DozaDePoezie

16 Ianuarie 2016

16 ianuarie 2016

Filed under: ...,Poezii — maskirovka @ 04:49

Tu nu ai existat niciodată, au existat doar cuvinte frumoase

Spuse pe întuneric, le auzeam în fiecare dimineață cum mă îmbăiau

Bâjbâiam după tine și nu te găseam niciodată, uneori auzeam

Un instrument muzical, un fel de fluier care încălzea camera

Și deodată mă întindeam la soare, nicidecum, îmi spuneai

Așa cântă inima mea, și mă cufundam în tine ca într-o mare primejdiosă

Mă spălam în cuvinte de sus până jos ca într-o apă de botez

Părul mi se răsfira peste sâni, ai fi vrut să mă omori, să scapi

Să mergi mai departe, dar inima ta cânta singură, respirai

Din viața mea abia mijită un element chimic nou care susținea arderea

Tu nu ai existat niciodată, au existat doar iriși poleiți cu aur

Care mă vedeau prin întuneric așa cum nu eram

 

Anunțuri

1 comentariu »

  1. Imi plac foarte mult poeziile dumneavoastra, va multumesc 🙂 ! Va doresc o primavara cu bucurie si implinire !
    Carmen

    Comentariu de gandurivechisinoi — 2 Martie 2017 @ 08:59 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: