DozaDePoezie

19 Februarie 2015

Filed under: Uncategorized — maskirovka @ 13:53

Nu mă pot manifesta pe de-a-ntregul, îmi par chiar mediocră, pustie, lipsită de orizont

Corpul se îngustează, pielea se usucă și mă strânge ca un leș peste larva vie care

Dă semne de la o vreme, se mișcă, împinge, vrea să ia aer, în curând va venit momentul

Vezi tu, în camera asta eu am o singură inimă, bate pentru toate lucrurile, și ele sunt vii

Merg prin casă și se țin după mine înfometate, moarte de sete, lihnite de vise, foile

Se lipesc de mine ca de un magnet, îmi vine să râd cum încerc să le desprind

Și ele stau ca lipitorile și trag din mine sângele până se cumințesc și se duc sătule

La culcușul lor lingându-și în trecere cuvintele care supurează pe-o parte și alta povești

O dată cu noaptea s-a făcut noapte, o dată cu ziua s-a făcut zi, mi se pare foarte clar

18 Februarie 2015

Hafanana 1975

Filed under: Video — maskirovka @ 12:47
Tags:

10 Februarie 2015

Filed under: Poezii — maskirovka @ 12:18

Dimineața se prelinge din mine o altă femeie cu o altfel de viață

N-o iau cu mine când plec, o las acasă, când mă întorc îmi dă

Papucii ei în care a stat toată ziua, tălpile se încălzesc

Mă bucur că este cu mine, aș vrea s-o cunosc, să vorbim

S-o întreb cine este, cât mai are de gând să stea și mai ales

De ce se prelinge dimineața din mine, de ce nu vine cu mine

De ce nu-i place orașul, de ce nu-i place mâncarea

Câinii vagabonzi nu ar lătra-o când din mine ar scoate

Cuvinte nepâmântești, într-o zi mi-a arătat cu degetul

Spre gresie – erau niște urme umane ca atunci când ieși de la duș

Lăptoase, dulci, am tot cărat-o în spate ani mulți

Când am renunțat nu s-a supărat, a rămas singură acasă

Așa cum rămâne un copil fără părinți, într-o pereche de încălțări

Cu câteva numere mai mare

8 Februarie 2015

Ardenţă

Filed under: Uncategorized — maskirovka @ 04:36

Artele şi ştiinţele vieţii

542269_475057485852484_1606382487_n

Am nevoie de un nou cuvânt pentru dragoste…

Vezi articol original

2 Februarie 2015

Filed under: Poezii — maskirovka @ 06:11

Există în/ între oameni un mecanism invizibil de multe rotițe zimțate
Sau poate un fenomen spațiu-timp care ar trebui să funcționeze ireproșabil
Uneori rotițele se blochează și mersul firesc se întrerupe pentru totdeauna
Sau pentru o vreme, tot ce trebuie să fac e să privesc, nu avem nevoie
De unelte, de uleiuri speciale pentru locurile ruginite, nu, nici măcar de cuvinte
Trebuie să privesc în stânga, în dreapta, în pământ, sus, și e tot ce am nevoie
Este o imensă tăcere, nu trebuie să forțez meacanismul, nu trebuie să devin
Cioplitor sau zidar, nu, nu trebuie să intervin, pot strica și mai mult
E bine să stau pe marginea drumului, așa obosită, plină de praf, cu palmele murdare
Și după un timp rotițele se depărtează de mine și îmi fac propriul mecanism
Care rotește viața într-un anume sens care de altfel nici nu depinde mine
Eu privesc cum direcția e schimbată de o forță protectoare pe care nu știu s-o numesc

1 Februarie 2015

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 05:46

Și tăcerea corpului tău a adunat atâta mizerie.

Blog la WordPress.com.