DozaDePoezie

8 Ianuarie 2016

8 ianuarie 2015

Filed under: ...,Multivitamine,Poeme cu dedicaţie,Poezii,Special — maskirovka @ 04:41

Întotdeuana mi-am dorit să merg cu tine

Într-un loc unde nu am mai fost niciodată

Pe vremea aia nu știam cumt te cheamă

Nu știam că voi avea un iubit

Dar mă gândeam la tine, cum să te naști

Și când ai apărut, aproape

Că nu m-am mirat, gmt+4

Ș de atunci suntem într-un loc unde nu

Am mai fost niciodată, e de-a dreptul primăvăratic

Și plin de îngeri

Care îmi aduc în fiecare zi același dar:

Tu

 

 

10 Ianuarie 2015

Ancient Lyre

Filed under: Special,Video — maskirovka @ 06:01
Tags: ,

15 Octombrie 2014

Întâlnire cu Dumnezeu

Filed under: Dincolo de mine,Poezii,Special — maskirovka @ 07:06
Tags: , , , , , , , ,

Noaptea când  îngerii oftează, oftează și ațipesc, obosiți, deghizați

Noaptea când totul e doar inerție și moartea pare să facă cu mâna

În acel moment de adânc pur  când nu ne mai cunoaștem între noi

Și doar prin vise mai alergăm împreună, în acel moment când

Deja mi-am trait toată bătrânețea, când străfundul ființei iese la

Suprafața corpului ca un luciu în bătaia Lunii prelungit până departe

Când răsfrâng oamenii, lumina, când totul e foarte sărac și lipsit de piedici

Când funcțiile vitale sunt preluate de cai înaripați, în acel moment

Când tristețile ies din umeri așa cum ies razele din umerii zeilor

Când grația e un copil care mișcă în mine și sunt fericită când duc

Mâna la burtă, în acel moment când pereții se topesc și merg pe o iarbă

Albastră..  doar atunci cuvintele nu se rostesc, se duc undeva în tălpi

Și zac acolo bucuroase că ating iarba aceea albastră cu limbile mute

20 Martie 2014

Poveste de iarnă / Martie


Te vedeam deasupra mea cum vrei să-ți lipești corpul de-al meu și parcă eram
În moarte clinică când se spune că sufletul își vede trupul de undeva de sus

Multă vreme am crezut într-un făt frumos care după ce a sărutat obrazul fetei ea a înviat
Până aici însă a trebuit să învăț că există și bine și rău și cal alb și cal negru
Că iubirea te poate face să trăiești și peste o sută de ani, ba mai mult, să fii nemuritor
Am învățat că se poate merge peste un lac înghețat fără frică dacă îți dorești ceva
Și că această dorință vine de undeva inexplicabil, că facem anumite lucruri aparent
Banale, fără sens, dar care construiesc destinul cărămidă cu cărămidă, fiecare privire
Fiecare cuvânt aruncat la întâmplare în metrou sau acasă, fiecare alegere spontană e
Bine calculată, Dumnezeu a creat lumea în șase zile, va trebui să fiu scurtă
Toți suntem pe moarte, asta nu e replica mea, toți suntem pe moarte, mai bătrâni
Mai tineri, mai buni, mai răi, toți am furat măcar o dată ceva, toți ne-am simțit
Măcar o dată orfani, toți am rămas măcar o dată fără bani, fără iubire, fără ieșire
Și când toate acestea se îmbină așa cum se îmbină culorile până la culoarea alb
Când toate au fost duse la bun sfârșit…nimic nu mai e fără rost. Nimic.

Și nu știu cum se face că ne întâlnim pe ascuns ca rădăcinile unui copac
Și ne hrănim unul din altul fără să ne dăm seama că de fapt hrănim același om

Da, nu e un poem, e un film!

http://www.cinemaxx.co/winters-tale-2014_cbf124283.html

11 Martie 2014

Ce aș putea face?

