DozaDePoezie

3 mai 2010

There is no plan B

Filed under: Poezii — maskirovka @ 06:18
Tags: , ,

când mă aplec asupra foii albe
e ca şi cum dintr-o dată mi-aş pune pe faţă o mască cu oxigen

geamurile se deschid singure, neuronii îşi revin
fumul intră înapoi în plămâni, musafirii se întorc
cana de cafea spartă se reface pe noptieră
într-o călătorie prenatală unde lichidul amniotic
e la fel ca pagina nescrisă dau din picioare în voie

mă bălăcesc îmbrăcată în piele, dezbrăcată de tine
pun oasele la uscat, şterg praful, martori care relatează
fapte, dau interviuri, carevasăzică asta este uşa

singurătatea este singurul organ tactil
dacă pui mâna pe primejdia asta poate afli
numele poetului
numele poetului

şi-o mie de oglinzi de-aş avea tot aş fi un om singur

medicul va tăcea, mai întâi va găsi o cameră cu jucării
da, camera din copilărie, este neatinsă
stă şi acum în mine, albă, curată, cu geamurile deschise
neuronii îşi revin, fumul întră înapoi în ţigară
musafirii se întorc, cana de cafea spartă se reface pe noptieră

pentru o clipă era să pună un diagnostic greşit
inflamaţia însă se extindea văzând cu ochii
chiar acolo pe patul de spital, până s-a prelins pe cearceaf
pe gresia verde, umedă

….

toate barurile pe unde am fost s-au închis
anticariatul cu hărţi olandeze medievale nu mai este nici el
cerşetorul de cafea în pahar de plastic s-a mutat
până şi staţia de autobuz este în alt loc
ţigări ca ale tale nu se mai găsesc
nici iarba sub tâmple nu mai creşte la fel
pe unde încerc să te caut dau doar de afişe cu „renovare”
aş căuta un loc care să-mi amintească de tine
au trecut atâţia ani şi plâng pe bordura asta crăpată de sete
banca nu mai este acolo unde o ştiam
parcă sunt într-un film horror
cineva vrea să şteragă cu buretele
praful de creată este din ce în ce mai dens
tu nu mai suni
nu mai îmi scrii
e un fel de sinucidere laşă
murim, iubitule, murim

Reclame

18 aprilie 2010

Poem pentru tine

Filed under: Poezii — maskirovka @ 09:13
Tags: , , , ,

aş vrea să te sun, dar ştiu că nu-mi vei răspunde
mai bine mă mulţumesc cu fericirea asta ce miroase a hoit
să te ştiu la celălalt capăt fumând disperat dar nu din cauza mea
aş vrea să te sun, să-ţi spun hai să ne împăcăm odată
ce naiba avem de câteva luni, ne scoatem ochii
ne smulgem mâinile, sperând că în locul lor vor creşte altele noi
aiurea, nu creşte nimic, rămânem handicapaţii fără odihnă
ne amputăm cele mai frumoase sentimente
am vrea să ne decojim de trecut cu scârbă
dar nu ne iese, indiferent ce soluţii de curăţat am folosi
tu nu vezi, că nu putem trăi decât unul în altul
când ieşim avem nevoie de măşti de oxigen
tu de 100 de femei să vină repede să-ţi ţină perfuziile
pline şi alea tot cu mine, trupul tău e un spital
unde să mai fugi, în tine e medicaţia şi toată iubirea
doar aşa mă învăţai pe mine
am să stau într-o cameră sterilă
cu imunitatea zero
dacă apuc să mai mă nasc încă o dată
sper să mai trăiesc tot atât
te-aş suna să-ţi spun nu te mai da cu capul de pereţi
nu mai mă lăsa să plâng
şterge naiba de pa pagina aia infectă femeile alea
dacă m-ai iubit vreodată
eu nu mai aştept nimic
poate vara, briza din gara de nord
căci era o briză venită din inima ta
am simţi-o cum am urcat scările de la metrou
ştiam unde eşti

