DozaDePoezie

29 Septembrie 2014

Poem

Filed under: Poezii — maskirovka @ 15:42

Ca să fiu fericită ar trebui să nu mai scriu, să ies în oraș, să mă plimb Să încep să-mi sun prietenii, să vin târziu acasă, să ascult muzică la maximum Chiar dacă mă reclamă vecinii și primesc amendă, ar trebui să fac lucruri Mici, firești, să-mi cumpăr un câine, mai multe cărți, să-mi fac un iubit Să trec pe la el să mă despice ca un soare ascuțit dimineața pe stomacul gol Când îi deschid ușa lacătele de la întrebări să crape în toate părțile Să faceam dragoste sau pur și simplu să fim aceeași încăpere Să stăm față-n față ca zidurile unei case care se construiește Fiecare din noi să pună câte-o cărămidă, câte-o celulă Până când casa ar fi gata, dimineața am avea același tavan Aceeași podea, aceleași mâini ne-ar lega, aceleași scânduri Ar trebui să fac un compromis între viață și scris Să încep să-mi fac alt corp capabil să se spargă pe străzi Însă cuvintele plesnec ca niște haine strâmte și rămân mereu goală

26 Septembrie 2014

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 17:45

Pielea ta e o întindere vastă de basme pe care încă nu mi le-ai spus.

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 04:08

Dacă aș putea ți-aș construi din oasele mele o catedrală în care să-ți gasești liniștea și protecția.

21 Septembrie 2014

Jugul, Nichita Stănescu & Dora

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 13:44

jugul

Cea mai frumoasă fotografie, poezie, și cam tot ce doriți se află în imagine.
sursa: web

19 Septembrie 2014

Călătoria cu fotonii

Filed under: Când sunt cu tine,Poezii — maskirovka @ 07:09
Tags: , , ,

De când mâna ta nu a mai trecut prin mâna mea corpul meu nu mai poate fi domesticit
Și toți aburii care-mi ieșeu din piept când te strângeam în brațe s-au făcut gheață
Am două umbre, una a mea, alta a ta, dimineața se rostogolesc pe pereți într-o liniște
Ca un somn de copil, moartea mi-a rămas în urmă, viața la fel, eu în carnea mea
Mă risipesc ca și cum ai risipi cu evantaiul o rază din fața ochilor, desigur ultima vară
Se prelinge pe obraz, mi-e dor să fiu vie, de când mâna ta nu a mai trecut prin mâna mea
Degetele au uitat să mai scrie cum lâncezeai în mine ca o pânză freatică, de aici îmi luam
Nutrimenți, vise , dar asta a fost o poveste, o poveste care poate continua
Poate ar trebui să ne recalculăm timpul, anii, vârsta, după un alt model, în funcție
De acest mic, mare amănunt, pătrunzător până la oase și perspicace, sufletul

Mesaj către tineri, Alex. Ștefănescu

Filed under: Uncategorized — maskirovka @ 06:22
Tags: ,

sursa: FBalex stefanescu

14 Septembrie 2014

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 12:44

Mă porți sub unghii și azi ca pe un pământ în care ai căutat rădăcini.

11 Septembrie 2014

Liturghia de cristal

Filed under: Când sunt cu tine,Poezii — maskirovka @ 12:31
Tags:

Oamenii se trezesc la prima oră a dimineții, privesc pe geamuri, aprind țigări
Dispar pentru câteva momente în alte camere, universuri ori vieți paralele
Revin îmbrăcați în alte haine sau în alte lumini, privesc spre cer sau spre pământ
De la înălțimea propriilor gânduri la ora aceea când e greu de hotărât care parte trebuie aleasă
Vis-à-vis de această realitate îmi îndepărtez pielea de om lăsând loc celei de animal
Ajung în stradă, patiserii, bănci, case de amanet, farmacii, umbrele rupte
Poezia e un izvor artezian, un capăt de cale ferată, chiar un București după ploaie
În mod consecvent scot aceast lichid din mine ca atunci când eram mică și-i scoteam
Bunicii o găleata cu apă la prima oră a dimineții, oamenii se trezesc, își potrivesc
Ceasurile, organele de simț, poezia rămâne închisă între pereți ca un deținut
În propria piele, poezia își schimbă sexul în funcție de bucurii sau tristeți
E 5.36, închide-mi ochii, închide-mi ochii, acesta e orașul meu

10 Septembrie 2014

Stare

Filed under: Uncategorized — maskirovka @ 03:53

Vântul va sufla ușor până la moderat, vor fi înnorări în Nord-Vest
Astăzi 26C, la noapte 12C, negocierile dintre israelieni si palestinieni sunt în impas
România a exportat 43, 3 miliarde dolari, programul rabla ar trebui sistat
Oamenii mor, nimic nu se oprește, nici războaiele, nici vântul
Oamenii mor și e ca și cum dintr-un copac ar cădea frunze uscate
Banal, aproape uman, trotuarul s-ar umple și trecătorii nu ar observa
Am văzut un copil care s-a uitat înapoi, s-a oprit, a fost tras de mama lui
La casa lui, la locul lui, oamenii mor și e ca și cum încă un val s-a spart de picioare
Banal, aproape uman, nu mă uit în jos, știu care e mersul, știu și nu privesc
Oamenii mor, iar evenimente deosebite continuă să aibă loc
Acolo la tine, aici la mine, se întâmplă tot felul de lucruri neobișnuite
Însă oamenii mor și asta e ca și cum mai apune soarele încă o dată
Banal, aproape uman, ca și cum eu aș adormi pe umărul tău
Fără panică, fără prea multe cuvinte, el va răsări din nou, aș pune un titlu de carte
Atenție, oamenii mor, câteva indicatoare pe autostrăzi, în loc de atenție,cad pietre
Aș scrie, atenție cad inimi, acum la ora asta oameni în genunchi la tot pasul spre cer

Blog la WordPress.com.