Filed under: Atac de cord,Erotism,Multivitamine,Poezii,Special — maskirovka @ 17:39
Tags: , , , ,

Când sunt îndrăgostită nu mai am mâini, nu mai am picioare
Ele s-au lipit de tine și au rămas acolo în carnea ta ca niște tumori
Perverse care nu se văd cu ochiul liber dar te mănâncă de viu

Sunt în tine și tu ești mai înalt, mai împlinit, duci cu tine încă un om
Respiri mai mult, dormi mai mult, visezi cât pentru doi

Când sunt îndrăgostită nu mai am corp, șterg prin pieptul tău
Să văd ca printr-un geam, aici zace un om care a crezut că poate fi fericit

Sună ca un epitaf, dar nu am murit, trăiești tu și pentru mine
Văd prin ochii tăi, simt prin mâinile tale, totul e firesc

Un singur lucru mi se pare pe dos, ticăitul inimii… îl aud foarte tare
Duc mâinile la urechi, nu mai vreau să aud, nu mai vreau să aud
Are cineva vreo idee ce aș putea face?

Cum se scrie un poem

Filed under: Cubiculum,Dincolo de mine,Poezii,Special — maskirovka @ 04:20
Tags: ,

Se poate începe de la tălpi

(mă așez pe dușumea și duc mâna la tălpi
după care cu un deget urc cât mai sus spre unul din picioare)

Dau deoparte cioburile, paşii rătăciţi, deschid porți
Închid porți, șterg cu buretele urmele dureroase, scot ghimpii
Pielea devine albă, fără nicio pată, aşa cum îmi doream
Ca o foaie de hârtie. Abia acum pot lua pixul albastru
Să scriu poemul, urc pe glezne, întâi pe cea dreaptă
Apoi pe cea stângă, se face prânzul, vreau să mănânc
Să mă odihnesc. Aprind o ţigară şi privesc gleznele
Au căpătat alte formă, în ele sunt comori ascunse, mări
Încep să construiesc bărci, să pun vele, caut cârmaci
Se face seară, întunericul se prăbuşeşte şi barca se scufundă
În beznă. Nu te îngrijora, pot scrie poemul și la o lumină difuză
Uite mai sus lângă stern un felinar îl pot lua
Şi uite aşa a trecut ziua, poemul încă este neterminat
Și eu zac acolo, arsă de soare, bătută de vânt, cu hainele zdrenţe

(se aud picături de apă)

(privesc în jos preocupată de piele, nu mă uit în jur)

-Unde este Dumnezeu?
-Dumnezeu trăieşte pe pământ, merge singur pe stradă
Închis bine la toţi nasturii de la haină, nu ridică privirea
Nu ridică din sprâncene, are mersul grăbit, spre o ţintă
Pe care noi nu o cunoaştem. L-am văzut de la fereastră într-o zi

(ridic capul bucuroasă urmărind prin aer fantasma)

Era uşor de remarcat, dar nimeni nu dădea importanţă
M-am îmbrăcat cum am apucat şi am ieşit repede să-L prind din urmă
M-am ţinut aşa după El vreme de-o oră după care se întoarce şi spune:
„-Tu chiar nu ai nimic mai bun de făcut decât să tremuri în frig?”
Am tăcut, El a plecat mai departe. Eu am continuat să-I merg în spate
Călcându-I fix pe urme ca atunci când treci printr-o zonă minată

-De ce L-ai urmărit?
-Aşa am crezut că trebuie să fac, să mă ridic şi să plec în spatele Lui

8 Martie 2014

Acum

Filed under: Atac de cord,Poezii,Special — maskirovka @ 05:20

E ca și cum ne-am trăi viața embrionară
Înotăm în aerul planetei, întâlnim oameni
Cu care împărțim pâinea, patul, cărțile
Stăm cu picioarele într-un lichid numit aer
Respirăm din ce avem la îndemână, oxigenul
Putea fi foarte bine alt element chimic
Și tot ființe am fi fost, fie că ne duceam
Copiii la școală, fie că mâncam coji de copac
Ne gândim cum să ne trăim viața pe uscat
Ce să mai cumpărăm, ce să mai construim
Când ne vom gândi cum să ne trăim moartea?
Și în uterul mamei am făcut tot felul de escapade
Am ridicat temple din carne cu mâini și picioare
Am pus ferestre, lacăte, am făcut drumuri prin noi
Am săpat în oase și am pus vene, artere
Ceva care să ne asigure o altfel de viață
După expulzarea din mare în lume
Când ne vom gândi cum să ne trăim moartea?
Ce puteam face acum pentru cealaltă viață
Ce mâini și ce fel de picioare vom aveam?
Lângă Dumnezeu trebuie să fii desculț
Pentru că atunci Corpul nu-l mai simți
Nu mai avem nevoie de tălpi, tălpile
Vor deveni un fel de aripi, un fel de entuziasm

