DozaDePoezie

31 Mai 2014

8

Filed under: Poezii — maskirovka @ 07:39

Acest poem conține ocazional idei, urme de metafore pe spate de hipopotami
Păsări sanitar ciugulesc ostentativ cuvintele cu miros de vanilie care
Ar fi putut ajuta la elucidarea conținutului, așadar o fântână în palmă
Mă uit și chipul meu este mereu o momeală, apa curată la fiecare privire
Se tulbură, devine otrăvitoare, așa mai bine nu deschid palma, deschid
Alt instrument ajutător, cum ar fi cuvântul, unul oarecare, nu contează
Chiar unul obosit care stă pe marginea drumului și face auto-stopul
Așa am să văd mai bine adâncul ființei, uneori când ziua se dezlipește de noapte
Și cocoșii stau pe marginea poemului ca pe un gard proprietate privată
Atunci când separarea se face prin nișa ivită e bine să mă strecor
Iar în camera mea, iar în trupul meu, ca pe o insulă mirifică cu șezlonguri
Și cocotieri crescuți char acolo lângă patul metaforic, lângă trupul
Zgâriat de scoici, valurile vin, valurile pleacă, spuma răvășește mintea
Iubirea începe de la vârful degetelor tale, de la vârful limbii tale
Când toate celulele se fac un roi de albine, bâzzz, bâzzz, bună dimineața
E trecut de 8, hai să respirăm același aer, aceeași iubire, ia te uită
Vrăbiile se adună toate în copacul din fața casei ca lângă un izvor țâșnit
Țâșnit… nu știu de unde, ia să mă uit, da, uite-l, chiar sus la versul trei

Anunțuri

29 Mai 2014

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 06:35

Oare ce culoare las în urmă când mă ridic din tine?

15 Mai 2014

Poem erotic

Filed under: Când sunt cu tine,Cubiculum,Dincolo de mine,Erotism,Poezii — maskirovka @ 10:00
Tags: ,

Când fac dragoste cu tine prin piele iese un gaz toxic
Iubirea mea se transformă în vapori contagioși
Iar eu privesc de sus în starea mea nouă
Aproape lăuntrică, privesc de sus corpul părăsit de iubire
Cum face dragoste cu tine ca un animal fără cuvinte
Care nu mai articulează, nu mai gândește, evaporă
Evaporă gazul toxic până revinE iar pe pământ ca un copil
Plecat de acasă fără să știe părinții și care în patul gol
Pusese o păpușă din lemn de mesteacăn

13 Mai 2014

4 fraze despre iubire


Iubirea se manifestă prin cuvinte, multe sau putine, uneori deloc, prin gesturi mici sau mari, uneori deloc, prin sentimente pure sau mai puțin pure, uneori deloc, iubirea nu este nici în rai, nici în iad, e undeva la granița lor într-un loc îngrădit cu sârmă ghimpată unde pe o tăbliță roșie scrie: nu intra, pericol de moarte, mă uit peste gard, cadavre, tot felul de muribunzi zac pe jos lingându-și rănile la propriu, partea bună este că nu miroase ca pe lângă un cimitir de elefanți, carnea nu intră în putrefacție, din carnea celor care au iubit se face un parfum rar, scump, ce e drept… asta numai îngerii știu.
Când intri în iubire ai intrat într-un tunel lung, negru, care nu știi unde duce, merg pe stradă îmi aud doar pașii cum scârțâie sub zăpadă, aud doar mâinile care foșnesc prin buzunare după mănuși, bani, aud doar inima cum bate ca un ceas imens, idem celui din Turnul Londrei, de văzut nu văd nimic, știu drumurile pe de rost, nu am nevoie de baston sau de vreun câine ajutător, nu, bâjbâi mai mult prin mine și nu pe străzi, aș vrea să-mi găsesc inima, dar inima mea nu mai e la mine.
Nu sunt nici mai mică, nici mai înaltă, însă corpul mă ridică deasupra clădirilor, corpul mă coboară în subteranele minții printr-un mecanism simplu, la toți oamenii e la fel, o chestiune indispensabilă, oamenii pot trăi fără apă, fără hrană, mănâncă rădăcini, beau apă din bălți, se pot hrăni chiar din alți oameni fără a fi vampiri, uneori îi seacă de propriul eu și-n locul acestui eu apare un altul care se duce într-un loc îngrădit cu sârmă ghimpată unde pe o tăbliță roșie scrie: nu intra, pericol de moarte.
Iubirea nu aparține existenței, nu aparține vieții, aparține mai mult morții, unei alte dimensiuni, străzile pe care merg se lărgesc, oamenii pe care-i salutam zi de zi nu-i mai cunosc, pâinea este un element care nu ține de foame, apa nu mai e ceva vital, camera e un fel de capsulă spațială, cărțile niște covoare fermecate, iar tu, tu nu ești o ființă de care am nevoie, pentru că mă uit la tine și nu știu ce să fac, tu ești mai mult eu și echivalența asta naște aripi, mă pot schimba cu tine oricând, într-un joc straniu al sufletelor.

10 Mai 2014

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 06:18
Tags:

De când ai plecat pielea mea e un strat de zăpădă căzut peste noapte.

7 Mai 2014

Poem

Filed under: Când sunt cu tine,Poezii — maskirovka @ 06:41

Să stai pe loc un anumit timp în întâmpinarea cuiva nu este așteptare
E un fel de cunoaștere, când în loc de ceas te uiți la inimă și îți spune
Că nu a trecut nici măcar un minut, nici măcar un anotimp și că e bine
De stat în continuare pe bancă până păsările străbat orașul ca și cum
Ar străbate corpul înfometat lăsând în el un fel de ciripit bolnav
O dâră de fum în urma unor amintiri arse pe rug chiar acolo pe bancă
Nici măcar când ne sărutăm și celulele s-au îmbinat armonios ca
Ca doua zale într-un lanț, când unul dă, altul primește, oază în deșert
Și atunci așteptarea este un tunel lung, interminabil din care cu adevărat
Nu mai vrei să ieși nici pentru o înghițitură de lumină sau de fluturi
Așteptarea nu e când vrei să scoți apă și la un moment dat simți
Greutatea sub mâini pe care trebuie s-o scoți la suprafață
Nici atunci când arunci năvodul în mare sau mai ales dimineața
La ora cinci când plumbul din oasele mele se înfige în tine și rămânem
Înțepeniți multă vreme, nu așteptăm nici salvări, nici elefanți să ne tragă
Cel mai bine ne e în noi când se formează acest traseu de formula 1
Pe care sângele circulă fără să țină seama de indicatoare, la ora
Cinci dimineața e permis orice, mai punem lemne pe foc din când
În când, arderea întreține respirația și mai ales viața subacvatică
Din tine, înainte de 1989 când curentul electric se oprea noi nu așteptam
Fotonii să revină în lustre, nu, nici măcar pe mama să apară cu lampa
Cu gaz, nu, stătem în pat și priveam în sus până când nu mai știam
Dacă privesc tavanul sau pardoseala sau pe mine sau pe tata, după
Un timp începeam să fac umbre cu degetele pe pereți, dar nici azi
Nu m-am întrebat care era corpul luminos care proiecta mâinile
Așteptarea are o strălucire, un fel de-a te face mai mut

3 Mai 2014

11

Filed under: Poezii — maskirovka @ 14:13

Tot timpul cât am stat împreună doreai să facem ceva deosebit
În seara aia ai dorit să mergem să mâncăm pe vapor, îmi amintesc perfect
A fost ideea ta, nu că nu puteam mânca în mijlocului patului, nu…
Dar locul acesta era pentru un alt tip de devorare, metafizică, fizică
Așa că ne-am luat de mână și ne-am dus pe vapor, un întuneric atroce
Doar inima îți pâlpâia printre haine în loc de lumânare, ospătarul întârzia
Până la urma am reuși să plătim, apoi ai vrut să mergem pe ponton
Am făcut câteva poze într-o beznă acută, semănă cu pieptul tău când
l-am deschid prima dată până să te cunosc, mă țineai strâns de mână
Să nu cădem printre pietrele abrupte, orașul se vedea în fața noastră
Și noi parcă eram împreună în burta aceleeași mame încercam să ieșim la lumină
Știu de ce vrei mereu să facem ceva deosebit, ceva să ținem minte
Pentru că mai devreme sau mai târziu va fi singura resursă de hrană
Amintirea acelui ceva la care am luat parte și care ne mai ține în viață

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 06:53

Genunchii mei albi bulgări de zăpadă se topesc lângă tine.

Blog la WordPress.com.