DozaDePoezie

17 Februarie 2011

Acvariu (bruion)

Filed under: Poezii — maskirovka @ 09:43

*
„Nu e rău din când în când să scapi de tine” – Gabriel Liiceanu

mă gândeam la mama mea când m-a expulzat
crezi că ea ştia cine sunt?!, nici vorbă
eram un copil şi atât
trebuia hrănit şi făcut om mare
de ce toate astea?!

în burta ei eram o tulpină firavă
creşteam aiurea pe un ciot
crezi că ea ştia cine era mugurele?!, nici vorbă

am învăţat cum e să dormi în fâneţe
să mergi pâş-pâş prin faţa cuştii câinelui
să ascunzi monezile în puşculiţa de lut
ca pe nişte bube maligne
nimeni nu trebuie să ştie
nimeni nu trebuie să ştie
toţi se vor bucura de suferinţa ta
de ce trebuie să le hrănesc fericirea cu buba mea?!
mai bine tac, tac şi mă clatin de-a binelea
ar fi bine să dau cu puţin chit pe la marginile trupului
se vede prin mine de la o vreme
intră lumina, se face curent
nimeni nu trebuie să vadă
nimeni nu trebuie să vadă
cădelniţa cum arde zi de zi în loc de inimă
cum o lustruiesc, cum străluceşte printre venele cave
ce bucurie albastră este sângele meu
mai trec un deal şi azi
mâine se întrevede un pisc foarte înalt
mă aşez la poale
sugativă pe câmpul de maci
*
„Noi încă nu ne iubim” – Magda Cârneci

încă nu ne-am izbit unul de altul
deşi trupurile se cunosc foarte bine
împart dimineţi
plăceri, ne impresionăm
provocăm reacţii
ne imprimăm unul pe pielea ceiluilalt
viaţa la fel cum stiletul ştanţează
o tăbliţă sumeriană
nu am izbutit să ne ţinem de mână
deşi mergem unul lângă altul aproape lipiţi
pe aceeşi stradă
eu mă împiedic
tu citeşti reclamele
prinse pe copaci
nu asta ar trebui să se întâmple
ar fi mai bine să mergem separat
tu pe o parte a drumului
eu pe partea opusă
să construim un paradis la marginea oraşului
acolo unde oamenii aruncă gunoiul
şi trupurile moarte peste zi
*
„Evanescent” – ?

în fiecare dimineaţă din mine iese un copil neputincios
trebuie să înveţe cum se pune carnea pe scheletul fecund
cum să fie iar un corp gelations, transparent
eventual în formă de ciupercă, meduză
poate deveni vertebrat până seara dacă iese pe uscat
în camera mea neglijenţa iraţională dă semne de bun rămas
încet, încet copilul se duce la şcoală, în tabere
în vacanţă la bunici, pe terenul de fotbal
eu rămân lipită cu spatele de copac, scoarţa mă acoperă
pe zi ce trece îmi cresc muşchi pe piciorul nordic
încet, încet copilul se duce să capete formă de om
îşi ascunde clavicula cu semne de branhii
îl văd de departe cum ştie să meargă, cum se înalţă
nervurile-i strălucesc pe timp de noapte
numai aşa apuc să-l mai deosebesc
încet, încet copilul se duce să caute eschimoşi
turmele de oameni sunt din ce în ce mai rare
un os lung, plat îmi creşte în piept, coastele se leagă de el
o suliţă, o lance, un spital de urgenţă

3 Februarie 2011

Când nimeni nu te iubeşte

Filed under: Cubiculum,Poezii — maskirovka @ 06:13

se înnoptează mult mai devreme

oraşul îşi strânge
rădăcinile sub pleoape

deschid palmele
ca o stridie moartă să-l primesc

trag ferestrele mai aproape de pat

camera se micşorează cât o larvă

un luciu sidefiu îmi apare pe oase

străzile revin la mal
refluxul sângelui în poem
umectează nisipul

mă descalţ de sandale şi merg
şi merg şi merg

un ţărm liniştit cu peşti morţi
şi agrafe de păr
cerceaful e un fel de plajă tropicală

cineva mă strigă!
mă strigă cineva?

în sfârşit un cuvânt cu o cochile verde
îl căutam de câteva ore

de acum nu mai mă vede nimeni

1 Februarie 2011

Concurs de volume pentru autori sub 35 de ani la Uniunea Scriitorilor


Uniunea Scriitorilor anunţă lansarea Concursului de volume deschis tinerilor autori, sub 35 de ani, ediţia 2011. Manuscrisele vor fi depuse la Secretariatul Uniunii pînă la data de 15 februarie 2011. Un juriu al USR va premia cîte un volum de poezie, proză şi eseu. Deci, 3 categorii.

Volumele cîştigătoare vor fi publicate la Editura Cartea Românească.
Contact:
Calea Victoriei nr.115, sector 1, Bucureşti, cod poştal 010071, Secretariat d-na Adriana Stoica.
Tel: 021.3165829, 021.3165827
Sursa:
http://www.uniuneascriitorilor.ro/noutati.php#concurs-de-volume-pentru-tinerii-autori-la-uniunea-scriitorilor

Poemele piranha

Filed under: Poezii — maskirovka @ 10:16

mă închid în cameră/ trag jaluzelele/ scot tot din priză/ laptop/ frigider/ maşină de spălat/ să nu mai văd niciun beculeţ pe post de sunt în viaţă/ pun cadourile de la tine în mijlocul covorului/ toate femeile cu care m-ai înşelat înşirate în pomelnic/ toţi sâmburii pe care-i expulzam de câte ori făceam dragoste cu tine şi pe care-i păstram în vitrină pe post de bibelouri câştigate la baraca de tir/ desfac o portocală şi mă gândesc că aşa ar fi trebuit să te desfac şi pe tine să te fi lăsat în pielea goală acolo în staţia de autobuz când te ţineai cu necunoscuta de mână/ să-ţi fi scos plămânii să nu mai ai din ce pâlpâi când vorbeşti cu ea/ strâng covorul şi-l duc la ghenă/ spre seară câţiva peşti se desfătau la soare cu maţele scoase

eu am un teanc de foi A4 sub braţ/ aşa bat la uşa ta în fiecare duminică/ în loc de prăjituri sau o sticlă de vin eu aduc goluri de umplut foamea lighioanei/ tu ai un lac de acumulare în care colecţionezi poeme omnivore/ când pendulul bate ora 25 cuvintele se desprind la prima rafală/ am putea prinde măcar unul cu o plasă de fluturi/ e bine să nu-l cloceşti prea mult/ să nu se spargă sub limbă

împrejurul trupului meu cuvintele au prins promoroacă/ le-a crescut solzi de elefant şi-o pălărie din fire de paie le acoperă creştetul/ e timpul să mergem acasă/ să stăm lângă sobă cu dinţii ascuţiţi şi un apetit nestăvilit de a mânca nuci/ să bem un ceai în care să plutească un muşuroi de metafore/ o insulă plutitoare în viitorul apropiat

sunt un morman de carne într-un sac negru de plastic/ ceva mai pulsează în amalgamul de pâine şi oase/ se aprinde o lanternă/ ADN-ul nu e de om/ mă văd pe mine în faţa mea/ nu mai ştiu unde am ochii/ respir cu tălpile/ pe stern am o clanţă/ inima e plină de ţurţuri/ chiciura pe glezne/ un simptom al stafiei/ o pasăre dă cu ciocul în coastele ruginite/ vrând să treacă prin fereastră/ acum, acum/ scrie repede pe umăr/ ce vezi, ce simţi

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.