DozaDePoezie

2 Noiembrie 2015

Filed under: Poezii — maskirovka @ 08:26
Tags:

Dacă într-o zi la știri se va anunța că suntem niște ființe celeste
Fine, luminoase, că ne ascundem uneori în specii ostile fără să vrem
Că de fapt pielea, părul, fața și întregul corp formează doar o armură
Că în fiecare om e o ființă cât un bob, cât o scânteie, că trăim veșnic
Și că suntem toți egali, la fel de bogați, la fel de săraci
Țesătura de carne cu timpul s-ar uza și ar trebui înlocuită
La asta ne-am pricepe cel mai bine. Ni se va spune într-o zi la știri

Că purtăm pe sub noi niște mori de vânt care permit aceste transformări
Unii s-ar pipăi să-și simtă sub piele sămânța, alții chiar s-ar tăia
Vor pleca în concediu la mare, la munte, cred că și eu voi pleca
Undeva pe un acoperiș, poate vârf, oricum undeva foarte sus

Spre tonul cel mai înalt și profund al inimii tale

 

Anunțuri

1 Noiembrie 2015

Filed under: Poezii — maskirovka @ 09:03
Tags: , ,

Dacă într-o zi ne vom trezi năpădiți de îngeri bulbucați, blonzi
Cu coșuri pline de flori în spinări și noi muți vom privi cum ne aruncă
Inimi de rezervă, petale de trandafiri, pene moi, fine, ce vom face?
Cred că vom fugi și ne vom încuia în case, vom suna la 112
Ne vom ascunde copiii sub pat, vom trage draperiile, vom face întuneric
Pentru că nu mai avem încredere unii în alții, îngerii bulbucați, blonzi
Vor bate la ușă, vor insista, vor pune florile jos, vor lăsa borcane cu miere
Bilete de iubire, dar noi vom continua să stăm în întuneric
Ne vom certa copiii care deschid ochii, și eu voi face la fel ca ei
Unul va striga, Carmen sunt îngerul tău, și-n clipa aia voi înțepeni
Deschide, e tot ce ți-ai dorit, de-acum suntem la vedere
Vom face tot ce doriți, ne vom duce la piață, la poștă
Vom plăti facturile, vom da să sugă celor cu mame sărace
Visul nu mai e vis, de-acum vom sta pe umerii voștri
Cum stau cormoranii pe bărcile pescarilor legați doar prin iubire
Copilul meu va încerca să iasă, iar eu îl voi certa și-l voi vârî
Înapoi sub pat, ba mai mult, îi voi acoperi ochii, urechile
Și vom continua să ne trăim viața noastră întunecată a cărei
Lumină o blocăm cu palmele ori de câte ori vreo rază ne orbește

31 Octombrie 2015

Filed under: Poezii,SMS — maskirovka @ 07:30

Înainte de dragoste este o perioadă apăsătoare între noi ca atunci când se luminează de ploaie.

28 Octombrie 2015

Filed under: adam si eva,Autoportret pentru tine,Poezii — maskirovka @ 04:56

Când plecăm unul de lângă altul nu ne despărțim
Ne purtăm toată ziua așa cum mamele își poartă embrionii
În stare latentă, nimeni nu ne-a învățat cum să ne purtăm
În astfel de situații când încă o inimă bate lângă alta
El trăiește în corpul meu, uneori îmi ia aerul
Eu trăiesc în corpul lui, uneori îi iau aerul
Nu știu de ce nu ne mai place în noi, nu știu de ce
E greu să alegi care inimă să bată, care să moară
E greu să înviezi și să fii din ce în ce mai mult tu
Seara acasă față în față cu celălalt te aduni în tine
Așa cum marea își duce și aduce valurile în flux și reflux

26 Octombrie 2015

Răspuns

Filed under: Poezii — maskirovka @ 07:58

Scriu doar singură și în perfectă liniște. Am nevoie să-mi aud vocea interioară, cum face valuri, valuri, ca o piatră aruncată-n sânge, am nevoie să-mi ascult sufletul cum pârâie.

24 Octombrie 2015

Filed under: Poezii — maskirovka @ 12:59

Uneori când ies pe ușă cineva din mine rămâne acasă, întorc capul și zâmbesc, spunând în gând celei din urmă: să fii cuminte, și deodată văd rupându-se din piele o dâră de copil,o fată mică care se duce la jucării și-mi face cu mână. Tacit parcă: Du-te liniștită. Închid ușa și plec mereu întrebându-mă de ce plec și nu mai stau în corpul acela inocent cu mâini de zăpadă. Mă mint crezând că am timp când mă întorc, am timp în weekend, am timp în concediu, să ne privim mai întâi de toate tălpile, roase, dintr-o altă perspectivă mult mai umană. La fel ca în tabloul Isus mort, să ne vedem întâi rănile prin care trece un tunel lung, unde totul are o singură măsură, o singură bătaie, un singur big bang. Nu știu nici acum care din noi respiră, inima e ca o minge de tenis, când la mine când la ea, nu știu unde pulsează viața, nu știu unde pulsează moartea. M-am tot gândit, totul depinde de ea, dacă într-o zi nu mă recunoaște, dacă trupul i se pare schimbat și-mi va spune-n față: cine ești?! Ea jucându-se mai departe fericită, iar eu disperată doar un corp voi încerca să-mi înduplec sufletul, să-i sparg pereții, fără nicio șansă. Dacă toate astea se vor întâmpla într-o zi, cine mă va primi, în care din voi mă voi recunoaște?

23 Octombrie 2015

Filed under: adam si eva,Poezii — maskirovka @ 07:51
Tags: ,

Stau întinsă pe foaia albă ca un urs polar pe o banchiză pustie de-a lungul coastelor poeziei, adulmec vântul rece şi parcă uneori simt miros de carne.

