DozaDePoezie

14 Noiembrie 2015

Filed under: Poezii — maskirovka @ 17:05
Tags: ,

Noi doi am putea face o casă pe Lună, din gânduri, din poezii
În fiecare zi am pune acolo tot ce vrem să știm unul despre altul
Aici în spațiul acesta mirific, fără gravitație, am încerca zi de zi
Să ne apropiem, Pământul ne-ar atrage să revenim la hainele vechi
Când tu, când eu, am face curat, aerul să rămână luminos
Și la fel de primitor, ar fi locul nostru secret, acolo pe sus pe cer
Am privi de pe Pământ în fiecare seară la casa noastră cum crește
Ca un copil, noi doi am putea face o casă pe Lună și pentru asta
Nu avem nevoie nici de corăbii, vise sau alte viclenii, trebuie doar
Să săpăm, să săpăm unul în altul până vom da de apă
Și atunci ne vom vedea unul în altul

11 Martie 2014

Cum se scrie un poem

Filed under: Cubiculum,Dincolo de mine,Poezii,Special — maskirovka @ 04:20
Tags: ,

Se poate începe de la tălpi

(mă așez pe dușumea și duc mâna la tălpi
după care cu un deget urc cât mai sus spre unul din picioare)

Dau deoparte cioburile, paşii rătăciţi, deschid porți
Închid porți, șterg cu buretele urmele dureroase, scot ghimpii
Pielea devine albă, fără nicio pată, aşa cum îmi doream
Ca o foaie de hârtie. Abia acum pot lua pixul albastru
Să scriu poemul, urc pe glezne, întâi pe cea dreaptă
Apoi pe cea stângă, se face prânzul, vreau să mănânc
Să mă odihnesc. Aprind o ţigară şi privesc gleznele
Au căpătat alte formă, în ele sunt comori ascunse, mări
Încep să construiesc bărci, să pun vele, caut cârmaci
Se face seară, întunericul se prăbuşeşte şi barca se scufundă
În beznă. Nu te îngrijora, pot scrie poemul și la o lumină difuză
Uite mai sus lângă stern un felinar îl pot lua
Şi uite aşa a trecut ziua, poemul încă este neterminat
Și eu zac acolo, arsă de soare, bătută de vânt, cu hainele zdrenţe

(se aud picături de apă)

(privesc în jos preocupată de piele, nu mă uit în jur)

-Unde este Dumnezeu?
-Dumnezeu trăieşte pe pământ, merge singur pe stradă
Închis bine la toţi nasturii de la haină, nu ridică privirea
Nu ridică din sprâncene, are mersul grăbit, spre o ţintă
Pe care noi nu o cunoaştem. L-am văzut de la fereastră într-o zi

(ridic capul bucuroasă urmărind prin aer fantasma)

Era uşor de remarcat, dar nimeni nu dădea importanţă
M-am îmbrăcat cum am apucat şi am ieşit repede să-L prind din urmă
M-am ţinut aşa după El vreme de-o oră după care se întoarce şi spune:
„-Tu chiar nu ai nimic mai bun de făcut decât să tremuri în frig?”
Am tăcut, El a plecat mai departe. Eu am continuat să-I merg în spate
Călcându-I fix pe urme ca atunci când treci printr-o zonă minată

-De ce L-ai urmărit?
-Aşa am crezut că trebuie să fac, să mă ridic şi să plec în spatele Lui

14 Aprilie 2011

Dunhill blue

Filed under: Cubiculum,Poezii — maskirovka @ 16:16
Tags: ,

ne-am despărţit de mai bine de o săptămână
şi încă facem dragoste
patul e vraişte toată ziua, toată noaptea
mă uit la el dintr-un colţ
ca la un film de Oscar
cu becurile stinse
telefonul pe silent
fiecare secvenţă se derulează
mm cu mm pe trup
dansam desculţi
cu aripile scoase afară
fandam unul în altul
lichid liturgic
draperiile sunt încă trase
scrumiera plină de ţigări
nu am atins nimic de o săptămână
playerul este blocat pe aceeaşi melodie
acelaşi frig vine de pe balcon
şi primăvara s-a oprit din mers
cafeaua e încă fiebinte
îţi simt mâinile reci
oasele spongioase
prin care intru anapoda
dau prin tine de clădiri înalte
pe care în mod firesc nu le simţeam
e foarte frumos de aici de sus
să te arunci

11 Ianuarie 2011

-Ce ştii cel mai bine să faci?