nu lăsa neiubirea să învingă

10 aprilie 2010

Ştii cum e…

Filed under: Poezii — maskirovka @ 03:53
Tags: ,

…o femeie la 30 de ani?
nu mai aşteaptă nimic
ştie că atunci când vine de la piaţă trebuie să pună sacoşele jos
să caute cheia şi să deschidă singură
ştie că în weekend trebuie să cureţe frigiderul, să sune la părinţi
să caute tratamente naturiste, ea se mulţumeşte cu mere verzi
inima ei, curios, este verde, ai putea muşca din ea
are un fel de geometrie reglabilă, se mulează după orice individ
o femeie la 30 de ani e mult mai înaltă, mult mai eliberată
de fraze sticloase aruncate pe peron
e obişnuită cu vocea de bărbat care-i spune
“nu te supăra, azi nu pot trece pe la tine”
după care se aşează în fotoliu cu o carte despre psihologia comunicării
nu-l întreabă de ce, vroia doar să vină, aşa întârziat
dar să vină, se culcă devreme, noaptea deschide geamul
sperând că după draperie nimeni nu o vede
ea de fapt se ascunde după propria-i piele
nu-şi scoate cu una cu două viscerele la uscat
nici măcar cuvintele nu le aruncă pe stradă
le păstrează bine, ca pe nişte bijuterii de familie
asta nu o face tăcută ci doar înţeleaptă
o femeie la 30 de ani nu mai aşteaptă dispoziţii
ştie singură când să se învelească, pe ce parte să doarmă
mai mereu alege partea cu peretele
caută un refugiu, e contra curentului, sau poate doar o trecere de pietoni
e foarte atentă la detalii gen iubirea este o ceremonie
prin urmare îşi activează simţurile punând ruj pe buze
ciorapi de dantelă, parfum pentru experineţe diferite
o femeie la 30 de ani este ca un adăpost antiatomic
trupul ei are pereţi ermetici, este greu de dizlocat
numele e greu de pătruns dacă nu eşti obişnuit cu braconajele
vrea mereu să se mute/ aşternutul să rămână gol/ pietrele să se spargă în urmă
nu are un scenariu prestabilit/ stă sprijinită de tocul uşii/ ar vrea să ia totuşi ceva
o poşetă/ un gest/ o frică ascunsă sub pat/ ţipătul intrat pe geam
zăpada de pe rama ferestrei/ frigul din baie/ cartea de la el
nu recunoaşte nimic/ nimic nu-i aparţine/ pune mâna pe clanţă
ceva totuşi o împinge-napoi/ brusc toate venele se adună la loc
încearcă să-şi pună pielea la loc ca pe o haină oarecare
să-şi îndese inima – balon de săpun
vrea mereu să se mute/ aşternutul să rămână gol/ nu mai ştie cum e să te zideşti
nu mai ştie de ce are nevoie/ deratizează de versuri/ sunt prin toate colţurile
albastre/ mişcătoare/ îi lipseşte o mână/ un ochi/ rochia neagră
trebuie să ajungă la suprafaţă/ pereţii aştia vechi o sugrumă

Întunericul alb

Filed under: Poezii — maskirovka @ 03:19
Tags: ,

nu e vorba de film, filmul este o tâmpenie
este vorba că te iubesc mult, foarte mult
în cameră nu ai nevoie de veioză
nici de foi albe

ţin loc de maidan, unde îţi poţi da jos cămaşa
să te arunci în gaşca de copii care bat mingea

ţin loc şi de scrumieră, în mine poţi stinge orice durere
nu mă doare niciodată

ţin loc şi de sicriu, abia aştept să depui armele
să arunci bocancii

nu ai nevoie de veioză, nici de foi albe

Cuvinte cheie :

9 aprilie 2010

Poem cu schije

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 05:45
Tags: , , ,

7 aprilie 2010

Definiţie

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 16:04
Tags: , , , ,

5 aprilie 2010

Urme pe asfalt

Filed under: Dincolo de mine,Poezii — maskirovka @ 19:35
Tags: , ,

azi mi-a fost dor de tine/ aş fi vrut să te îmbrăţişez/ dar cumva pe ascuns/ folosind scările de incendiu şi lumina intrată pe sub uşă

am scos din sertar aripile/ le-am şters de praf/ în tot acest timp camera se umplea de un poem care vorbea în şoaptă/ îi vedeam venele cum se rotunejau pe genunchii mei/ cum sângera/ tremura/ se ascundea/ când pe sub coaste/ când pe sub limbă

i-aş fi dat un pahar cu apă/ dar el se tot întorcea în placentă/ ieri noapte a adormit pe glezna mea/ se răsucea frumos/ torcea într-un fel anume

azi mi-a fost dor de tine/ aş fi vrut să te îmbrăţişez/ dar cumva pe ascuns/ ca şi cum am locui într-un oraş subteran/ unde dimineaţa înceape de sub pielea ta

să nu fie frig niciodată/ îngerii să băltească în patul unde facem dragoste/ pe jos versuri ciobite/ ai grijă să nu te tai

2 aprilie 2010

Scaunul

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 17:52
Tags: ,


era noapte, se vede şi fără blitz, în curte erau multe becuri, multă iarbă şi mulţi oameni; m-am dus la o masă din spate, aş fi fumat, dar schimbasem poşeta şi uitasem pachetul, uneori nu-l uit, uneori îmi e jenă să fumez în public, dar acum il uitasem, era foarte frig, bătea vântul dinspre mare, eram derutată, practic nu-mi doream nimic

cineva a turnat apă în pahare, stăteam cu faţa spre scaunul înfăşurat în alb, parcă era o mireasă, sau un mort cu un giulgiu imaculat, nu ştiu care era diferenţa, mă uitam în el, aş fi văzut iadul, raiul şi cam tot ce era de nepătruns la ora aia din noapte

am remarcat însă abia a doua zi când am pus pozele pe laptop, scaunul era gol

a doua fotografie am făcut-o imediat a doua zi, adică azi, vineri 1 aprilie 2010, m-am dus în parc, e ziua mea liberă, am plecat pe la 2PM, am cumpărat nişte popcorn să duc la raţe, este zi, asta se vede şi fără blitz, am găsit masa asta de lemn, cu scânduri frumoase, am stat la ea, am fumat, aveam ţigări, în jurul meu erau mulţi copii, mă gândeam ce femeie, ce specie de femeie sunt dacă nu-mi doresc copii, erau mulţi copaci, un cuib, nu era nimeni, mulţi salcâmi, teci căzute, am luat câteva să fac un aranjament

am plecat pe întuneric, am mers aproape un kilometru cu farurile stinse, fără întenţie, merg şi cu intenţie uneori, cineva mă claxona din dreapta, nici nu am clipit, mă stresează agăţatul în trafic, claxona în disperare şi făcea semne la roata din faţa, aşa înţelegeam eu, dar el schiţa că e vorba de faruri

am remarcat însă abia acum când am pus pozele pe laptop, scaunul şi aici era gol

31 martie 2010

K.R.U.G TIMIŞOARA – NOUTĂŢI PRIVIND CONCURSUL

Filed under: Concurs — maskirovka @ 17:55
Tags: , , ,

Vǎ reamintim provocarea lansatǎ de K.R.U.G.Timişoara şi programul activitǎţilor din perioada imediat urmǎtoare:

Înscriere în concurs: prin trimiterea eseelor pe tema concursului la adresa krugtimisoara@yahoo.com ; acestea sunt acceptate pânǎ în data de 02 aprilie 2010, orele 23:59.

