DozaDePoezie

27 Ianuarie 2015

Din lumea celor cari nu cuvântă

Filed under: Uncategorized — maskirovka @ 05:53

Trenul fără naș

Euprymna scolopes, un calmar din zona Insulelor Hawaii, stă îngropat în nisip pe fundul mării în timpul zilei. Noaptea își părăsește ascunzătoarea și urcă la suprafață, pentru a se hrăni. Pentru ca prădătorii din apă să nu-l detecteze pe fondul luminos al lunii, ca o pată întunecată în mișcare, calmarul își ia infățișarea unei reflexii în apă a razelor de lună. În acest scop, recurge la Vibrio fischeri, o bacterie din plancton pe care o absoarbe și care are capacitatea de a-i declanșa luminiscența, deși bacteria în sine nu este luminoasă decât atunci când ajunge în corpul calmarului.

*

Pasărea țesător satinată, Ptilonorhynchus violaceus, nu are propriu-zis culoarea mov la care face referire denumirea ei latinească. Masculul are penajul de un albastru închis șters, dar femela îl iubește doar în nuanța văcuței Milka. Prin urmare, în perioada de împerechere, masculul culege fructe de culoare violet, le strânge într-o…

Vezi articol original 724 de cuvinte mai mult

Anunțuri

26 Ianuarie 2015

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 09:14

Îngerii înzăpeziți pe foia albă așteaptă, așteaptă… și se uită la noi cum facem dragoste mânjindu-ne de mir.

25 Ianuarie 2015

Iarnă

Filed under: Poezii — maskirovka @ 08:59

Este o iarnă fără iarnă, clopotul de la biserică bate, semn că a mai nins și azi Într-un om, sufletul și-a acoperit corpul ca un șervet mâncarea caldă Pentru viața asta, aburul exală un miros plăcut de pâine făcută de bunica Este o iarnă fără iarnă, pescărușii din Amzei au făcut ochii albaștri Eu sunt un corp fără corp, exist prin aer și orașe supurate de sub pleoape M-aș împrăștia în toate părțile să cuprind spații tot mai largi, să elimin Cumva sângele ăsta leneș cu care nu mă mai înțeleg de la un timp

21 Ianuarie 2015

Filed under: Poezii — maskirovka @ 07:41

sunt foarte bogată când te iubesc/ nu trebuie să privesc cerul înstelat/ îmi iau o pagină A4 şi desenez asteriscuri/ aici este curtea mea/ şi cerul/ şi tu/ nici măcar nu te sun/ îmi fac o colibă/ desenez doi copii/ un băiat şi o fată/ un podeţ pe sub care trece un râu/ de la un capăt al altuia al foii/ multe flori mici/ petale/ fruze/ afară este frig/ cu creionul fac o buclă/ şi încă una/ scormonesc în foaia albă cu un beţigaş poate dau de tine/ focul iese din coş/ se vede din stradă/ semn că suntem acasă/ aş fi vrut să scriu ceva pentru tine/ ceva să te bucure când dai clik pe pagină/ să fie ca un cadou mic cu fundă roşie/ pe care-l desfaci bucuros şi brusc să te dai doi paşi în spate/ de frica iepurelui care a sărit şi el la doi paşi/ la fel de speriat/ nu ştiu ce să îţi spun azi/ ceva aşa complicat să-ţi tremure oasele/ să te închizi repede la geacă de teamă să nu-ţi iasă aripile pe la cusături de bucurie

18 Ianuarie 2015

Carmen

Filed under: Poezii — maskirovka @ 18:31

…Și sângele nostru s-a amestecat într-un singur corp
Și mânile s-au încâlcit unele în altele și cei patru ochi s-au topit
Și de atunci privim doar cu unul singur născut între noi
Ca un copil mut și cuvintele ni s-au încurcat
Ca firele de cocon care plămădesc aceeși larvă, și ne-am pierdut
Și-am dispărut unul în altul vreme de-o zi într-o dezordine cumplită
Coastele mele erau la tine și chipul se mutase pe fața ta și inima ta
Bătea la mine și plămânii tăi respirau pentru mine și mă înghesuiam
În scorburi, în peșteri, scobeam cât puteam ca un animal în pericol
De dispariție în carnea ta ca într-un zăcământ aurifer, te făcusei mic
Ai fi vrut să te nasc, eu la fel, azi nu ne mai amintim cine ce sex avea
Hematiile luminau ca la nevertebratele lipsite de picioare, aveam
Pielea lucioasă, tu la fel, puteam trece unul prin altul, ne alintam
Ne cununam, muream și tot așa, ne nășteam la loc într-un joc
Indescifrabil, învățasem ce este râsul, ce este pământul, iubirea
Hlamida, ne știam toate cămăruțele, toate câmpiile, toate
Ascunzișurile, picăturile de ploaie le prindeam în palme și le
Puteam trimite înapoi, eram noi doi, noi doi la început de drum
Doua celule care se îngemănau ca ziua cu noptea într-un crepuscul
Care nici azi nu are un nume, pământul cu cerul într-un orizont inefabil
La un moment dat m-ai strigat Carmen și mi-am dat seama că sunt
Eu și că așa îmi vei spune mereu, Carmen e nume de os