14 Aprilie 2013

G.K. Chesterton

Filed under: Special — maskirovka @ 11:28
Tags: , ,

A iubi înseamnă să iubești ce e de neiubit.
A ierta înseamnă să ierți ce e de neiertat.

G.K. Chesterton

8 Octombrie 2011

6.30

Filed under: Cubiculum,Dincolo de mine,Multivitamine,Poezii,Special — maskirovka @ 06:30

lângă tine luminez altfel
am mereu 16 ani şi capăt pe zi ce trece alte culori
nu mai am acelaşi miros de poezie îmbâcsită
ştii tu aşa cum au cărţile vechi
cu paginile îngălbenite
lângă tine vorbesc o limbă nouă
niciodată trecătorii nu vor înţelege de ce
cuvintele se depun la marginea mâinilor
într-un fel de cuib, peste noapte
se nasc păsări cu însuşiri extraterestre
pot ajunge la reclama aia stupidă
din piaţa romană
unde dintr-o sticlă curge un lichid roşu
pe blocuri, ai zice că inima mea se scurge
pe stradă şi toată lumea trebuie s-o citească
de multe ori macaraua unde pescăruşii iernează
devine mică, atât de mincă încât
o pot îmblânzi
mă prelungesc cu fiecare atingere
sunt o cale ferată fără capăt
tu ştii asta foarte bine, cum mă întind în pat lângă tine
şi călătoresc, călătoresc
nu mai există camere, pereţi, dispar clădirile
se inundă străzile, se îneacă fiecare celulă
ca la un cutremur cu epicentrul în mine
nu mai există zile, nopţi, timpul se dilată
într-o alungire posibil să fie chiar vorba despre moarte
soarele nu mai răsare la locul lui, e undeva pe sub
mâna ta dreaptă, dimineaţa când mă trezesc
lângă tine luminez altfel

27 Septembrie 2011

Victim’s avatar (momentan a început să plouă)

Filed under: Atac de cord,Poezii,Special — maskirovka @ 15:57

m-am crucificat pe tine cu palmele în palmele tale
cu cât intru mai mult în tine mă apropii de moarte
sângele se schimbă prin tălpi ca şi când am face dragoste cu paşii
un soi de foame de lup se potoleşte pe încheietura mâinii
parcă am fi un sicriu în care dorm doi sinucigaşi
aici încap doar cele trebuincioase vieţii de apoi
trupurile albe şi goale ca nişte biserici nepictate încă
şi un cearceaf imens ţine loc de cer clandestin
la final nu mai batem nici din aripi, nici din cuvinte
multe naşteri inconştiente vor mai avea loc
pe foaiea asta de hârtie, unde tu eşti, ba nu eşti
e dimineaţă trecut de şase, din lipiciunea noastră
se desprind poeme în şir de păsări călătoare

31 Iulie 2011

Pentru tine

Filed under: Poezii,Special — maskirovka @ 17:46

te iubesc şi acum
în fiecare zi am în buzunare confetti
îmi apar aşa nu ştiu cum
de undeva de sub oase
probabil este acolo un câmp de hârtie
pe care l-am traversat înot
uneori sunt aşa multe
trotuarul se umple de curcubeie
ieşite din toate cotloanele
saloanelor de nebuni
ce m-au umplut de o vreme
ca nişte fungi
amatori
amatori
trecătorii le adună speriaţi
mi le înapoiază
ca unui orb căruia bastonul
i-a fost luat de ape
ape tulburi
ape tulburi
ochii mei muritori
ochii mei muritori
stau încă la geam
lipiţi de cartea aceea încă nescrisă
la care lucrăm de 5 ani
tu acolo, eu aici
niciodată împreună
prin noi un ecartament al iubirii
linii de cale ferată
linii dictando
linii de plutire
linii de apărare
te iubesc şi acum
sânul se regenerează
coadă de şopârlă
smulsă de un copil disperat
ţi-aş îmbrăca trupul în zahăr
medicament în formă de pilulă