Consultarea Opiniei Publice: Din 02 aprilie 2010 pânǎ în data de 08 aprilie 2010, vor avea loc sesiunile de vot on-line pentru cele mai bune trei lucrǎri.

Anunţare câştigǎtori: În 12 aprilie 2010, în cadrul simpozionului K.R.U.G. ce va avea loc la Atelierele Kairos din B-dul Cetǎţii nr. 17/A, vor fi anunţate lucrǎrile câştigǎtoare. De asemenea, vom dezbate împreunǎ materialul primit, vom cita diferite pasaje din eseele primate şi vom savura liniştea pe care literele ne-o aduc într-o ambianţǎ “french”. Vinuri, brânzeturi fine, crackers şi multǎ inspiraţie şi drept liber de exprimare a opiniei…

Surpriza serii: Atât participanţii la concurs cât şi cei prezenţi la simpozion, vor avea parte de o surprizǎ plǎcutǎ: vor vedea lucrǎrile tipǎrile în primul volum de tip “hand-made” – inovaţie pe care K.R.U.G. o aduce pe piaţa internaţionalǎ a graficii volumelor. Aceste volume “hand-made” sau “hand-written” sunt un tip de “cartografiere” a textului. E o surprizǎ care a „copt” în pântecele noastre şi acum prinde glas…
“Grafocǎrţile” hand-made vor fi distribuite gratuit celor ce participǎ la simpozion – bine-înţeles, se pot obţine semnǎturi de la personalitǎţile literare din juriu şi de la invitaţi, cât şi din partea autorilor eseelor.
Nu am dorit ca ideea de grafocarte sǎ creascǎ în umbra numelui unei personalitǎţi literare consacrate. Ideea în sine are un potenţial enorm şi vrem sǎ îi dǎm posibilitatea sǎ îşi creeze singurǎ o staturǎ şi o siluetǎ demnǎ de calibrul ei. De aceea, cei ce compun acest prim volum sunt tinerii amatori, tinerii în care ideea de concurs al literelor rezoneazǎ şi explodeazǎ într-o curgere de fraze. Suntem, în spatele minunatelor noastre haine, simpli oameni. Şi vrem ca bucuria noastrǎ literarǎ sǎ fie simplǎ – şi sa demonstreze ce pot face o mânǎ de tineri care iubesc literele pentru ele însele. De aceea, v-am invitat pe voi toţi, cei ce aveţi plǎcerea de a scrie, sǎ vǎ alǎturaţi nouǎ.

K.R.U.G. crede în excelelţa şi suveranitatea Cuvântului – de aceea, ne jucǎm în mica noastrǎ lǎdiţǎ de nisip cu îmblânzitele cuvinte pe care încǎ nu le-am uitat, în drumul nostru hilar spre copalsul şi dispariţia culturii decadente împotriva cǎreia luptǎm; luptǎm cu gesturi literare şi atitudini lirice; cu „obrǎznicie” şi cuvinte de spus.

Vǎ aşteptǎm!

sursa
http://krugtimisoara.wordpress.com/

Poem luminat artificial

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 17:17
Tags: , , , , ,

de câte ori văd un iluminator simt cum pulsează ventriculul tău drept/ nu e de mirare că înăuntru este atâta animaţie/ la fondul acestei sclavii am să revin




