DozaDePoezie

28 Mai 2013

Adevărata adâncime, nu sunt eu, nu ești tu

Filed under: Cubiculum,Dincolo de mine,Multivitamine,Poezii — maskirovka @ 05:08

De obicei mă pierd când citesc, intru în poveste, iau un scaun și urmăresc
Mișcările personajelor, inimile cum se mută de pe o parte pe alta
Îmi fac prieteni, îmi fac o familie, e mereu liniște, pădurea e de un verde perpetuu
Ninge uneori dar mâinile nu îngheață, sunt lemne de foc, prăjituri și ceai cald
Iubirea se simte în aer ca o păsăre deasupra cuibului, nimeni nu atinge pământul
Dimineața pe spatele meu este un câmp verde cu iarbă plină de rouă
Bărbatul care se descalță și merge pe aici se poate vindeca de boli
Poate da timpul înapoi să fie din nou copil, să alerge, să alerge
În timp ce din colivia toracelui ies fluturi imenși, de doi metri
Cine e bărbatul care poate face o astfel de scamatorie?!
Chiar aici pe pielea mea dimineața când draperiile încă sunt trase
Și întunericul geme sub lumina albă a cărnii, chiar vreau să-l cunosc
Altădată mă pierd în tren, fereastra e deschizătura spre interior, privesc pe geam
Și văd și mai bine în mine, niciodată nu e la fel, în afara câtorva elemente de decor
Care nu se schimbă, părinții, casa, sângele trișează, își mai schimbă culoarea
Uneori mă mint și visez la un iubit simplu ale cărui mâini sunt doar pentru mine
Și el cu brațele lui va trebui să sape, să caute, să dea de-o parte, coaste, grilaje
El va trebui să știe să tacă alături de mine în fața unui drum care nu știm unde duce
Mă pierd în cărți, în mine, în călătorii, când stau cu fața lipită de fața ta
Adâncimile mă atrag inexplicabil, am o poftă incontrolabilă de adânc și în toate aceste
Momente mă comport ca un copil în fața unei înghețate, uit de mamă, uit de lecții
Când sunt în fața mării brusc sunt lucidă, îmi e frică, stau doar pe plajă și privesc
Citisem undeva că frica te face mai inteligent și poți găsi soluții pe loc
În fața mării nu am soluții, orbesc, creierul devine gol, nu pot elucida
Deși știu să înot, niciodată nu am înotat în mare

Anunțuri

27 Mai 2013

Altceva

Filed under: Multivitamine,Poezii — maskirovka @ 05:47

Niciun bărbat nu are chef de angoasele unei femei, de golurile ei, de rătăcirile ei
Niciun bărbat nu are chef de neliniștile ei, de zbuciumul ei, de tristețile ei
Acestea sunt singurele părți ale corpului care rămân neatinse, niciun bărbat nu pipăie
Tulburarea puternică a gândurilor ei, e ca și cum pe o plajă în depărtare se vede furtuna
Nimeni nu stă să înțeleagă cuvintele ei, nimeni nu vrea stropii pe creștet să-i asculte cum cad
Niciun bărbat nu are chef de tempestă pe corpul iubitei, vrea doar soare și spermă
Niciun bărbat nu duce urechea lângă vuietul ei, lângă coastele ei unde foșnesc cele
Încă o sută de femei pe care el le-ar putea scoate la lumină, niciun bărbat nu vrea să audă
Clopote în dreptul inimii ei, nici ecou, nici răsunet, el vrea pielea s-o simtă cum geme
Sub brațele lui, el nu vrea să știe ce e dincolo de a fi fericit, într-un fel nevertebrat
El crede că pielea de animal jupuită ține de foame pe timp de iarnă, pe timp de secetă
Niciun bărbat nu trece de pielea femeii, aici cade mereu, își zdrelește genunchii
Buzele i se usucă, nu mai are apă, nu mai are nimic, e cu mâinile goale sub pielea ei
Nu mai are unelte, e fără ieșire, aici e iadul lui, în fața angoaselor unei femei
Niciun bărbat nu mai are nume, părinți, arme, practic el nu s-a născut, el cade singur
Autoamputat, degenerează într-o ființă sau fenomen reprobabil

20 Mai 2013

Aventura

Filed under: Cubiculum,Poezii — maskirovka @ 04:55
Tags: , , , ,

Câteodată Dumnezeu cântă la colțul străzii
Nimeni nu mai aude muzica lui, toată lumea trece
Trece în grabă spre ceva nedefinit care nu le aparține
Spre case făcute din cărămizi, din foi, din pânze freatice
Pe care nu le pot lua cu ei când vor muri, spre școli de unde
Își iau copiii de mână, și nici acești copii nu le aparțin
Nu-i poat lua cu ei când vor muri, spre fântâni înfometate
Spre mame, spre tați, spre cărți sau biserici, indiferent spre ce
Spre ce se duc???!!! În graba lor nefirească Dumnezeu
Cântă la metrou pe gresia udă cu spatele lipit de un zid
Plin de igrasie, toată lumea trece, trece în grabă spre ceva
Nedefinit, amfibologic, care nu le aparține, eu știu un lucru
Cert, eu îți aparțin ție, tu faci ce vrei cu mine
Îmi fărâmi oasele, le pui la loc, îmi iei pielea, după care
Poleiești un strat superior, mult mai rezistent
Fără tine aș cânta și eu la colțul străzii, la metrou
Dumnezeu e singur, trebuie doar un exercițiu de imaginație
Să-l încarnez aici la mine în cameră, oricine poate
E foarte simplu, se deschide fereastra, se privește
Pânza de epidermă fină ca un pământ proaspăt săpat
Nimeni nu se mai aruncă de la o vreme, sinuciderea
Nu are legătură cu trupul ci doar cu mintea

17 Mai 2013

Se luminează, e 5.20

Filed under: Poezii — maskirovka @ 05:23

Motto: ,,Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă…. Poate că îmi scriu chiar mie.” Saint–Exupery

Aș fi vrut să fiu în viața ta, în patul tău bântuit de femei despletite
Să ies din pielea ta ca puiul din coaja de ou, să-mi abandonez corpul
Fără nicio remușcare, din mine sar așchii ca dintr-o bucată de lemn
Pe stradă, iată, oamenii au înmugurit, și-au mai dat jos din haine
Din carne, din idealuri, aș fi vrut să fiu în viața ta, să te ating dimineața
Ca o pisică perversă ce vrea doar mâncare, Iubirea nu e pentru oameni
Oamenii nu au organe de strâns la piept, oamenii strâng la piept cu poeziile
Aș fi vrut să fiu în viața ta, să te spăl de alge, de oboseală, de femeile despletite
Ca pe un nou-născut ieșit din mare, ieșit din mine, iarna să-ți fac cald în cameră
Cu aerul meu expirat, să-ți crească încet aripi și să te ridici deasupra mea
Să-mi chem părinții, prietenii și să le povestesc despre cum am îmblânzit un înger

14 Mai 2013

Un singur cer deasupra lor, Ruxandra Cesereanu, Editura Polirom, 2013

Filed under: Articole — maskirovka @ 05:19
Tags: ,

Afis Un singur cer deasupra lor (2)
Da, este un afiș mai vechi, dar nu asta contează. Contează Ruxandra, masa de scris, strada, care începe demențial chiar din fața ei și Un singur cer deasurpa lor.

Blog la WordPress.com.