De priveghi online

În timp ce mergeam prin Bucureşti, îmi spuneam: „acasă tot timpul este ceaţă”, indiferent dacă este ceaţa aceia pe care o ştim cu toţii, dimineaţa pe stomacul gol când încerci să te dezmeticeşti, fie ceaţa asta pe care doar porumbeii o sparg, este un fel de frig impregnat în mine pe care nu-l pot da jos, oricâd m-aş încadra in decor, asftel încât pelicula fină de viaţă să nu deranjeze pe nimeni, la un moment dat tot ies din ramă. De ce se stă de pază omului mort în noaptea dinaintea ducerii la cimitir, nu ştiu exact, probabil să nu se simtă singur, probabil să mai fie încă ancorat în realitatea pipăibilă, nu ştiu. Andra are 21 de ani şi mi-a spus zâmbitoare: „Lasă că stăm noi”, ştii că data trecută, ne-am dus la ora 3 la cimitir, deci suntem capabile de chestii mari”. I-am zis, bine Andra, stăm de priveghi noi două. Am anunţat toată familia, se liniştiseră toţi din plâns, din chemări inutile la viaţă. La ora 9 seara Andra intră în camera mortului cu două cafele, sandvişuri zâmbind încontinuu. Ea seamănă cu mine la zâmbet, şi eu fac la fel, zâmbesc mereu. Mi s-a părut straniu să mâncăm acolo, i-am zis că putem mânca în bucătărie, dar a zis să nu ne mai deranjăm, pentru că priveghiul trebuia să fie nonstop. După care a venit cu un prelungitor şi cu laptopul. Se făcuse linişte, câteva maşini se mai auzeau pe stradă, câinii se culcasera, era puţin frig, dar stăteam aproape de calorifer. Am început să vorbim despre când eram mici şi mergeam la baltă, cum alergam prin pădure, cum ne cocoţam prin copaci, cum fugeam de acasă şi lăsăm uşile deshise prin dosul casei să avem cum intra, era un fel de trecere în revistă a peripeţiilor noastre. O întreb cum am putea sfida moartea, pentru că tot îşi băgase nasul prin casa noastră şi care nu cumva să mai stea la pândă, să-i facem ceva să plece. „Cum sfidăm moartea Andra?”, întreb, uitându-mă pe geam, ca şi când m-aş fi aştept să o văd făcând cu mâna. Ea spune: „Simplu, ne logăm online”. Şi atunci trece de pe invisible pe on. Râdeam amândouă atât cât să se auzim doar noi şi ne-am luat în braţe.