DozaDePoezie

22 August 2015

-Când crezi că un om involuează?

Filed under: Uncategorized — maskirovka @ 06:31

DozaDePoezie

-Atunci când iubeşte.
-De ce?
-Iubirea dezumanizează. Poţi devini câine, poţi sfâşia fără milă, poţi întoarce pe dos pielea, poţi fura, mutila, teroriza. În iubire nu mai eşti tu, eşti locuit de celălalt încât în tine se dă lupta asta acerbă a autorecuperării, când vrei să fii tu şi mai poţi, sub nici un chip nu mai poţi, nu mai ai mâini, picioare. Uniunea asta cu celălalt naşte în tine o altă fiinţă, necunoscută, pe care încerci să o ţii în lesă, neştiind de ce este în stare şi bineînţeles nu reuşeşti.
-Iubirea este o înfrângere?
-Ar fi bine să fie doar atât.

Vezi articol original

Anunțuri

HCN

Filed under: Uncategorized — maskirovka @ 06:25

DozaDePoezie

în mine este un refugiu mai mare decât o foaie A4

te port închis ermetic ca un buncăr antiatomic, nimeni nu intră, nimeni nu iese

auschwitz interior, aici mori, te naşti de câte ori vreau

uneori îţi dau drumul pe străzile oraşului şi curgi anost spre gura de canalizare, tălpile cărunte

vara este pe ducă, perfuzie lentă, cum era el? cum era el? toamna-i creştea armură, inima se schimba la fiecare înnoptare, el avea un deget de sare, un deget de sare şi-o casă la ţară, o dată pe an soarele-i încăpea în palme, vara este pe ducă, perfuzie lentă, patul meu tăiat în două jumătăţi

îţi aminteşti autostrada fără linii de demarcaţie? trecea pe lângă masa din bucătărie, un bing-bang la nivel molecular, atunci mi-a apărut prima dată pe sânii o luntre, la început te-ai speriat, ai închis geamurile, ai blocat uşa, pe aici poţi veni înainte de a…

Vezi articol original 266 de cuvinte mai mult

3 August 2015

Filed under: Poezii — maskirovka @ 18:09
Tags:

primăvara nu scriu
primăvara îmi pun ființa la încolțit
sub acest strat protector, călduros
de carne vie încep să cresc
absorb prin mâini, prin ochi, esențe vitale
extrag din oameni sângele albastru
doar când ei nu mă văd
doar când ei au o crăpătură în tristețe, în dor
ființa mea crește ca o viță de vie
se întinde sub pielea mea
până toamna, toamna încep să scriu
despre travaliu, poteci, uși închise
despre oameni care au murit în mine
și speră ca odată cu schimbarea anotimpului
să revină la viață

Blog la WordPress.com.