Filed under: Interviu — maskirovka @ 05:52
Tags: , , , , ,

-Ooops, cel mai bine ştiu să disec. Şi asta fără vreo legătură cu medicina legală, recunosc că am cochetat mult cu acest lucru, de a lucra în acest domeniu, totuşi când făceam practică la Tribunalul din Alexandria, deşi îmi pregăteam lucrarea de licenţă cu „Evaziunea şi frauda fiscală”, în una din zile, judecătorul care mă avea în grijă, vine repede în biroul unde mă pusese să mă uit peste nişte declaraţii şi să găsesc inadvertenţe, spune, vrei să te duci la Zimnicea acum, repede, cu echipa de criminalistică, a fost o crimă. Eram deja în picioare când el intrase pe uşă, am zis da şi în câteva secunde eram deja în maşină, cred un Aro alb. Ce este de disecat aici? aici am reacţionat şi atât, pe drum, în maşină, atât la dus, cât şi la întors am disecat. La dus, disecam imaginându-mi cum va fi, era prima oară, când vedem un om ucis de alt om; apoi la întoarcere am disecat în aceeaşi maşină ceea ce văzusem. Partea tragică, de aceea, nici nu am ajuns să profesez vreodată în criminalistică, mă pierdeam în partea de psihologie, uitam de urme de bocanci cu gândul la paşi, la paşii aceea invizibili, uitam de urmele de dinţi într-o prăjitură cu gândul la foame, de ce i-a fost aşa foamne criminalului dacă nu a fost jaf de mâncare ci crimă din iubire. Foamea asta am dorit să o înţeleg, dacă a devorat frigiderul înainte sau după crimă, eu cred că după, orice extirpare produce foame, în cazul de aici, extirparea a fost scoaterea din regnul animal al fiinţei iubite şi trecerea ei în regnul mineral, presupunând că osificarea este un fenomen durabil. Nu mi-a plăcut să disec cadavre din simplu motiv că poveştile care ieşeau de sub cuţit miroseau foarte frumos, a copilărie, a mame luate cu împrumut, a tei, a iarbă cosită, camera aceea de la IML rece, cu mese de aluminiu şi furtune de spălat sânge se transforma în ceva mirific, gresia devenea un câmp plin de maci, morţii fără scalp erau foarte frumoşi, cântau la o petrecere câmpenească. Nu asta trebuie disecat, nu trupul ci povestea care l-a dus pe targă.

18 Decembrie 2010

Poemul de o seară

Filed under: Poezii — maskirovka @ 20:06
Tags: , ,

este exact ca un iubit de o seară
nu prea ştii cum îl cheamă
şi ce program are a doua zi
ştii doar că întins pe foaia albă
ţine de urât
mai trece timpul
cu un pahar de vin
o ţigară
un moft
o portocală
un sărut
un film
timp în care
metaforele îmi ies prin piele
el adoră fenomenul ăsta
al purificării
de altfel şi eu
mă întind pe foaia albă
ne luăm de mână
şi plecăm
acolo
ştii tu
unde am mai fost cândva

14 Decembrie 2010

Unde ai văzut ultima dată poezia?

Filed under: Interviu — maskirovka @ 09:12
Tags: , , , , , ,

-Ultima dată?! Era în tramvai în rucsacul unei fetiţe. Poezia este peste tot, prin baruri, pe tricouri, pe asfalt. Poezia este un reziduu, un rest rămas în urma unui proces chimic de iubire, se depune pe vene şi la masa de scris această tulburare funcţională o resimt exact ca pe o boală. Clinic par să fiu bine, simt mâna pe tastatură, picioarele pe podea şi totuşi am o stare anormală, o pierdere a limpezimii, o dezordine, o răzvrătire, o dereglare a unui organ anatomic asemenea unei tulburări vestibulare, ameţeli, piederea echilbrului, vomismente, palpitaţii şi cam tot ce produce rău de înălţime atunci când zbori. Foaia albă este un loc de pelerinaj la care vin zi de zi aducând ofrande acestei scurgeri de pe ziduri, aceastei tencuieli căzută din cauza igrasiei pielii, poezia este o firimitură, atât cât să o prinzi între degete şi să spui: „uite şi azi am câştigat lozul cel mare”.
Poezia este o rămăşiţă, un zaţ pe ceaşca de cafea unde imaginaţia o poate lua razna sau de ce nu un trup pierdut în beznă până la capătul culoarului unde se vede o luminiţă, atât cât să o prinzi între degete şi să spui: „şi azi am câştigat o zi cu tine”. Poezia este un fenomen inexplicabil, ca atunci când te împiedici şi cazi neaşteptat, câteva secunde de pierdere a contactului cu realitatea, independent de conştiinţă sau voinţă. Poezia se elimină din organism ca nişte vapori, uneori nici nu am habar de ei, uneori îi prind şi le pun lacăte pe hârtie, poezia e un moft, aşa ca un sacrificiu cu care ne lăudăm. Încerc să-mi menţin ponderabilitatea bând apă rece, punând nisip în sandale. Am mai văzut-o şi pe DN1 făcea autostopul. Poezia se scurge de pe toţi oamenii ca o transpiraţie la 40C, un poem extraordinar are un miros pestilenţial, puţini îl suportă, e bine să aveam batiste la noi, e nevoie, la contactul cu poeţii e nevoie de batiste multe. Prin urmare…

