o rup din tavan, nimeni nu bate la uşă
storurile sunt trase de ani de zile, păienjenişul s-a prins şi pe ochi
văd cu totul altfel lumea din afară, ca un stup zumzăitor
cu-o fericire infertilă pe botul bocancilor
în fiecare dimineaţă mă trezesc la ora cinci
fără ceas, fără iubit, beau ness pe marginea patului fără să
mă ridic încă din mine, îmi place bălăceala asta matinală
de a mai hoinări o dată până iese soarele, după care lumina
şterge orice urmă, pe duşumea se mai văd şi azi câţiva paşi
care dispar încet, încet, lemnul îşi schimbă forma
ca şi cum o alunecare de teren schimbă relieful
tot mai greu înot în lacul născut din toată această poveste
deşi locuiesc în Bucureşti păsările nu-mi stau pe umerii
dacă ies pe balcon, cel mult ciugulesc din palmă
firimituri de versuri uscate, am totuşi un aer aparte, cel puţin aşa cred
spun asta cu gândul că acum vine iarna şi nu-mi fac probleme
că soba va rămâne rece sau că mă voi hrăni din mila pielii tale
suport din ce mai greu oglinzile prin care nimeni nu trece
e pustiu, îmi zic, iubitule, e foarte pustiu, camera mea este
o cutie de cadou goală căreia îi pot da foc să-mi încălzesc poemele

26 Octombrie 2011

Camera 156

Filed under: Poezii — maskirovka @ 17:52

nu este o cameră de spital
deşi ar putea deveni oricând
sau poate o noapte de august

are pereţi albi, înalţi
un trup de om
pe care şarpele se poate încolăci
până la strangulare
un fel de cimitir aztec
ascuns în carne şi oase
aici vin şi porumbeii
să moară
şi eu
şi oricine are vreun
zbor dat cu împrumut
caii salbatici

dimineaţa la ora 9 ceasul se opreşte
asta mă bucură cel mai mult
farfuriile zboară prin cameră
nu ating niciodată podeaua
nici florile din vază
nici eu nu mai stau pe marginea patului
mă ridic ca un fum
un deliciu

când iubeşti
dimineaţa la ora 9 ceasul se opreşte
pescuim la playa del carmen
până iedera ajunge la gât

24 Octombrie 2011

Poem 7.28

Filed under: Poezii — maskirovka @ 07:28

vino să-mi cureţi genunchii de sare

ocolesc realitatea prin scris şi prin somn
peste umăr corăbiile ard

sunt o fereastră fără bărbat
apa-n cădere ţi-ar zdrobi oasele
ocolesc oraşul cu porumbei desperecheaţi
e limpede că aici se termină şina

la mine pe pagină plescăie îngerii
în papucii de baie şi e mult mai frumos

astăzi am fost la mama, stătea în pat obosită
ar fi vrut să planteze viţă de vie
i-am promis că voi plăti câţiva oameni
care să piardă vremea pe foaia de hârtie

prin toate referinţele astea recurente
poziţia corpului meu se schimbă

am cumpărat înălbitor pentru cămăşile tale
murdare de cuvinte
poeme de pus în sobă pentru la iarnă
miez de nucă şi-o linişte deplină
care s-aşază pe duşumea ca un lac glaciar