30 martie 2010

Cei mai citiţi poeţi români, de Gh. Grigurcu

Filed under: Articole — maskirovka @ 18:13
Tags: , ,


Gh. Grigurcu

Cei mai citiţi poeţi români

Un top realizat de România liberă cu acest subiect (nr. din 22 ianuarie 2010) ar indica, potrivit aprecierii cotidianului, faptul că „gusturile de ultimă oră ale românilor arată o deplasare dinspre poezia clasică spre cea modernă şi postmodernă”. Trecem peste suprapunerea lejeră a criteriului „gust” cu cel al vandabilităţii (topul a avut în vedere datele furnizate de lanţul librăriilor Diverta şi Cărtureşti-Verona). Asta e! Sunt selectaţi zece poeţi. Primul, aşa cum se şi cuvine, Mihai Eminescu, poetul „titular” al poporului român, mitizat în continuare, în pofida unor contestări care bănuim că n-au avut un ecou în publicul larg, cu o mentalitate aflată la intersecţia programelor şcolare şi a „accesibilităţii” emoţionale. Această „accesibilitate” a devenit de-a lungul mai multor generaţii un factor care a fasonat recepţia poeziei în rîndul maselor, astfel încît avem de-a face cu o valenţă „eminesciană” a „simplului cetăţean”, dispus a raporta toate producţiile poeticeşti la acest arhetip. Ion Minulescu, aflat pe locul doi, e un soi de Cupidon cu state de serviciu îndeajuns de îndelungate. Mai are, se vede, destule săgeţi pentru a provoca răni dulci fiinţelor îmbătate de eleganta lascivitate a stihurilor sale, aidoma unui tablou reprezentînd un nud provocator. Romanţele pentru mai tîrziu, în realitate n-au întîrziat niciodată la întîlnirile cu tinerii, cei de azi care-l apreciază avînd o oarecare înclinaţie retro (erotism clamat, poză, cantabilitate). Dar surpriză, mare surpriză! Locul trei îi aparţine Ninei Cassian. Nu cumva e un efect strict al momentului lansării recente a unui volum al acesteia, în prezenţa autoarei care s-a îndurat a reveni cu acest prilej în ţară? Deoarece „luciditatea”, evocată de România liberă, fie şi „sarcastică”, fie şi confruntîndu-se cu „vraja erotică” a hetairei socialiste, e iremediabil minoră. O poleială preţioasă a unei structuri de metal ordinar, care pe alocuri a început să ruginească… Cu Alecsandri, beneficiar al locului patru, revenim în spaţiul bunelor sentimente, salubru, odihnitor. Bardul Ostaşilor noştri şi al Pastelurilor are alura unui dascăl al primilor noştri ani de şcoală, căruia îi păstrăm pururi (dacă nu ne-am alienat sufleteşte prea tare) o plină de gratitudine amintire. Locul cinci e al lui Mircea Cărtărescu. Un soi de Nichita Stănescu al optzeciştilor, autorul Dublului album, antologie care s-a vîndut, după cum suntem informaţi, „ca pîinea caldă”, posedă, ca şi numitul predecesor, ca şi, ceva mai înainte (e drept, pe un palier tot mai depreciat), Ionel Teodoreanu, o latură mondenă, suportînd, după cum se pare, asaltul vijelios al admiratorilor de ambe sexe. Şi cum să nu seducă titluri graţios-pragmatice, ca de pildă Cînd ai nevoie de dragoste, sau cu un irezistibil ingredient hippy, ca de pildă O motocicletă parcată sub stele?