16 Ianuarie 2015

16 ianuarie 2015

Filed under: Poezii — maskirovka @ 18:41

Oamenii vin și pleacă, se rotesc deasupra capului ca anotimpurile
Unii sunt calzi, alții reci, dar până la urmă toți se duc în cercuri
Vârtejuri, unii își desfac cămășile, aripile, dansează, rotesc săbii
Unii înfășoară frânghii în jurul gâtului meu, alții se rostogolesc
Aruncând mingi, aruncând inimi crude, abia înmugurite
Oamenii sunt ape curgătoare, unii lasă mâl, alții nisip aurifer
În care încep să caut, unii curg în valuri repezi, alții își mai deschid
O ușă, un gând dând impresia că vor să înnopteze, însă
Oamenii sunt oameni se prăbușesc la ivirea zorilor, nu au pielea
Pregătită pentru lumina din camera mea și ard, ard singuri
Din sinea lor, cam asta ar fi arma lor, izgonirea din ei
Unii-mi fură cuvintele direct din gură, alții fac construcții
Din beton armat, bărci, vâsle, sap în mintea mea galerii
Tuneluri, mine, stau ani de zile în beznă, unora le place
Să bea întunericul, unii mor acolo sufocați și pleacă și ei
Oamenii sunt oameni cât aș încerca să fac mănunchiuri de spice
Nu mă pot hrăni, totul e smoală, chipul meu nu oglindește
Niciun om, nici măcar omul din mine nu-l vede, și eu
Băltesc ca o pânză freatică la suprafața corpului meu
Captez lumina, încolțesc, prind rădăcini, mă rotesc
Deasupra mea ca un anotimp necunoscut

15 Ianuarie 2015

Așa a început

Filed under: Când sunt cu tine — maskirovka @ 07:40

mi-a dat o foaie și un creion și mi-a spus: scrie-mi o poezie, le-am luat  ca și cum cineva îmi dădea de pomană, nu puteam refuza, eram cumva o femeie la ușa bisericii care cerșea ceva de  mâncare, m-am așezat la masă și am scris:

mi-ai atins pielea în treacăt, fără să vrei, mâine dimineață din pumnul tău vei stoarce câteva stele

i-am înapoiat foaia și creionul, a citit, a zâmbit, a plecat la masa lui, toată seara s-a uitat la mine ca la un hoț de rai, simțeam pe șira spinării privirea lui cum trecea de toate barierele, când mă întorceam să mă scutur de săgețile înfipte îl surpindeam zâmbind, când am vrut să plec  a venit lângă mine m-a luat de mână și mi-a spus:

ți-am atins pielea în trecăt, poate că am vrut, mâine dimineață vreau din pumnul tău să beau apă

14 Ianuarie 2015

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 07:53

Haha, mi-ar plăcea să cobor în tine ca-ntr-o pivniță plină cu bunătăți și acolo la lumina unui bec chior să te iubesc, să te iubesc…

12 Ianuarie 2015

sms

Filed under: adam si eva,Erotism,SMS — maskirovka @ 04:31
Tags:

Dimineața îmi trag cu greu înapoi sufletul din tine.

10 Ianuarie 2015

Ancient Lyre

Filed under: Special,Video — maskirovka @ 06:01
Tags: ,

7 Ianuarie 2015

Se făcuse dimineaţă

Filed under: Poezii — maskirovka @ 06:10

de parcă nici nu atinsesem pământul, eram la câţiva centimetri deasupra ta acolo unde încep marile iubiri, uşa de la balcon rămăsese deschisă, pe picioare îmi apăreau cicatricile din copilărie, războaiale din orient, din asia păreau să înceteze, ce-ar fi să punem o melodie din anii ’70, poate mai stai, porumbeii să se adune la geam să ciugulească din resturile acestor versuri, pregătesc micul dejun, extrag puţin sânge din colile nescrise, pereţii dintr-o dată au prins igrasie, un doliu amnezic străbate camera toată, în lumea murdară claxoane şi scări de incendiu ieşind din aortă, mai bine merg la un film sau colind aşa pe stomacul gol dimineaţa asta doar cu un singur ochi, ce să mă fac, se-aude-n măduvă moartea, m-am născut prea puţin, se văd pe frunte păsările pe stâlpii de telegraf, vor zbura, vor zbura pe spatele meu se vor duce în ceaţă, eu nu fumez, tu foarte des, închid aici pasajul despre noi, orice ar fi de multă vreme nu mai ştiu cât e ceasul, oraşul insalubru tuşeşte şi el odată cu mine, nici lui nu-i place pistolul la tâmplă, prin genunchi un film alb-negru rulează coridoare pustii

6 Ianuarie 2015

Evoluție!

Filed under: adam si eva,Evolutie — maskirovka @ 16:01

Am renunțat la pietre, săgeți, săbii, pistoale, am dezvoltat o altfel de armă, imaterială, de ce să mai topim fierul când putem răni prin cuvinte.

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.