aş face dragoste cu tine

22 Octombrie 2011

So…

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 05:48


20 Octombrie 2011

Poem pantomim

Filed under: Poezii — maskirovka @ 07:20

înainte să scriu un poem de dragoste
trebuie să mă spăl pe mâini, pe călcâie
să mă asigur că nu mai sunt cioburi vechi
dacă, da, le scot cu grijă, pus pansament
steril de mugure de plop
în următoarele minute de aici ar trebui
să ţâşnească un pui de căprioară
geamurile trebuie să fie închise etanş
cu îndrăzneala unui copil ce tocmai
a furat bomboane
pe podea rotesc degetele în aer
o dată, de două ori, spal bine femeia din mine
de bolile febrile
pe buturuga din faţa mea se poate tăia
o foaie, chiar două, nu se poate fugă
fără puţin sânge
în momentul ăsta e interzis foşnetul cuvintelor
din buzunare şi orice alt truc de genul
albinele nu au unde descărca polenul
în câteva minute deja am săpat o tranşee
mociorloasă, plină de revelaţii neaştetate
de pe şira spinării se prelinge un lichid anestezic
poemul de dragoste
după o vreme încep să-mi mişc degetele
îmi muşc buzele, văd bomboanele lângă mine
ceva zumzăie prin mine, oare cu ce m-am hrănit?

18 Octombrie 2011

Călătoria

Filed under: Cubiculum,Poezii — maskirovka @ 05:45

când eram mică aveam plămânii doldora cu fluturi de varză
îmi plăcea să merg cu trenul, să privesc pe fereastră
în tot acest atimp palmele se umpleau de îngeri mici
foarte mici, numai buni de folosit la arat
coborau din palma mea direct pe mirişte
şi lucrau, lucrau, până când pământul
rămânea fără niciun semn de întrebare

scufundam mâinile în poveşti până la hoardele de mongoli
un mecanism perfect care merge şi azi, orbecăiam
prin scorburi lumi paralele, braţele lungi
erau în stare să strângă la piept măduva mamei

un lan de grâu în care dormeam fericită era burta ei

până când am început să aprind lumânări
nu ştiu de ce, nu ştiu pentru cine
simţeam nevoiea să-mi văd mai bine
liniile ferate de la încheieturi

când eram mică aveam plămânii doldora cu fluturi de varză
oraşul se năştea printre degete aşa cum doream
puneam cărămizi clădirilor neîmblânzite
mi-aş fi dorit nespus să le iau acasă
oamenilor la fel când nu ajungeau la cerul
confecţionat zi de zi din năzbâtii, păpuşi înfăşate

apa mereu trecea de gâtul meu

mama ofta un fel de aburi de pâine
himalaia inimii ei era atunci foarte jos
ajungeam pe vârf una două
acum am nevoie de scări, scripeţi
câte cărţi aş pune pe scaun şi câte
subterfugii literare aş folosi, în zadar

şi uite aşa cu timpul cocorii trec doar pe pagina albă

interesul pentru maluri abrupte a scăzut
clădirea de vis-à-vis s-a împrăştiat demult
aş păcăli vecinii să intru în blocul lor
cerul e lângă mine, chiar aici unde scriu
nu mai are rost nicio tentativă de furt

cineva din compartiment mormăie:
“atenţie, nu tropăiţi, se poate trezi”

iar eu gândesc din ce în ce mai mult ca un fluture

15 Octombrie 2011

Scenă de cuplu (cu bătaie metafizică)

Filed under: Cubiculum,Dincolo de mine,Poezii — maskirovka @ 06:40

dacă-ţi scriu cu degetul pe şira spinării praful se duce
stratul de ozon se rarefiază, primul rând de piele se vede
ca o pojghie de poezie în care mi-aş înfige unghiile

spatele tău miroase a pădure de brazi

scotocesc ca într-un mormânt după câţiva ani în plus
unele făpturi încep să apară, curioase sprijinite de geam

nu ştiu din care colţ al camerei se va lumina azi
poate din podea, poate din tine

cineva urcă scările, o linişte profundă
se sparge undeva departe printre gheţari

corbii se duc spre parcul herăstrău şi eu tot caut mingea aceea roşie
care se zbate în tine ori de câte ori dormi

nici nu ştii câte lucruri minunate ţi se întâmplă când dormi cu mine

dacă-ţi scriu cu degetul pe şira spinării, pâş, pâş, să nu te trezesc
e ca şi cum aş scrijeli o rugăciune pe un zid într-o peşteră bine ascunsă
vertebrele învelite-n răşină încep să înflorească
asta nu aminteşte nici a botez, nici a moarte
şi uite aşa până nu mai eşti

trec zi de zi pe deasupra spatelui tău ca un nor
mă golesc, stau ore în şir pe calea ferată
niciun înger nu vine, mai dau o pagină din scriptură

