DozaDePoezie

4 Noiembrie 2014

IUbirea…

Filed under: Atac de cord,Definiţii,Dincolo de mine,proză — maskirovka @ 05:36
Tags: ,

Iubirea nu se sfârșește niciodată, chiar dacă a ajuns o pisică jigărită, lihnită, stă prin tomberoane, are pielea julită, e încă vie, ghearele ei parcă s-au ascuțit mai mult și mai mult, ea pândește de acum altfel de hrană, altfel de vietate, dacă până acum se hrănea cu whiskas, de acum trebuie să prindă șoareci și asta îi acordează alte simțuri. Iubirea nu se face niciodată scrum, e un element rar, care nu arde definitiv, chiar dacă pe alocuri e ruginită, are găuri, mai pică apa prin ia, prinde igrasie, se decojesc pereții, în acest amalgam de ruine e un nucleu, ceva ca un embrion, niciodată născut, strălucește. Dar cine are ochi să vadă până acolo, e nevoie de microscoape, de lentile concave, convexe, ce fel de reactoare sparge miezul, cine ajunge la atomul iubirii, să ajungem o dată să știm pe ce lume ne aflăm. Iubirea e calul acela pricăjit din poveștile cu feți frumoși, nu știi de ce e în stare, când galopează așa dintr-o dată și țâșnește peste garduri, peste mări, peste țări. Iubirea nu se sfârșește niciodată, e ca moartea pe care o ai de când te naști, o cari, o duci în spate, așa e iubirea o dată apărută în pântec a prins viață, va sta mereu în coaste ca o suliță cu vârful otrăvit. Cei îndrăgostiți merg mai gârboviți, închiși bine la toți nasturii, ei știu că deși aparent durerea îi abate de la drum și merg strâmb și mai cad, ei știu că e o beție divină și rară și cât nisip de oameni ai cerne iubirea greu iese la suprafață, așa că mai bine încovoiat, aplecat, adus, deformat, cocârjat decât cu spatele negru și drept care nu lasă niciun fum. Iubirea lasă un fum, o urmă de boabe de grăunțe, pe urmele căreia mergem adormiți, ca niște zombi infestați de acest paradis adiacent morții. Pentru că asta spuneam, seamăna una cu alta, ca două siameze, atunci când iubești ești mai mult mort de cât viu, trăiești pentru altul, carnea ta nu mai e a ta, oasele nu mai sunt în stare să te țină drept, e un fel de moleșeală care roade, un fel de roi de lăcuste care paralizează, de suflet nu mai poate fi vorba e în mâna celuilalt și acesta jonglează, se joacă cu el, îl aruncă până la cer și înapoi și se întoarce ca un bumerang , de mii de ori mai puternic, ca un cormoran cu gura plină de pește. Până la urmă văd bine, parcă iubirea nu mai seamănă cu moartea, moartea mă ia și mă lasă acolo suspendentă în lumea cealaltă, iubirea mă duce, mă coboară, în acest drum mă lovesc, mă izbesc, îmi julesc genunchii de vlăstari sau de alți oameni, iubirea e un foarte bun clovn, prinde mingiile foarte bine, cu precizie chirurgicală, tocmai de aceea își permite să facă pe deșteapta. Iubirea nu se sfârșește niciodată, cred că nici moartea, și parcă iar seamănă, nu, nu mai știu, am nevoie de ajutor, un scaun cu rotile, o Bibile nouă, o altă piele, un alt felinar, o altă insulă, nu, nu mai știu, e noapte, și noaptea iubirea are ochi fosforescenți, iese din bârlog, trebuie să mă ascund.