niciodată nu e bine să călătoreşti cu geamul deschis
oricând îţi poate intra în ochi un grăunte de cer

4 Noiembrie 2010

Frenetic, Fantastic

Filed under: Cubiculum — maskirovka @ 17:06
Tags: , , ,

sunt dependentă de poezie, nu ca de o cană de cafea dimineaţa pe stomacul gol, nici ca de o ţigară fumată până la filtru, nici ca zidul de fereastră sau ca pasărea de cer, nu, nimic din toate astea, fiecare poem este ca o uşă pe care o deschizi în altă lume, pentru câteva minute te transpui frenetic, fantastic, este ca o explozie solară când nu ai ochelarii de protecţie, ca o gheaţă care ţi se sparge sub picioare şi eşti inundat, ca o floare deschisă brusc în palmă, eşti cuprins de ceva rece, cald şi ambele la un loc. cu atât mai mult când ştii că poemul respectiv este pentru tine, este de un million de ori mai minunat pentru că printre personajele poemului te afli şi tu, prin toată lumea asta de vis eşti şi tu, părtaş la minunile pe care zi de zi nu le poţi face, ca un spiriduş care are ceva de spus sau de udat prin grădină, este fantastic să poţi face în fiecare zi uşi de acest gen, să ai cuie, lemne şi toată recuzita în buzunar.

29 Octombrie 2010

Fireflies

Filed under: Cubiculum,Dincolo de mine,Video — maskirovka @ 12:01
Tags: , , ,

Spuneam ieri despre poemul învelit în coaja de ou

Filed under: Cubiculum,Poezii — maskirovka @ 06:56
Tags: , ,

Prolog:
”Când am fost la Paris mi-a venit ideea la raftul cu sticle de vin/
nu ştiam de care să aleg/ oricum alegeam roşu”

mi-am zis de ce nu este în acest magazin un raion de poeme
chiar acolo lângă ciorapii de dantelă şi buchetele cu flori
mai mici, mai mari, diverse mărimi, pentru toate vârstele
pentru copii, pentru analfabeţi, pentru hoţi
într-un ou de plastic, învelit în staniol alb să stea ascuns un poem
să scrie pe el ceva de genul „minutul fericit”, fiecare va cumpăra
după ce are nevoie, vor fi poeme hazlii dacă eşti trist
poeme care te transpun dacă vrei să călătoreşti afară puţin din magazin
tot felul de soiuri, iar pentru cei ce nu ştiu să citească
o fotografie cu mine, eu sunt citibilă pe ambele părţi

cine ştie, multe alte ghiduşii, se vor vinde bine

şi poemul va ţine de foame, va înlocui cu timpul pâinea

ciocolata nu va mai exista, oamenii se vor îmbulzi
în fiecare zi la prima oră la raftul cu poeme
să-şi îndese în coşul de cumpărături imagini miraculoase

unii vor fura, îşi vor ascunde poemele în vene
se vor injecta acolo unde camerele de luat vederi nu ajung

la sfârşitul zilei femeia de serviciu va da cu mătura, va spăla pe jos
şi-n loc de hârtii, ambalaje, făraşul se va umple
cu roţi stelare, şaibe, gaze de eşapament, endorfine
şi cam tot ce trebuia aruncat când coaja de ou a căzut

Epilog:
„prin urmare/ în curând avem nevoie de un raion cu măşti de gaze
împotriva imaginilor obscure/ clişeelor/ genelor false/ păpuşilor de plastic”