şi uite aşa până nu mai eşti

13 Octombrie 2011

sms

Filed under: Când sunt cu tine,Poezii,SMS — maskirovka @ 08:11

coastele strălucesc ca o capcană în aşteptarea unei surse de hrană, nici nu ai habar ce închisoare ca un câmp deschis ţi-am pregătit, tu fericit-copil care a primit bomboane, baţi din palme şi intri de bună voie în castelul fără ieşire

12 Octombrie 2011

Nu ştiu când am să vin la tine

Filed under: Cubiculum,Poezii — maskirovka @ 09:51

lasă un bec aprins, cuvintele se vor usca
le voi mânca şi-aşa cu mucegai

caii dezleagă-i, dă drumul la câine
am un copil din flori
prin pântec se vede cum plouă

îmi mine bate o clopotniţă

oamenii strigă
e octombrie, e octombrie

îngerii s-au copt bine
e vreme de schimbat pielea

m-aş adăpa din tâmplele tale
pregătesc un culcuş
din frunze de stejar
chiar aici
în josul paginii

citesc încet
beau o gură de toamnă
simt până-n creştet
frunzele cum îmi caută chipul

corpul se încălzeşte
ca în preajma unui foc de borangic
sunt mai înaltă
atât de înaltă
încât pot ajunge la tine

afară miroase a sârmă ghimpată
e puţin întuneric
muşchii feţei au amorţit
cum aş putea scăpa de seceta asta…

zilele fără tine se înfig pe glezne
lipitori ce nu se mai satură

nu ştiu când am să vin la tine
să storc din trupul tău monedele de aur
poeme fără acoperiş
blânde, blânde

oamenii se dezbracă
merg în spatele meu
cu o încredere oarbă

11 Octombrie 2011

Notă

Filed under: Cubiculum,Poezii — maskirovka @ 08:07

nici nu ştii câte personaje trec prin mine când stau la masa de lucru
bunăoară azi gardianul cu pistolul pierdut mi-a dat 10 lei să-i fac rost de-o cafea
mi-a zis, urgent, nu mai suport, mă ia somnul în rolul ăsta, doar păzesc şi atât
mi-am făcut repede o cafea şi am băut-o, toată, neagră şi foarte amară
hoţul de struţi mi-a spus că-i trebuie zahăr, dar am refuzat vehemet să plec la alimentară
noroc că vecina de la 4 tocmai ieşea la piaţă, aşa că am rugat-o pe ea
să-mi ducă ciocolată, un glob ocular şi-un fluture de noapte din peru

afară miroase a sârma ghimpată, daca cineva se apropie eman
o substanţă paralizantă, mi-ar prinde bine exilul în tine
aş scăpa de secetă, metabolosimul nu funcţionează fără tine
schimbul chimic de metafore din păienjănişul meu
nu are loc dacă nu asimilez câtva celule din corpul tău
să trec de partea cealaltă aşa cum fac toţi fluturii
mi-ar prinde bine exilul în tine, şi asta să fie aşa
ca o pedeapsă că pe mine nu mai mă pot înghiţi
mi-ar plăcea la nebunie acest surghiun între coastele tale
ca între nişte gratii de lux, dimineaţa vreau omletă
şi alte câteva ingrediente pe care le ai doar tu

