DozaDePoezie

31 Octombrie 2015

Filed under: Poezii,SMS — maskirovka @ 07:30

Înainte de dragoste este o perioadă apăsătoare între noi ca atunci când se luminează de ploaie.

Anunțuri

28 Octombrie 2015

Filed under: adam si eva,Autoportret pentru tine,Poezii — maskirovka @ 04:56

Când plecăm unul de lângă altul nu ne despărțim
Ne purtăm toată ziua așa cum mamele își poartă embrionii
În stare latentă, nimeni nu ne-a învățat cum să ne purtăm
În astfel de situații când încă o inimă bate lângă alta
El trăiește în corpul meu, uneori îmi ia aerul
Eu trăiesc în corpul lui, uneori îi iau aerul
Nu știu de ce nu ne mai place în noi, nu știu de ce
E greu să alegi care inimă să bată, care să moară
E greu să înviezi și să fii din ce în ce mai mult tu
Seara acasă față în față cu celălalt te aduni în tine
Așa cum marea își duce și aduce valurile în flux și reflux

26 Octombrie 2015

Răspuns

Filed under: Poezii — maskirovka @ 07:58

Scriu doar singură și în perfectă liniște. Am nevoie să-mi aud vocea interioară, cum face valuri, valuri, ca o piatră aruncată-n sânge, am nevoie să-mi ascult sufletul cum pârâie.

24 Octombrie 2015

Filed under: Poezii — maskirovka @ 12:59

Uneori când ies pe ușă cineva din mine rămâne acasă, întorc capul și zâmbesc, spunând în gând celei din urmă: să fii cuminte, și deodată văd rupându-se din piele o dâră de copil,o fată mică care se duce la jucării și-mi face cu mână. Tacit parcă: Du-te liniștită. Închid ușa și plec mereu întrebându-mă de ce plec și nu mai stau în corpul acela inocent cu mâini de zăpadă. Mă mint crezând că am timp când mă întorc, am timp în weekend, am timp în concediu, să ne privim mai întâi de toate tălpile, roase, dintr-o altă perspectivă mult mai umană. La fel ca în tabloul Isus mort, să ne vedem întâi rănile prin care trece un tunel lung, unde totul are o singură măsură, o singură bătaie, un singur big bang. Nu știu nici acum care din noi respiră, inima e ca o minge de tenis, când la mine când la ea, nu știu unde pulsează viața, nu știu unde pulsează moartea. M-am tot gândit, totul depinde de ea, dacă într-o zi nu mă recunoaște, dacă trupul i se pare schimbat și-mi va spune-n față: cine ești?! Ea jucându-se mai departe fericită, iar eu disperată doar un corp voi încerca să-mi înduplec sufletul, să-i sparg pereții, fără nicio șansă. Dacă toate astea se vor întâmpla într-o zi, cine mă va primi, în care din voi mă voi recunoaște?

23 Octombrie 2015

Filed under: adam si eva,Poezii — maskirovka @ 07:51
Tags: ,

Stau întinsă pe foaia albă ca un urs polar pe o banchiză pustie de-a lungul coastelor poeziei, adulmec vântul rece şi parcă uneori simt miros de carne.

21 Octombrie 2015

obs

Filed under: Uncategorized — maskirovka @ 08:41

Cumva când scrii simțurile se amorțesc și te lași dus de poveste unde vrea ea, la final îți dai seama că nu ai fost tu. De aceea nu-mi place să construiesc personaje pentru că devine rațional, poezia rămâne stratul pur.

20 Octombrie 2015

Singurătatea, Olga Krasnikova

Filed under: carti — maskirovka @ 10:19
Tags: ,

Totuşi, rămânând singur, omul nu-şi resimte totdeauna singurătatea ca pe o suferinţă.
click:
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/singuratatea-rau-un-bine-150238.html

krasnikova-olga-singuratatea-13570

G și enter

Filed under: Poezii — maskirovka @ 07:38
Tags: , , , , , ,

Există oameni care au o anume deschizătură, poate mai multe, poate doar o nișă
Pe unde primesc aerul, lumina, alți oameni, în ei poți crește ca un grăunte
Ei te vor hrăni, sunt un pământ bun pentru rădăcinile tale, te fixează, te absorb
Mâinile ca două roți zimțate crestate în mâinile tale se vor face un tot unitar
Ei secreta un lichid vâscos care te îmbracă de jos până sus ca o mantie protectoare
Există oameni suprafețe de lac, netezi, lucioși, prin ei te poți vedea, te poți ghici
Ei pot reflecata ceea ce alții pot doar primi, pot reflecta lumina, stările, amintirile
Din piepturile lor puternice durerile ricoșează, ei te oxidează, te alterează
Nimic nu-i întoarce din drum, drumul e doar al lor, cât ai încerca să spargi venele
Nu le auzi niciodată sângele cum curge, în fața lor încremenești ca atunci când
Te uiți în oglindă după mult timp și de fapt constați că nimic nu mai e ce-a fost
Pelicula de fericirea nu e nici pe mine, nici pe tine, ea se naște doar între noi doi
Așa ca un fel de ninsoare, ca un fel de cădere în gol, ca un fel de gol doar al nostru

Obs:
Am vrut să pun la tags doar litera g, g și enter, doar atât, însă site-ul nu m-a lăsat și de fiecare dată când doream să pun g îmi genera niște cuvinte, pe care de altfel le-am lăsat, considerându-le potrivite, haha, am schimbat și titlul apoi. Cred ca sunt toate cuvintele pe care eu le-am mai folosit la tag-uri.