28 Octombrie 2010

Poem pentru CELLA – ÎNGERUL CU CAPUL ÎN JOS –

Filed under: Poeme cu dedicaţie — maskirovka @ 13:34
Tags: , ,

Poem pentru CELLA – Îngerul cu capul în jos –

când ma intrat pe pagina ta o albină
mi s-a aşează pe mână
ce mă făcem dacă venea ariciul, poate fugeam
călare în lumea lui dintre ţepi
dacă venea melcul aş fi ştiut cel mai bine
cum să mă descurc
dar a venit o albină, mică, firavă
mirosea poemul ăsta care stătea să iasă din piele
nu va pleca curând, mi-am spus
ar fi bine să stau nemişcată
aşa scrie în manualul de supravieţuire
îi va culege nectarul şi va pleca
tot ce trebuie să fac este să stau nemişcată
să-mi chem mama, să-mi chem tatăl
să o sun pe CELLA, nu-i ştiu numărul
poate un medic cu diplomă în călătorii
cu sape, cu sfori, târnăcoape
să-mi dezgroape poemul din carne
locul e deja roşu şi inflamat
şi uite-l cum apare ca un înger cu capul în jos

Poem, un poem cuminte

Filed under: Poezii — maskirovka @ 10:59
Tags: , , ,

în ziua aceea
după ce ne-am îmbrăţişat
trenurile nu au mai plecat din gară

călătorii buimaci încercau să dea telefoane
dar conexiunea nu mai exista
în bagajele uitate pe peron pisicile năşteau liniştite
cojile de portocale se lungeau la soare
fericite că nimeni nu le mai calcă în picioare

eu aveam deja un alt fel de sânge în plus
atingerea cu tine
mă îndepărtase cumva de restul lumii
era altă culoare
prin piele ieşeau vârfuri de tun
pregătite de luptă

tu erai invizibil şi cuminte
cu măduva oaselor scoasă la vânzare

era un fel de grevă spontană a lucidităţii

când toată lumea văzuse îngerul
care se deşira din lipiciunea noastră
ca o şină de cale ferată seducătoare

iar noi continuam să ne îmbrăţişam, să ne îmbrăţişam

şi-n tot acest timp oamenii
preferau să stea acasă şi să ne arunce
banii de bilet la picioare

avem acum şi o pungă plină cu bani
nu ştim ce să facem cu ea

21 Octombrie 2010

Poem

Filed under: Erotism,Multivitamine,Poezii — maskirovka @ 06:59
Tags: , , ,

ştii ce-mi lipseşte cel mai mult
din toate aceste întâmplări?
felul în care mureai, era atât de spontan
ca un poem pe care-l scrii repede
cu pixul unde nimereşti

absenţa ta este o apă
cursă dintr-o conductă fisurată
inundă toate camerele
un şarpe care se strecoară în patul meu
şi mă sugrumă în somn

îţi aminteşti ziua în care mi-ai scris pe sâni
versul despre cocktailul molotov?

a doua zi m-am scuturat de tine
pe duşumea cădeau origami

azi întorc moartea pe toate părţile
virilă, pieptănată cu grijă, bine hrănită
pregătită de start în orice clipă
ca un cal de curse
trece printre noi

You look familiar, stranger

Filed under: Scarabeu — maskirovka @ 06:56
Tags: , , , ,

you look familiar, stranger
as if once you have lost your herds into me
those times, stranger, it was raining
we were looking for nests
thorns in our words
we were wearing wind overcoats
your hand within my heart
you spoke look I`ll be gathering some rods
to sleep for a while
scared I would rise my shoulders up
lingering virus though my veins
I had a fever, remember my friend
your palms with sand
questions dropping on the body
then I died for the first time
and we ran along the wet field
we felt nothing under our feet
laughing and spending the night one into the other