10 Octombrie 2011

Bucureşti 8ºC

Filed under: Cubiculum,Definiţii,Multivitamine,Poezii — maskirovka @ 05:45

când sunt singură am pe vene un fel de celuloză, o substanţă organică întrebuinţătă în industria poeziei, se pot fabrica iubiţi, insectare, dar mai ales fantome, din alea super de senzaţie care vin noaptea şi pun pansament la încheieturi, îmi place să privesc îndelung după trenurile din gara de nord, ca un bolnav ieşit de curând din spital îmi număr degetele de la coaste, atunci se întâmplă să merg prin ceasul din bucătărie, doar în scorbura asta se pot salva urşii polari, când golesc stomacul din creier, pe şira spinării se tolăneşte ca o pisică leneşă oboseala perversă de a nu fi lângă tine, tocmai mi-am împrăştiat părul cu un zgomot de şirag de mărgele, nu mai e nimic de spus şi asta mă ghemuieşte şi mai mult în tine, deschide umerii până la capăt, mă voi căţăra şi eu alături de clovni, când vine vorba de fâlfâit călătoria începe şi scriu anapoda despre un coviltir cu care ar trebui să-mi acopăr cuvintele, din ce material să fie, câţi metri pătraţi să aibă, să nu mai dea în foc la fiecare pieptănare, să se ocupe cineva de selecţie, pe vârste, pe aptitudini, uite un cuvânt fără dinţi, se poate trage în fire, în foi subţiri, nu-mi foloseşte la nimic, de obicei ar trebui să lase urme, chiar aici pe peron ca o placă de marmură pe tâmplă, aş vrea eu să nasc aşa într-o singură zi, dar poemul se naşte în tranşee, nu are nevoie de mamă, de sare, îl pot pipăi de arme ascunse sau treceri de pietoni, aş putea chema ambulanţa dacă sângerează prea rău când muşc din el ca dintr-o iesele fără isus, mă poate sufoca, la micul dejun o femeie lungită pe şezlong îl apără de gloanţe ca pe copil plutitor, îl pot duce la râu să-l albesc de infidelităţi, părinţii nu s-ar supăra pentru că am fugit de-acasă, mortul e mort nu se mai întoarce în pântec câte felii de lumină i-aş servi, e frig, e frig, dragul meu, soldaţii se duc în şir pe deasupra mea ca păsările toamna în cimitir, numai ele ştiu ce cuiburi au acolo, patul e vraişte, tv-ul merge, voi apărea şi eu în spatele tău bălăcindu-mă în mintea ta, e frig, e frig, dragul meu, iubirea nu se transmite nici prin cordonul ombilical, nici prin bluetooth, pe pielea mea este un târg de vechituri

9 Octombrie 2011

sms 2.46

Filed under: SMS — maskirovka @ 14:46

iubirea nu se transmite nici prin cordonul ombilical, nici prin bluetooth, pielea mea este un târg de vechituri, aici poţi găsi toate nimicurile

8 Octombrie 2011

Poem

Filed under: Cubiculum,Dincolo de mine,Poeme cu dedicaţie,Poezii — maskirovka @ 18:10

oamenii plâng după ceva ce au avut şi au pierdut
şi uite că de ani de zile mă feresc să folosesc cuvinte
de genul suflet, plângere, şi am făcut-o
paradisul meu este în tine
am căutat cu unghiile prin cer, prin morminte
până am ajuns la cochilia ta
singur şi trist ca orice Isus
care urmează să fie prins cu încheieturile de
mâinile mele
paradisul meu este în tine
nu e doar un pahar cu lapte pentru un copil rătăcit
sau o hartă pentru femeile gravide care-şi caută
un loc să expulzeze fiinţa aceea care să-i servească la zbor
paradisul meu este în tine
coliba aceea cu ferestre minuscule
prin care încap doar ochii mei
aici e un pat, o masă, câteva foi de scris
este cald şi tu stai într-un colţ
întrebându-mă ce vrei să fac azi
nici azi nu vreau să ies
îmi ajunge mâna ta pe frunte