Abia locul şase îi revine lui Bacovia, o figură antitetică faţă de Nichita, Cărtărescu, Ionel Teodoreanu şi alţii de aceeaşi factură a feericei prezenţe personale, iscînd succesul spontan. Un antimonden frapant. Un saturnian, un taciturn, „bizar”, prin ce ar putea atrage, la ora actuală, Bacovia? Poate prin acea deznădejde măcar subiacentă a unei lumi alexandrine, sorbită de „chemări de dispariţie”, chiar dacă inaudibile pentru mulţi dintre noi, prin angoasa unui sfîrşit de ciclu. Dacă Eminescu înstruna melancolia unei epoci, totuşi, de propăşire, autorul Plumbului cîntă „serenada din topor” a uneia, după toate semnele, declinantă. E umbra rece a mercantilismului devorator, a frivolităţii frenetice, a concupiscenţei dezlănţuite, a pornografiei. Un spirit ale cărui „profeţii” nu neapărat „politice” le putem desluşi în treptata lor împlinire… La locul şapte îl găsim pe Emil Brumaru. Cu adevărat, „popularitatea poetului se datorează în special poeziei licenţioase”. Nu pudicul, imaculatul, seraficul Brumaru, id est unul dintre cei mai de seamă poeţi contemporani, interesează, ci acela care a săvîrşit o uluitoare întoarcere cu 180 de grade, raliindu-se grăbit, la senectute, deşuchierilor modei de ultim moment. Palinodia ni-l arată robit cu savoare cerinţelor ei coprofage. E un caz. Şi ce mai caz! Locul opt îi e rezervat lui Marin Sorescu. De ce? „Românilor le place umorul, iar ironia hîtrului poet din Dolj le acoperă aşteptările şi le măguleşte inteligenţa”, explică, binevoitor, România liberă. „Umor”, să precizăm, nu tocmai pretenţios, ţinînd seama de nenumăratele texte în acest registru, sub semnătura Sorescului, de calitate îndoielnică, probă a unui slab autocontrol, a unei emisii îmbelşugate, mult sub cota exigentului Topîrceanu. „Inteligenţă” şi ea modestă, deoarece îşi propune a o măguli pe cea a cititorilor la grămadă. Să recunoaştem şi noi că autorul Migdalelor amare, după care oamenii din interbelic erau „înnebuniţi”, a fost „detronat” de bardul oltean, ceea ce dovedeşte o simplă substituţie, prin mecanica temporalităţii, pe aceeaşi direcţie a hazului băştinaş. Alt pretendent al posturii de „isteţ naţional” ar fi putut fi Dinescu. Dar acesta preferă acum gloria oralităţii pe sticlă… Pe locul nouă se înscrie Nichita Stănescu. Teama ce-o bănuim a fanilor săi că ar fi putut absenta, iată că a fost depăşită. Mărturisim că ne-a amuzat prezentarea de care are parte: „Poetul celor <> a devenit, în anii ’80, obiectul unui cult burghez, clasa de mijloc a acelor ani dîndu-şi la citit (sic!) cărţile filosofice ale lui Noica şi poeziile ermetice ale lui Stănescu”. Şi pe deasupra: „Lectura lui Stănescu este în continuare un fel de a te legitima intelectual”. Vai, nu ne-am dat seama! Nuanţa marxistă a „cultului burghez”, a „clasei de mijloc” se cumpăneşte cu imaginea „legitimării intelectuale”. E ca o parolă. Dacă nu dispui de o admiraţie solidă faţă de Nichita, nu poţi trece de uşa care dă în salonul… intelectualilor. În fine, pe locul zece, Ana Blandiana. Însă nu oricum, asemenea celorlalţi confraţi, ci cu o severă, neaşteptată punere la punct. Poeta ar fi, conform unor critici „sfioşi” ce ezită a-şi exprima cu francheţe părerea, cantonată în „secţiunea poeziei pentru copii”. Textele cu această destinaţie ar fi „superioare estetic celor pentru adulţi”. Ceea ce, fie şi mărginindu-ne a ne reaminti surprinzătoarea „superioritate” a Ninei Cassian, ni se pare o opinie vădit nedreaptă…
Din empireu, cel puţin Macedonski, Arghezi, Blaga, Fundoianu, Al.Philippide, Emil Botta, Gellu Naum, Leonid Dimov, Ion Caraion, Nicolae Labiş şi, din rîndul contemporanilor, M.Ivănescu şi alţi cîţiva zîmbesc la asemenea stîngace „exerciţii de admiraţie” ierarhizate, pe care nădăjduim că timpul, neavînd încotro, le va corija.