9 Octombrie 2010

Welcome to Palestine

Filed under: Dincolo de mine,Poezii,Special — maskirovka @ 06:57
Tags: , , , ,

hai să dansăm printre morţi
aşa plini de praf
de ură
de frică
să uităm că trăim
fără nume
şi graniţe cu sârmă ghimpată

rachetele să pară arcuş de vioară
soldaţii să treacă pe portativ
mi-e dor de vara trecută
când desenam în nisip
şi ploaia venea
ameţind

îmbibam hainele
în sânge ţâşnit din pământ
să treceam neobservaţi
de baricada inimilor
sparte
camuflaţi în noi înşine
ai grijă să nu te ciobeşti
moartea mea a secat

textele sacre sunt doar foi volante
cu nume de proiectile
mâinile ni se lipesc una de alta
de ură
de frică

hai să cădem în tranşee
ca-ntr-o noapte de dragoste
muezinul să strige
„bine aţi venit în Palestina”

aici se moare pentru un vals

iubirea se zdrobeşte de asfalt
ca muzica de pian
de ură
de frică

8 Octombrie 2010

Premiul Nobel pentru Literatură 2010 – Mario Vargas Llosa


Fişă personală: MARIO VARGAS LlOSA
Naștere – 28 martie 1936 (1936-03-28) (74 de ani), Arequipa, Peru
Profesiune –romancier, critic literar, publicist, dramaturg, politician
Naționalitate –peruan
Perioadă activă
ca scriitor–literatura peruană contemporană
Operă/e de debut –Los Jefes (Șefii) – povestiri, 1959

Ficțiune

* Los jefes (Șefii), povestiri, 1959 – debutul în volum
* Orașul și câinii (ed. III, Humanitas, 2005)
* Casa verde, 1966
* Pantaleone și vizitatoarele, 1973(ed. Albatros,1998)
* Elogiul mamei vitrege, 1988, (ed. II. Humanitas, 2005)
* Istoria lui Mayta, 1984
* Povestașul, 1987 (ed. II. Humanitas, 2005)
* Adevărata viață a lui Alejandro Mayta (?)
* Conversație la Catedrală, 1969
* Războiul sfârșitului lumii, 1981
* Cine l-a ucis pe Palomino Molero?, 1986
* Sărbătoarea țapului, Allfa, 2002
* Calea spre paradis, 2001(in rom. „Paradisul de dupa colt” – ed. Humanitas, 2005)
* Lituma în Anzi, 1993 (Humanitas 2005)
* Mătușa Julia și condeierul, 1977
* Caietele lui Don Rigoberto, 1997
* Rătăcirile fetei nesăbuite 2006

Teatru

* Kathie si hipopotamul, 1983
* La Chunga, 1986
* Domnisoara din Tacna, 1981
* Seniorul balcoanelor, 1993

Eseuri, critică literară

* García Márquez: Povestea unui deicid (dizertația tezei de doctorat la Universitatea Complutense, 1971
* La novela(Romanul), non-fiction, 1968
* Istoria secreta a unui roman, 1971
* Orgia perpetuă. Flaubert si doamna Bovary, eseu despre romanele lui Gustave Flaubert și despre bovarism, Allfa, 2001
* Intre Sartre si Camus, 1981
* Peștele în apă, autobiografia sa, conține povestea candidaturii la Președinția statului Peru
* Făcând valuri
* Limba pasiunii
* Scrisori către un tânăr romancier, Humanitas, 2005
* Adevărul minciunilor, Humanitas, 2005
* Tentația imposibilului Humanitas, 2005;

Premii literare

* Premiului „Miguel de Cervantes”, considerat un Nobel al literaturii din spațiul hispano-american
* Premiul Păcii acordat de Asociația Librarilor Germani, 1996
* Premiul Criticii și Premiul Internațional de literatură Romulo Gallegos pentru Casa Verde (1966)
* Premiul Planeta – pentru Lituma în Anzi (1993)
* Premiul Nobel pentru Literatura (2010)
sursa:wiki

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.