6.30

Filed under: Cubiculum,Dincolo de mine,Multivitamine,Poezii,Special — maskirovka @ 06:30

lângă tine luminez altfel
am mereu 16 ani şi capăt pe zi ce trece alte culori
nu mai am acelaşi miros de poezie îmbâcsită
ştii tu aşa cum au cărţile vechi
cu paginile îngălbenite
lângă tine vorbesc o limbă nouă
niciodată trecătorii nu vor înţelege de ce
cuvintele se depun la marginea mâinilor
într-un fel de cuib, peste noapte
se nasc păsări cu însuşiri extraterestre
pot ajunge la reclama aia stupidă
din piaţa romană
unde dintr-o sticlă curge un lichid roşu
pe blocuri, ai zice că inima mea se scurge
pe stradă şi toată lumea trebuie s-o citească
de multe ori macaraua unde pescăruşii iernează
devine mică, atât de mincă încât
o pot îmblânzi
mă prelungesc cu fiecare atingere
sunt o cale ferată fără capăt
tu ştii asta foarte bine, cum mă întind în pat lângă tine
şi călătoresc, călătoresc
nu mai există camere, pereţi, dispar clădirile
se inundă străzile, se îneacă fiecare celulă
ca la un cutremur cu epicentrul în mine
nu mai există zile, nopţi, timpul se dilată
într-o alungire posibil să fie chiar vorba despre moarte
soarele nu mai răsare la locul lui, e undeva pe sub
mâna ta dreaptă, dimineaţa când mă trezesc
lângă tine luminez altfel

6 Octombrie 2011

Poemul meu eşti tu

Filed under: Cubiculum,Poezii — maskirovka @ 07:16

punct
nu trebuie să mai umplu foaia
cu metafore
poemul meu este înalt, slab
ajunge de 3 ori pe zi la cer
dă mâna cu îngerii
ia masa cu ei
stau de vorbă de una de alta
ochii mei fac cea mai performantă
radiografie 3D
văd prin tine tot
fără ochelari de protecţie
sunt într-un fel de-a casei
nu mă contaminez prea uşor
poemul meu eşti tu
cutia toracică e plină de unelte
folositoare carierei de piatră
la care muncim zilnic
în tine e depozitul aurifer
de care nimeni nu ştie
şi dacă ar ştie s-ar renunţa
la proiectul roşia montana
ai un copil din flori, oase de mătase
prin sângele tău anotimpurile
trec cu viteza mea

5 Octombrie 2011

Ma benz

Filed under: Video — maskirovka @ 06:10

3 Octombrie 2011

Oraşul meu

Filed under: Multivitamine,Poezii — maskirovka @ 16:43

oricând pot lua bilet chiar şi clasa I/ cu vedere spre pieptul tău/ mâinile tale mă îmbrăţişează ca o cale ferată/ aici pot face orice doresc/ am un cârd de ciori care dimineaţa trece pe foaia de hârtie/ cra-cra/ zboară alene peste trupul tău/ vânzătorii de ziare sunt şi ei prezenţi dar la o scară mult mai mică/ şi florăresele şi salvarea şi deratizatorii de impurităţile tâmplelor/ toate astea încap în tine/ o mie de străzi şi încă o mie de oameni care se plimbă pe ele/ e minunat/ de-a dreptul minunat să stau pe banca galbenă cu picioarele în sângele tău/ să privesc bărcile/ peştii cum se scufundă prin cuvinte/ şi eu/ şi eu în mod egosit nu dau harta asta nimănui/ nicio agenţie de turism nu ştie marea din palma ta

1 Octombrie 2011

1 octombrie 2011

Filed under: Dincolo de mine,Multivitamine,Poezii — maskirovka @ 18:19

mă retrag la masa de scris ca un melc/ aici nu am coapse/ nu am sâni/ îmi aleg ceea ce scriu după cum îşi alege melcul sexul/ azi poezie/ mâine proză/ singurul organ tactil e cuvântul/ uneori sângerează/ alteori pur şi simplu dezertează ca un puşcăriaş din propria piele/ îl urmăresc o vreme prin bălţi/ prin mirişti până-i pierd urma/ de puţine ori reuşesc să-i pun cătuşele şi-l întorc la mine…scrisul meu e fluid/ şerpuitor şi murdar/ un fluid care trece încet prin perfuzie când stau liniştită pe patul de spital/ niciodată nu am ştiut ce conţine/ dar ştiu că-mi face bine

Blog la WordPress.com.