DozaDePoezie

6 Noiembrie 2015

Filed under: Poezii,SMS — maskirovka @ 05:50
Tags:

…un singur lucru se sparge între dinți ca o fiolă de otravă păstrată fix pentru momentul acesta, când nu mai pot expanda pe sfori la mari înălțimi, când gândurile se întorc buluc în creier și când nu mai sunt decât un anumit număr de centimetri și un anumit număr de kilograme…

Anunțuri

3 Noiembrie 2015

Filed under: Poezii — maskirovka @ 07:08
Tags:

am vrut să-și scriu de multe ori
ceva, nu știu ce, dar să-ți scriu
de fiecare dată când puneam degetele
pe foaie simțeam o leziune
moale, putredă de muceagi
ca țesutul unei ființe vii, pulsa
pulsa dungi de lumină
și-n loc de cuvinte
era ca și cum puneam sare pe rană
cuvintele refuzau să fie așezate
cuminți, creștinește, în locul lor de veci
inventau pe loc bărci și vâsleau în amonte
prin sângele meu într-o mare tăcere
de frică să nu fie văzute
cum dezertează
am vrut să-ți scriu de multe ori
ceva, ce n-a ținut de mine
însă am amuțit și eu odată cu ele

9 Octombrie 2015

Filed under: adam si eva,Poezii — maskirovka @ 11:03
Tags: ,

m-a apelat disperat, unde stau, câte kilograme am, dacă am copii
ce fac zi de zi, ce mănânc, dacă am frați, surori, avalanșe de întrebări
și râdeam, râdeam, nu apucam să răspund că mai primeam o întrebare
și râdeam, râdeam, și-i explicam că dorm singură și asta l-a speriat tare
la 5 dimineața m-a pus pe-o targă și m-a abandonat pe-o foaie albă
mi-a spus: să dormi, să dormi, aici e locul de visat, nimic nu se face scrum
totul e în timp real, să nu trișezi, sunt camere de supraveghere, și-a plecat
suflând un cuvânt de aur care ulterior s-a topit pe clanța ușii
nu am nicio cană cu apă, câteva pietre și un creion, îl simt cum se uită
prin spatele oglinzii, îi fac cu mâna și-și vede mai departe de treburi

25 Octombrie 2010

După-amiază ratată cu Mircea Cărtărescu

Filed under: Atac de cord,Poezii — maskirovka @ 16:18
Tags: , , , ,

urc scările în fugă cu laptopul în braţe
nu mănânc, frigiderul e gol, se vede prin el strada, oraşul, câmpurile cu căpşuni
am cules câteva, beatles-ii sper să nu se supere că am fost aşa pofticioasă
m-am schimbat de haine, de piele, mi-am pus inima de rezervă, cea din fier forjat iar şifonierul
bolborosea în spatele meu ceva ce nu prea am înţeles, deşi-i explicasem de nenumărate ori să vorbească
în limba română, engleză, franceză, dar el se încăpăţânează să fie original, atunci stai şi suferi
și miroşi a formol, eu mă duc la laptop, azi am poftă asiduă să citesc poezii de mircea cărtărescu
şi în toată nebunia asta de haine, culori, crisalide, coconi aruncaţi, fluturi zburând peste şira spinării
care culmea se sperie şi ea şi brusc îşi aruncă din stomacul ei de şiră, brusc îşi aruncă sârma ghimpată
ca o cobră veninul, n-o bag în seamă, vreau să citesc poezii de mircea cărtărescu
am o poftă asiduă să-i intru prin schelet, să-i număr morţile şi strugurii albi pe care i-a uitat pe masa din bucătărie
el nici nu are habar că eu la ora asta de amiază, este doar 4.10 PM, îi cotrobăi prin amnezii
deschid uşile şi zbang, găsesc un site cu multe poezii, am citit câteva, am râs, m-am întristat
cel mai mult mi-a plăcut „Ciocnirea” şi apoi „Poema chiuvetei”, tocmai când savuram imaginiile
ca pe nişte savarine făcute de mama dau clik pe „Să ne iubim chera, Mu” şi uite ce fotografie îmi apare pe ecran

încep să dau telefoane, să las off-line-uri „dă-mi şi mie te rog Să Ne Iubim Chera, Mu”
până diseară e mult, foarte mult, am să mă consolez cu nişte ciocolată cadbury hazelnut – taste happiness
mâine dimineaţă iar am să-mi sun iubitul la 6 AM „unde e poemul cretinule?”, de ce nu ai scris nimic
te vei scuza politicos, nu am avut conexiune să ţi-l trimit, dar l-am scris, jur, l-am scris
dacă vrei ţi-l citesc, respir uşurată şi încep să văd o lume necunoscută care se duce, se duce
se îndepărtează ca o dâră de avion lăsată chiar aici, aici pe mâinile mele, acum închid
trebuie să mă spăl de funingine, dar el se apropie, se apropie, prin vocea lui trec continente
epoci medievale, călăreţi clandestini ei nu aveau ce să caute, au intrat pe furiş în poem
îmi spune lângă ureche că el nu are nicio formă, forma lui sunt eu, apoi se prelinge
într-o parte până la glezne, până la tălpi şi se face un lac cu o întâmplare plutind
dar nici asta nu mă dă gata: „dă-mi şi mie te rog Să Ne Iubim Chera, Mu”, server-ul meu nu-mi dă voie
ți-am mai spus, am o poftă asiduă să citesc Mircea Cărtărescu, lasă lacurile pentru altădată

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.