Articol apărut în revista „CAFENEAUA LITERARĂ”, Nr. 3 (78) FEBRUARIE 2010 Anul VII

The morning sun / cel mai frumos poem de dragoste

Filed under: Dincolo de mine — maskirovka @ 17:41
Tags: , ,

1
te-am iubit când ni s-au terminat banii la penny
am rămas fără vin, scorţişoară
ne-am mulţumit cu iaurt de piersici
şi un sărut la casa de bani
apoi am plecat fericiţi
în spatele nostru se spărgeau pietrele
nimeni nu mai călca în urma noastră
veniseră de la primărie
să pună indicatoare
„ocoliţi, pe aici trece iubirea”
au vrut să ne dea şi escortă
dar am refuzat politicos
„noi avem aripi de plumb
nimic nu ne doboară”
2
te-am iubit în tren cu soarele în ochi
stând cu spatele în direcţia de mers
eram obosită cum sincer spun
nu am fost în viaţa mea
chiar dacă dormisem o noapte
nu auzeam roţile de tren
ci doar inima ta un imens clopot
îmi răsuna în urechi
bătrâna din faţa mea mă privea clandestin
credeam că nu are bilet
dar ea vedea prin torace
un individ în coajă de ou
care semăna leit cu tine
ştia că nu am să-l nasc niciodată
că rolul lui este să stea acolo
să mă hrănească
de aia nici nu mi-a dat din sandvişul ei
3
te-am iubit când ţi-am făcut cu mâna pe geam
trenul era interminabil de albastru
era foarte cald, nici nu ştiam atunci că familia
de lângă minel
va dori să-mi facă poze
mă întrebau dacă eşti fratele meu
am spus că nu, deşi o să râzi aş fi vrut
aşa nu te-aş fi pierdut niciodată
ei făceau poze la cirezi ş fântâni părăsite
la pepeni şi floarea soarelui
eu adormisem şi simţeam
cum respiri aerul ăla greu de oraş tuberculos
4
te iubesc pentru că eşti organul meu vital
fără picioare pot merge
pot scrie şi fără mâini
pot mânca şi fără stomac
de plămâni nu mai spun
au un rol insipid
aproape că oxigenul mă încurcă
tu eşti organul din care pleacă orice simţ
sunt o altfel de specie
stai în mine cu un milion de tentacule
dacă am nevoie de ceva spun
„azi vreau un epitet ornamental”
şi nu ştiu cum faci, cum lucrezi înăuntru
pe ce taste apeşi
dimineaţa la micul dejun
sunt acoperită de tine
ca de o iederă sălbatică
5
te iubesc când stai în pat cu mâinile sub cap
atunci eşti gol, nu doar fără haine
eşti gol ca un pahar de sticlă
nu se vede nimic în tine
aştepţi doar să te umplu
6
mi-a plăcut teama pe care ai avut-o
când am făcut dragoste pe scaun
erai derutat şi copil dintr-o dată
ca în prima zi de şcoală
învăţai alfabetul
atingeai fiecare literă cu degetul
să te asiguri că este la locul ei
că vibrează
te preocupa faptul să nu cădem pe parchet
mie îmi era indiferent
eram în tine demult şi nu m-ar fi durut
7
încă mai avem drumuri de făcut împreună
am fost doar la piaţă
la grădina zoologică
până la colţ după o încărcare de 6 euro
mai avem de mers
din nou la biserică
să auzim celulele lui Isus cum se zbat în noi
8
te iubesc mai ales dimineaţa
când sunt doar un morman de hârtie lângă tine
pe care ai scris toată noapte
poveşti miraculoase
cu trupul vraişte, cu inima pe dos
sunt exact ca un sac de oseminte scos la 7 ani
9
îmi place poemul acela dement scris cu pixul albastru
de la sâni şi până la abdomen
se termina pielea şi tu tot scriai
dar cel mai mult te-am iubit când ai intrat disperat după mine în baie
şi strigai ceva, la început nu auzeam
am crezut că te-ai tăiat, ai făcut ceva
când intri, pe pielea ta era imprimat poemul
nu ţi-ai mai făcut duş, mergeai deschis la cămaşă
să te vadă toţi prietenii
scrisul evident era invers nu se înţelegea mare lucru
te-ai supărat că nimeni nu a întrebat
10
îmi place că îţi este indiferent în ce oraş locuieşti
dacă are sau nu are cicatrici subterane
ai sta şi cu mine la ţară
sunt convinsă că te vei adapta la iarbă, insecte
dat de mâncare la păsări
pădurea este la 5 minute, râul trece prin noi
am doi cireşi, o mamă foarte bună cu o pisică albă
iarna e cald, am brad, viţă de vie
iar eu îţi voi spune poveşti cu mine când eram mică
şi la serbare pe scenă în loc de să recit poezia
am început să cânt
11
îmi e dor de tine
într-un fel neomenesc, nepămâtean
dar asta ştii de ani de zile
12
îmi place că în mine sunt multe femei
pe care le-ai descoperit tu
una unduitoare, una rea
una citadină, alta bestie
una cu chip, alta transparentă
zac în mine multe cascade necunoscute
noroc cu tine că ştii nişte drumuri ascunse
13
nu e greu să-ţi cad la picioare
ţi-aş da tot sângele
aş albi pe loc
aş îmbătrâni
ca să fii mulţumit
14
şi după cum vezi doar o nebună
te-ar iubi
cu tot cu haos
bezmetică în lumea asta a ta
cu iluminatoare artificiale
15
cel mai mult te-am iubit când ai spus
unul din noi trebuie să moară
nu se mai poate
noi doi nu putem trăi cu două inimi
noi doi ca să supravieţuim
avem nevoie doar de o inimă
două ne fac rău
16
îmi place de tine că semeni cu un golf
îmi erodezi tot
picioare, trecut, aurorele de sub tâmple
ziua când ne-am cunoscut
simplul te iubesc
macini tot
dar nu fug
stau să fiu dezmembrată
de inimă
de cuvinte
până rămân surdo-mută
cred că eşti sadomasochist
17
îmi place că acasă este cu tine
pe bancă
în tramvai
la coadă la casa de bani
în piaţă
în lift
la andrei în garsonieră
în taxi
la gară
sunt mereu acasă
18
îmi place palma ta
devorantă
miezul din sinele tău
inexpugnabil
19
mă gândesc la tine aproape
în fiecare minut
ca dependenţii de heroină
dacă nu eşti lângă mine
am nevoie de o centură de forţă
să nu-mi iasă viscerele alandala
mă leg cu o sfoară pe inimă
în ochi nişte ţăruşi de metal
când nu sunt cu tine
parcă aş fi tu
îţi imit mersul
gesturile ample
beau cafeaua ta preferată
fumez ţigările tale
ascult muzica ta
doar doar
nu mai am nevoie de tine
20
îmi place că nu eşti om
şi ai 100 de stări de agregare
te iubesc pentru că în tine
nu curge nimic lichid
ci o formă superioară
de viaţă
21
la tine între coaste
mi-ar plăcea să stau ca o larvă
un milion de ani şi mai bine
să nu ies niciodată
în tine să fie şi ziua şi noaptea
şi mama şi tata
22
te-am iubit în 783
când nu erau locuri
te-ai lăsat pe spate
să te faci scaunul meu
aş fi stat în autobuzul ăsta
până dincolo de orice uscat
aş fi şters staţiile de pe hartă
să nu mai oprească niciodată
să te ţin în braţe aşa mult
înfinit de mult
până când moartea ar fi gemut în noi
pentru o gură de aer
23
te-am iubit când eram certaţi
şi după câteva zile mi-ai trimis 20 de poze
făcute de tine
uite, tâmpito
te iubesc şi când suntem certaţi
mă gândesc la tine şi ştiu că îţi doreai
pozele astea
24
dar cel mai mult te iubesc
când îţi iau capul în palme
şi te sărut pe obraji
pe buze discret
stai exact
dar exact ca un nou născut
abia ieşit din placentă