13 Mai 2014

4 fraze despre iubire


Iubirea se manifestă prin cuvinte, multe sau putine, uneori deloc, prin gesturi mici sau mari, uneori deloc, prin sentimente pure sau mai puțin pure, uneori deloc, iubirea nu este nici în rai, nici în iad, e undeva la granița lor într-un loc îngrădit cu sârmă ghimpată unde pe o tăbliță roșie scrie: nu intra, pericol de moarte, mă uit peste gard, cadavre, tot felul de muribunzi zac pe jos lingându-și rănile la propriu, partea bună este că nu miroase ca pe lângă un cimitir de elefanți, carnea nu intră în putrefacție, din carnea celor care au iubit se face un parfum rar, scump, ce e drept… asta numai îngerii știu.
Când intri în iubire ai intrat într-un tunel lung, negru, care nu știi unde duce, merg pe stradă îmi aud doar pașii cum scârțâie sub zăpadă, aud doar mâinile care foșnesc prin buzunare după mănuși, bani, aud doar inima cum bate ca un ceas imens, idem celui din Turnul Londrei, de văzut nu văd nimic, știu drumurile pe de rost, nu am nevoie de baston sau de vreun câine ajutător, nu, bâjbâi mai mult prin mine și nu pe străzi, aș vrea să-mi găsesc inima, dar inima mea nu mai e la mine.
Nu sunt nici mai mică, nici mai înaltă, însă corpul mă ridică deasupra clădirilor, corpul mă coboară în subteranele minții printr-un mecanism simplu, la toți oamenii e la fel, o chestiune indispensabilă, oamenii pot trăi fără apă, fără hrană, mănâncă rădăcini, beau apă din bălți, se pot hrăni chiar din alți oameni fără a fi vampiri, uneori îi seacă de propriul eu și-n locul acestui eu apare un altul care se duce într-un loc îngrădit cu sârmă ghimpată unde pe o tăbliță roșie scrie: nu intra, pericol de moarte.
Iubirea nu aparține existenței, nu aparține vieții, aparține mai mult morții, unei alte dimensiuni, străzile pe care merg se lărgesc, oamenii pe care-i salutam zi de zi nu-i mai cunosc, pâinea este un element care nu ține de foame, apa nu mai e ceva vital, camera e un fel de capsulă spațială, cărțile niște covoare fermecate, iar tu, tu nu ești o ființă de care am nevoie, pentru că mă uit la tine și nu știu ce să fac, tu ești mai mult eu și echivalența asta naște aripi, mă pot schimba cu tine oricând, într-un joc straniu al sufletelor.

10 Octombrie 2011

Bucureşti 8ºC

Filed under: Cubiculum,Definiţii,Multivitamine,Poezii — maskirovka @ 05:45

când sunt singură am pe vene un fel de celuloză, o substanţă organică întrebuinţătă în industria poeziei, se pot fabrica iubiţi, insectare, dar mai ales fantome, din alea super de senzaţie care vin noaptea şi pun pansament la încheieturi, îmi place să privesc îndelung după trenurile din gara de nord, ca un bolnav ieşit de curând din spital îmi număr degetele de la coaste, atunci se întâmplă să merg prin ceasul din bucătărie, doar în scorbura asta se pot salva urşii polari, când golesc stomacul din creier, pe şira spinării se tolăneşte ca o pisică leneşă oboseala perversă de a nu fi lângă tine, tocmai mi-am împrăştiat părul cu un zgomot de şirag de mărgele, nu mai e nimic de spus şi asta mă ghemuieşte şi mai mult în tine, deschide umerii până la capăt, mă voi căţăra şi eu alături de clovni, când vine vorba de fâlfâit călătoria începe şi scriu anapoda despre un coviltir cu care ar trebui să-mi acopăr cuvintele, din ce material să fie, câţi metri pătraţi să aibă, să nu mai dea în foc la fiecare pieptănare, să se ocupe cineva de selecţie, pe vârste, pe aptitudini, uite un cuvânt fără dinţi, se poate trage în fire, în foi subţiri, nu-mi foloseşte la nimic, de obicei ar trebui să lase urme, chiar aici pe peron ca o placă de marmură pe tâmplă, aş vrea eu să nasc aşa într-o singură zi, dar poemul se naşte în tranşee, nu are nevoie de mamă, de sare, îl pot pipăi de arme ascunse sau treceri de pietoni, aş putea chema ambulanţa dacă sângerează prea rău când muşc din el ca dintr-o iesele fără isus, mă poate sufoca, la micul dejun o femeie lungită pe şezlong îl apără de gloanţe ca pe copil plutitor, îl pot duce la râu să-l albesc de infidelităţi, părinţii nu s-ar supăra pentru că am fugit de-acasă, mortul e mort nu se mai întoarce în pântec câte felii de lumină i-aş servi, e frig, e frig, dragul meu, soldaţii se duc în şir pe deasupra mea ca păsările toamna în cimitir, numai ele ştiu ce cuiburi au acolo, patul e vraişte, tv-ul merge, voi apărea şi eu în spatele tău bălăcindu-mă în mintea ta, e frig, e frig, dragul meu, iubirea nu se transmite nici prin cordonul ombilical, nici prin bluetooth, pe pielea mea este un târg de vechituri