23 Iunie 2010

Îţi scriu de la paris mon amour

Filed under: Dincolo de mine,Poezii — maskirovka @ 09:59
Tags: , , ,

este cerul închis şi stă să cadă primul poem, de când sunt aici a mai picurat, dar nu cum aş fi dorit, acum câţiva ani pe pont neuf un necunoscut m-a salutat politicos, bonsoir la plus belle de paris, am zâmbit căutându-te tot pe tine cu ochii-n asfalt, avea cămaşă cu mânecile suflecate şi un pulover pus pe spatele rănit, am mers câţiva paşi, el s-a oprit cu mâinile în buzunare şi cu capul spre cer, m-am întors spre el, el spre mine, am stat aşa vreme de cinci minute, după care încet ne-am apropiat unul de altul şi ne-am sărutat în timp ce pe noi norii picurau arămiu, pe semne că şi acolo era ceva ruginit, îţi scriu de la paris mon amour, ne-am plimbat toată noaptea prin cartierul latin, era multă zarvă şi magazine cu multe reduceri, în seara aia şi pe inima mea se lipea preţ peste preţ din ce în ce mai mic, el se scălda deja în venele mele şi-mi povestea când era copil iubirea se mişca desuet cu pălărie de soare, acum era prea trist să aibă răbdarea culcuşului cu gust de căpşuni, am sărutat un necunoscut pe pont neuf mon amour, am împărţit acelaşi fum de ţigară şi acelaşi pahar cu vin şi era ca şi când ne păzeam unul pe altul, între noi se năştea un soi de înger orfan, el mai îmi scrie şi acum, îmi spune că la paris încă nu a venit ploaia aia pe care amândoi o aşteptam pe pont neuf şi că într-o zi va cumpăra un avion personal să-l ducă cât mai departe, lângă norii aceia care atunci picurau arămiu

14 Iunie 2010

14 iunie2010-06-14

Filed under: Poezii — maskirovka @ 04:19
Tags: , , , , ,

14 iunie2010-06-14
de la o vreme nici pe faţă numai mă spăl
deschid laptopul
pun puţină apă în ibric cât pentru o cafea foarte mică
în timp ce se încarcă calculatorul apa fierbe
mă conectez la o reţea wireless necodată
până semnez în adresă
aduc cafeaua pe birou
se răceşte foarte repede
nu o pot bea fierbinte
apoi îmi citesc poemul
felicitările
stau rezemată de scaun
mai beau din ceaşcă
chiar asta e ordinea
poemul, felicitarile, cafeaua
ochii încă mi se mai închid
mă şterg pe inimă de praf
în dimineaţa asta intră din nou aer curat
scutur ce mai este prin mine
cămaşa ta bleu, buzele tale
încă lipite de frunte
arunc pachetul gol de ţigări
spăl în fiecare zi parchetul pe care am dansat împreună
dau perdeaua de o parte
în loc de porumbel vine la geam un poem
dă cu ciocul discret pentru puţină pâine
mi-l ascund în fundul şifonierului
să nu dea nimeni de el
este doar al meu
şi fii sigur că pe ziua de azi
voi mai desface uşile lui de încă o sută de ori
mă duc în cele din urmă la baie
în oglindă eşti tu

22 Martie 2010

Străzile din mine

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 07:04
Tags: , , ,

mereu înguste şi pline de praf
lumina pătrunde fără să vrei
cât aş încerca s-o opresc
există mereu un colţ unde mă pot aşezea
mereu o uşă albastră pe unde pot pleca
mult mai departe decât mine însămi




12 Februarie 2010

Poemul genial

Filed under: Poezii,Uncategorized — maskirovka @ 17:52
Tags: , , ,

tot vreau de câteva luni să scriu dracu odată poemul genial
fără gratii, să se intre gratis în el şi nu pe uşile din dos
să ne spălăm picioarele, sângele, cam tot ce ne doare
nimeni să nu se simtă
îngrădit
încercuit
împotmolit
să dăm voie animalului necunoscut din noi
să iasă, să fie liber, să vină când vrea
fără bilet de voie, fără bani
este prima oară când îmi trece pragul
gurile rele spun să stau chircită
de câte ori intră îl simt ca o lamă zimţată
lumea fuge de acasă de frică
îmi desfac pielea
să-l pun înapoi
mă adun
de pe la terasele unde toţi vorbesc de poemul genial
încui uşile
puneam lacăte strălucitore
câteva santinele de diamant
o bucată de inimă
cadavrul nopţii trecute
un tărâm cu spini şi bărci eşuate
stau cuminte şi îmi îmblânzesc oasele
să pot face cruce din ele
fugăresc lebăda morţii
şi iarna e pe ducă
şi iarna e pe ducă
animalul necunosut trece cu pumnalul înfipt în piept
nu mă ascund
nu mă ascund
merge aşa din om în om
ce poate să-mi facă
ce poate să-mi facă
ca să fii zeu am nevoie de mâini de poet
dă-mi-le te rog pe ale tale
până sâmbăta viitoare

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.