24 martie 2010

Altă iubire, alt alfabet

Filed under: Poezii — maskirovka @ 06:42
Tags: , , , , ,

azi ţi-am şters numărul de telefon
încerc să învăţ o altă limbă

altă iubire, alt alfabet
mi-e silă să învăţ alt mers
alte urme în zăpadă

am rămas doar cu îngerul tău lefter
şi cu 3 volume de poezii publicate

merge cărunt prin cameră
cu aripile trase peste ochi
nici el nu ştie încotro s-o apuce

îmi voi cumpăra haine noi
am să împrumut un cristalin
la primul refugiu voi opri
să-mi scot inima
să-mi despletsc părul
mă strânge agrafa asta argintie
sârmă ghimpată
braţele tale

18 martie 2010

Semn de carte / pagina 244

Filed under: Poezii — maskirovka @ 14:19
Tags: , , , ,

te-am iubit foarte mult/ era un loc cald/ întunecos/ nu vedeamnimic/ doar pereţii trupului tău/ doar camerata/ la fel ca în pântecul mamei/ mă hrăneam zi de zi din tine/ îţi beam sângele peascuns/ îţi mutilam corpul/ te lăsam uneori fărărespiraţie/ inima se deformase/ coastele se lărgiseră să îmi facă loc/ stăteam în tine ca într-un palat regal/ nu duceam lipsă de nimic/ aveamferestre doar spre tine/ pe altele nu le deschideam cu anii/ nu aveam nevoie de altă lumină/ erau îndeajuns licuricii din poemele tale/ te-am iubit foarte mult/ în tine erau multecomori/ umblam dimineaţa în pielea goală/ căutam melci şi alte obiecte de preţ aduse la mal/ îmi amintesc de ziua când am găsit o sticlăgoală/ nu avea niciun mesaj înăuntru/ era o sticlă goală pur şi simplu/ am păstrat ambalajul/ mă gândeam că băusei tudinea/ aveam o colibă acoperită de cerul acela inexplicabildeuşor/ nu-mi doream nici să plouă/ nici să ningă/ nici nu conta ce aveam pe masă/ poate doar câteva versurimucegăite/ le spălam/ şi asta conta că puteam face dintr-un obiect putrezit o mină de aur/ te-amiubitfoartemult/ azi/ ştii cum este/ mă plimb prin cameră desculţă/ simt gresia rece până-n creier/ sunt doar un morman de cuvinte/ emaciat până la oase/ în timp ce merg văd o mână/ şi îmi amintesc/ asta e mâna mea care mi-a căzut când mi-ai spus că eşti cu altă femeie/ mai văd un picior/ un plămân/ căzute pe jos/ îmidauseamacăsuntbucăţidinmine/ mă reped lacomă să le pun la loc/ am fost o fantomă/ un schelet/ nici eu nu ştiu ce am fost/ azi îmi pun din nou carnea pe mine/ caunfătînpânteculmamei/ numai că acum sunt în alt loc/ departe/ foarte departe/ încât nu mai contează nimic/ nimicnimicnimicniciunde

10 martie 2010

Poem pentru mine

Filed under: Poezii — maskirovka @ 03:57
Tags: , , , ,

iubirea noastră este o linie dublă continuă peste care nu ai voie să treci cu mâinile murdare

este o uşă albastră fără yală pe care poţi intra oricând, un colţ de cameră unde îngenunchezi fără să te vadă nimeni

un film alb-negru cu o podea care scârţâie dintr-o mansardă sublimă, aici suntem pe rând când regi, când cerşetori, depinde câţi bani am adunat din copacul acela minunat din care hematiile cad ca merele coapte

este picătura de apă care sparge timpanul când robinetul este stricat şi din el picură, picură, încet şi sigur ca o perfuzie toată iubirea noastră

un înger ciobit cu aripa spartă care s-a pietrificat pe spatele tău şi este din ce în ce mai greu de cărat

iubirea noastră este o foarfecă neagră care taie în neştire panglici de bine ai venit

un trotuar alunecos în care după ploaie te poţi privi până-n miezul ultimei scrisori pe care nu ai avut curajul să o mai pui la poştă

este o casă albă, la fel cum sunt casele în Grecia, toate au ieşire la mare şi dacă nu chiar toate construieşti una ad-hoc, te descalţi până mă găseşti un om prin tine

iubirea noastră este o scenă de teatru foarte întunecată cu un reflector imens pus chiar pe inima mea

o masă cu două scaune unde dimineaţa bem cafeaua, citim e-mailurile, în timp ce poezia fumegă din umerii noştri

un tunel subteran de metrou parizian cu multe etaje şi încăpător cât pentru o sută de iubiri, aici au săpat mulţi oameni ca noi doi să putem călători pe şine imaginare de scrum

iubirea noastră este umbra lungă cât a unui zgârie-nor care iese din noi când ne luminăm unul pe altul, se întinde mult şi subţire ca un abur de gustare fină, trece pe la toate ferestrele până când oamenii ies la geam să deguste aroma

se uită miraţi în jur, deschid cărţi, caută autori, reţete

schimbă pe canalul gastronomic şi nimic, în gură le rămâne un gust neomenesc, nepământean

iubirea noastră este 20 de metri pătraţi de poezie pe care ne întindem ca pe un cearceaf iluzoriu, aici înotăm, pescuim, ne căţărăm pe munţi, aprindem într-un târziu veioza şi începem să râdem, tu erai prins într-o plasă de peşte şi dădeai din mâini, din picioare, eu eram într-un nisip mişcător şi dădeam din mâini, din picioare, nu se mai ştia, nu se mai ştia, cine, cum, de ce, iubirea noastră, iubirea noastră

7 martie 2010

Concurs de poezie pentru luna martie – originalitate şi amor

Filed under: Concurs — maskirovka @ 08:12
Tags: , ,

Concurs de poezie pentru luna martie – originalitate şi amor

Perioada de desfăşurare: 1-14 martie 2010

Tema: Scrisoare de dragoste

Regulament
1. Poate participa orice membru dozadeiubire
2. Titlul poemului obligatoriu trebuie să se numească: SCRISOARE DE DRAGOSTE.
3. ATENŢIE: Textul înscris la concurs trebuie să conţină următoarele cuvinte cheie: brumă, tranşee, minuscul, pânză, oase.
4. Textele pentru concurs vor fi postate începând de azi, 1 martie, până la data de 14 martie inclusiv, în pagina de „comentarii publicate pe blog”, aşa cum se postează în mod obişnuit.
5. Votarea se poate face oricând în pagina de comentarii a textului ales cu replica „votez”. Fiecare membru poate vota doar o singură dată, iar participanţii la concurs nu se pot vota pe ei înşişi.
6. La data de 15 martie va fi anunţat câştigătorul.
Textul premiat, cel care acumulează cele mai multe voturi, va sta pe pagina principală într-o căsuţă specială, va fi menţionat titlul textului, autorul, fotografia acestuia (dacă nu are nimic împotrivă) şi în căsuţa „Texte de citit” toată luna martie.
7. Premiu: 1 CD – Adrian Munteanu, ►„Femeie!…” – 20 de sonete în interpretarea autorului◄. (Premiul va fi expediat de către autor pe adresa câştigătorului)

vezi poemele intrat în concurs aici: dozadeiubire

24 februarie 2010

Poeme de dragoste sumeriene

Filed under: Traduceri — maskirovka @ 06:17
Tags: , ,

Unde s-a dus iubitul meu?