24 Octombrie 2010

Definiţie. Iubirea este.

Filed under: Definiţii,Fotopoeme — maskirovka @ 05:25

Iubirea este un halou cu margini din ce în ce mai tăioase, atunci când selectezi „mod nocturn” şi se face zi.

23 Octombrie 2010

Definiţie. Iubirea este.

Filed under: Definiţii,Fotopoeme — maskirovka @ 06:17

Iubirea este un înveliş, o coajă de ou la care te întorci mereu ca la o mamă singură, un pas de la dreapta la stânga, o picătură de somn prenatală.

Definiţie. Iubirea este.

Filed under: Definiţii,Fotopoeme — maskirovka @ 06:12
Tags: , ,

Iubirea este o groapă de pe Bulevardul Magheru în care ai călcat şi ţi-ai rupt piciorul, aşa dintr-o dată, dintr-o mare neatenţie.

19 Octombrie 2010

Definiţie. Iubirea este.

Filed under: Definiţii — maskirovka @ 11:45
Tags: ,

Iubirea este o funie la gât care te trage, te trage şi tot în mâl rămâi.

Definiţie. Iubirea este.

Filed under: Definiţii — maskirovka @ 07:00

Iubirea este un fier forjat, atârnă până în gambe, niciodată nu se poartă la gât, niciodată la vedere.

18 Octombrie 2010

Definiţie. Iubirea este.

Filed under: Definiţii,Fotopoeme — maskirovka @ 06:10
Tags: ,

Iubirea este tot ce se depune pe vene, un sediment albastru.

Definiţie. Iubirea este.

Filed under: Atac de cord,Definiţii,Fotopoeme — maskirovka @ 06:01
Tags: ,

Iubirea este un câine izgonit care umblă hai-hui pe străzi, fără casă, fără părinţi, mănâncă pe unde apucă şi doarme prin gropi de gunoi, dar pe măsură ce umblă aşa, fără casă, fără părinţi, devine mai înalt şi mai luminos. Niciodată nu voi şti de ce este în stare, sau mă muşcă şi mă târăşte pe brânci în vizuina lui sau plecăm împreună hai-hui pe străzi, fără casă, fără părinţi amândoi. Asta e iubirea, nu corespunde niciunei ideologii, fărâmiţează orice credinţă, pământul se mută în cer şi cerul se mută în noi.

17 Octombrie 2010

Definiţie. Iubirea este.

Filed under: Definiţii,Fotopoeme — maskirovka @ 06:46

Iubirea este un cerc la fel ca un ceas, numeri cifrele, numeri orele, de obicei totul este albastru atunci când iubeşti, şi cafeaua şi inima şi oasele se albăstresc

16 Octombrie 2010

Definiţie. Iubirea este.

Filed under: Definiţii,Fotopoeme — maskirovka @ 21:06

iubirea este un intrus anonim care se prinde cu ghearele, îşi modifică pielea într-un mimetism asemeni morţii şi se întinde, se întinde până îi afli numele

Definiţie. Iubirea este.

Filed under: Definiţii,Fotopoeme — maskirovka @ 07:19

iubirea este o şină de tramvai, nu se abate din drum nici pentru o gură de rouă, nici pentru o pisică neagră care ar putea s-o mai ajute pe ici, pe colo

Blog la WordPress.com.