19 Octombrie 2015

Era vară…

Filed under: Poezii — maskirovka @ 08:56
Tags: , ,

…era cald și oamenii stăteau întinși, alungiți ca niște sâmburi
De migdală, dulci-amari, în casele lor de plută, cuminți
Nimeni nu striga, nimeni nu se mira, până când spre seară
Au început să fumege, dar nu lemnul uscat se aprinsese
Ci altceva mult mai sublim care le dăduse viață se îmbăia
Încet, încet, peste oraș era un fum și oamenii erau în aer
Și aerul era luat de vânt și vântul îi ducea sus, foarte sus
Unde mintea mea nu mai ajungea și am rămas întinsă pe jos
Uitându-mă amorțită pe cer cum se duc, lin, lin, mai mult
Subînțeleși decât morți sau vii, nu-mi mai dădeam seama
Dar se duceau ușori, docili, ca turmele domestice spre casă

17 Octombrie 2015

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 07:11
Tags:

Mă pot descărca din greșeală în pieptul tău ca un pumn de nisip îmblânzit.

12 Octombrie 2015

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 08:06
Tags: ,

Când vei găsi o fantă în zidul tău să știi că eu am făcut-o.

Șerban Tomșa -interviu

Filed under: Interviu — maskirovka @ 05:20
Tags:

Când aveam treisprezece ani, l-am rugat pe tatăl meu să-mi cumpere „Gazeta literară” de la oraş. În manualul de clasa a VIII-a erau citate texte de Geo Bogza, tipărite în publicaţia respectivă. Dar „Gazeta literară” se transformase în „România literară”, şi aşa am devenit cititor fidel al săptămânalului condus atunci de George Ivaşcu. Dintre cei care semnau în cunoscuta revistă nu auzisem decât de Geo Bogza, Şerban Cioculescu – apăruse în „Cutezătorii”, un periodic pentru elevi – şi Nichita Stănescu. Citind minunăţiile din paginile „României literare”, am hotărât să devin scriitor. Am scris pe o foaie de hârtie „Vreau să devin scriitor.”, am ceruit hârtia şi am introdus-o într-o cutie de lemn, micuţă, pe care am îngropat-o în grădină. Se întâmpla în 1969. Peste ani am săpat să văd dacă mesajul meu către viitor mai există. N-am mai găsit nimic. Poate mica tabacheră, în care bunicul îşi ţinuse tutunul din care răsucea ţigări, putrezise cu totul. Dar visul de odinioară trăieşte încă în mine.
Continuare:
http://www.ziarulmetropolis.ro/interviu-serban-tomsa-o-coborare-in-infern/

9 Octombrie 2015

Filed under: adam si eva,Poezii — maskirovka @ 11:03
Tags: ,

m-a apelat disperat, unde stau, câte kilograme am, dacă am copii
ce fac zi de zi, ce mănânc, dacă am frați, surori, avalanșe de întrebări
și râdeam, râdeam, nu apucam să răspund că mai primeam o întrebare
și râdeam, râdeam, și-i explicam că dorm singură și asta l-a speriat tare
la 5 dimineața m-a pus pe-o targă și m-a abandonat pe-o foaie albă
mi-a spus: să dormi, să dormi, aici e locul de visat, nimic nu se face scrum
totul e în timp real, să nu trișezi, sunt camere de supraveghere, și-a plecat
suflând un cuvânt de aur care ulterior s-a topit pe clanța ușii
nu am nicio cană cu apă, câteva pietre și un creion, îl simt cum se uită
prin spatele oglinzii, îi fac cu mâna și-și vede mai departe de treburi

7 Octombrie 2015

Filed under: Video — maskirovka @ 13:18
Tags:

5 Octombrie 2015

Filed under: Poezii — maskirovka @ 06:52
Tags:

Anotimpul trupului ghemuit vine în curând
Ar trebui să scobim în noi, cenușa de anul trecut s-o aruncăm
Să facem provizii de sentimente și să ne asigurăm
Că debaraua e plină de iubire, în curând vom privi în palme
Le vom șterge în fiecare zi de brumă, pârtiile sunt făcute
De la naștere, doar mai încrustăm puțin moartea-n ele
Ne vom dezbrăca de oamenii străini, vom rămâne piele și os
Cu vântul șuierând printre cuvinte, printre cuvinte va fi îngheț
Doar șoaptele încălzesc, doar șoaptele încălzesc

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.