Unde s-a dus iubitul meu, cel mai de preţ pentru mine
Şi unde şi-a ascuns farmecele?
Mi-e ademenitor ca un pom încărcat cu fructe
Toată plăcerea mea este în el, el este bărbatul meu

Mi-am trimis iubitul din oraş
Aşa că acum „tăticul” meu este plecat
Trebuie să-mi folosesc singură propriul trup
Pentru că pasărea dragostei mele a zburat

Poate vreun om care pune capcane
Îmi va aduce iubitul hoinar acasă
Astfel încât să poţi face dragoste cu mine
Sau fie ca grădinarul să-mi aducă roade din copacul tău

Am trupul gata pentru tânăr
Voi prinde pasărea dragostei dintr-o dată
Apoi, când trupul meu va fi gata
Voi obţine un „da!” rotund (din capcană)

BEFORE THE MUSES, AN ANTHOLOGY OF AKKADIAN LITERATURE, Benjamin R. Foster, Thrid Edition, CDL Press Bethesda, Maryland, Capitolul II. 19 „Love songs”, pagina 165-166, 2005.
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Cântec de dragoste către Işme-Dagan

1-8 Doamnă, mergând la cireada de vite cu voce dulce şi la viţeii cu voci blajine din ţarc, tânără femeie când ajungi acolo, Inana, freamătul să răsune! Freamătul soţului tău să răsune, Inana, freamătul să răsune. Freamătul sunetului lui Dumuzid să răsune, Inana, să răsune freamătul!
9-14 Legănatul freamătului va cânta pentru tine, Inana, să te facă astfel bucuroasă! Bunul păstor, omul cântecelor dulci va cânta pentru tine; Doamnă, cu toate lucrurile cele mai dulci, Inana să-ţi facă inima bucuroasă.
15-20 Doamnă, când intri în ţarc, Inana, ţarcul într-adevăr se va bucura. Stăpână, când intri în ţarcul de oi, Inana, ţarcul de oi se va bucura. Când intri în ţarcul de hrănit, oile sănătoase îşi vor revărsa lâna pentru tine.
21-4 Să-ţi dea ţarcul sacru unt din belşug, să-ţi producă ţarcul de vite unt şi smântână. Să
fie belşug în ţarc, să fie zilele lui Işme-Dagan numeroase.
25-6 Fie soţia mea o oaie care-şi dezmiardă mielul, lăudată cu admiraţie.

„THE LITERATURE OF ANCIENT SUMER”, Translated and Introduced by Jeremy Black, Graham Cunningham, Eleanor Robson and Gábor Zólyomi, pagina 206, Oxford University Press, 2006.

12 februarie 2010

Era dimineaţă

Filed under: Poezii — maskirovka @ 12:06
Tags:

o dimineaţa din aia rece, care te îmbracă de sus până jos ca un şarpe veninos
când m-am dat jos din pat în loc să năpârlesc de tine, să te deshuamezi de pe trupul meu fără urme
şi mai acut am simţit în mine 100 de bărbaţi cu diverse chipuri, cu mâini mai albe, mai negre
unii frumoşi, alţii cu stea galbenă pe haină, mulţi râdeau, alţii erau morţi deja
în mine derula un film, cu un singur pesonaj care îşi schimba chipurile din secundă-n secundă
mutaţiile se produc doar în singurătate, mă încurajam, în timp ce încercam să cobor din pat
poate încă mai visam, nu-mi dau seama, în bucătărie am găsit un coş plin de hârtii albe şi mototolite
aruncate în scârbă, fâşii din dragostea ta zăceau pe gresie, aş fi vrut să fac ceva extraordinar
să le duc la muzeu, să spun tuturor, azi-noapte în camera mea a fost un bărbat care m-a iubit
şi nu am ştiut, sau poate să pun un anunţ la primărie, să te caut prin canale sau prin cine ştie ce colţ
al morţii, dacă ai fi foşnit măcar o dată din aripi m-aş fi trezit să îţi ţin de urât, acum poate mai eram împreună

6 februarie 2010

Mergeam foarte repede

Filed under: Poezii — maskirovka @ 10:29
Tags:

atât de repede încât în spatele meu
rămâneau semne în asfalt
ca şi când ai trece cu sapa să mai faci un rând
să arunci cu seminţe la încolţit
numai că aici nu va creşte nimic
începusem să-mi caut prin buzunare
banii
pungă nu aveam
telefonul vibra
mănuşile le pierdusem
umbrela îmi căzuse într-un canal
era atât de murdară, încât am lăsat-o acolo
mă ploua, dar tot nu încolţea în mine nimic
la supermarket pe vitrină scria
„poezie proaspătă 2 lei Kg”
am crezut că nu văd bine
întreb mirată
„ce este cu anunţul?”
„care anunţ?”
„cel de pe geam!”
„nu e niciun anunţ, vi se pare, bate lumina aiurea.”
am cumpărat 1 kg de roşii, brânză feta
supă de ciuperci la plic
vreau să plătesc şi văd un afiş
„poezie proaspătă 2 lei Kg”
scria deasupra casei de marcat
„ce este cu anunţul?”
„care anunţ?”
„cel lipit aici!” şi pun degetul
„nu e niciun anunţ, vi se pare, este doar o oglindă.”
mă uitam în ea fix la fel ca în vitrină
m-am trezit brusc
îmi atingeam obrazul

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.