21 Octombrie 2015

obs

Filed under: Uncategorized — maskirovka @ 08:41

Cumva când scrii simțurile se amorțesc și te lași dus de poveste unde vrea ea, la final îți dai seama că nu ai fost tu. De aceea nu-mi place să construiesc personaje pentru că devine rațional, poezia rămâne stratul pur.

20 Octombrie 2015

Singurătatea, Olga Krasnikova

Filed under: carti — maskirovka @ 10:19
Tags: ,

Totuşi, rămânând singur, omul nu-şi resimte totdeauna singurătatea ca pe o suferinţă.
click:
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/singuratatea-rau-un-bine-150238.html

krasnikova-olga-singuratatea-13570

G și enter

Filed under: Poezii — maskirovka @ 07:38
Tags: , , , , , ,

Există oameni care au o anume deschizătură, poate mai multe, poate doar o nișă
Pe unde primesc aerul, lumina, alți oameni, în ei poți crește ca un grăunte
Ei te vor hrăni, sunt un pământ bun pentru rădăcinile tale, te fixează, te absorb
Mâinile ca două roți zimțate crestate în mâinile tale se vor face un tot unitar
Ei secreta un lichid vâscos care te îmbracă de jos până sus ca o mantie protectoare
Există oameni suprafețe de lac, netezi, lucioși, prin ei te poți vedea, te poți ghici
Ei pot reflecata ceea ce alții pot doar primi, pot reflecta lumina, stările, amintirile
Din piepturile lor puternice durerile ricoșează, ei te oxidează, te alterează
Nimic nu-i întoarce din drum, drumul e doar al lor, cât ai încerca să spargi venele
Nu le auzi niciodată sângele cum curge, în fața lor încremenești ca atunci când
Te uiți în oglindă după mult timp și de fapt constați că nimic nu mai e ce-a fost
Pelicula de fericirea nu e nici pe mine, nici pe tine, ea se naște doar între noi doi
Așa ca un fel de ninsoare, ca un fel de cădere în gol, ca un fel de gol doar al nostru

Obs:
Am vrut să pun la tags doar litera g, g și enter, doar atât, însă site-ul nu m-a lăsat și de fiecare dată când doream să pun g îmi genera niște cuvinte, pe care de altfel le-am lăsat, considerându-le potrivite, haha, am schimbat și titlul apoi. Cred ca sunt toate cuvintele pe care eu le-am mai folosit la tag-uri.

19 Octombrie 2015

Era vară…

Filed under: Poezii — maskirovka @ 08:56
Tags: , ,

…era cald și oamenii stăteau întinși, alungiți ca niște sâmburi
De migdală, dulci-amari, în casele lor de plută, cuminți
Nimeni nu striga, nimeni nu se mira, până când spre seară
Au început să fumege, dar nu lemnul uscat se aprinsese
Ci altceva mult mai sublim care le dăduse viață se îmbăia
Încet, încet, peste oraș era un fum și oamenii erau în aer
Și aerul era luat de vânt și vântul îi ducea sus, foarte sus
Unde mintea mea nu mai ajungea și am rămas întinsă pe jos
Uitându-mă amorțită pe cer cum se duc, lin, lin, mai mult
Subînțeleși decât morți sau vii, nu-mi mai dădeam seama
Dar se duceau ușori, docili, ca turmele domestice spre casă

17 Octombrie 2015

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 07:11
Tags:

Mă pot descărca din greșeală în pieptul tău ca un pumn de nisip îmblânzit.

12 Octombrie 2015

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 08:06
Tags: ,

Când vei găsi o fantă în zidul tău să știi că eu am făcut-o.

Șerban Tomșa -interviu

Filed under: Interviu — maskirovka @ 05:20
Tags:

Când aveam treisprezece ani, l-am rugat pe tatăl meu să-mi cumpere „Gazeta literară” de la oraş. În manualul de clasa a VIII-a erau citate texte de Geo Bogza, tipărite în publicaţia respectivă. Dar „Gazeta literară” se transformase în „România literară”, şi aşa am devenit cititor fidel al săptămânalului condus atunci de George Ivaşcu. Dintre cei care semnau în cunoscuta revistă nu auzisem decât de Geo Bogza, Şerban Cioculescu – apăruse în „Cutezătorii”, un periodic pentru elevi – şi Nichita Stănescu. Citind minunăţiile din paginile „României literare”, am hotărât să devin scriitor. Am scris pe o foaie de hârtie „Vreau să devin scriitor.”, am ceruit hârtia şi am introdus-o într-o cutie de lemn, micuţă, pe care am îngropat-o în grădină. Se întâmpla în 1969. Peste ani am săpat să văd dacă mesajul meu către viitor mai există. N-am mai găsit nimic. Poate mica tabacheră, în care bunicul îşi ţinuse tutunul din care răsucea ţigări, putrezise cu totul. Dar visul de odinioară trăieşte încă în mine.
Continuare:
http://www.ziarulmetropolis.ro/interviu-serban-tomsa-o-coborare-in-infern/

9 Octombrie 2015

Filed under: adam si eva,Poezii — maskirovka @ 11:03
Tags: ,

m-a apelat disperat, unde stau, câte kilograme am, dacă am copii
ce fac zi de zi, ce mănânc, dacă am frați, surori, avalanșe de întrebări
și râdeam, râdeam, nu apucam să răspund că mai primeam o întrebare
și râdeam, râdeam, și-i explicam că dorm singură și asta l-a speriat tare
la 5 dimineața m-a pus pe-o targă și m-a abandonat pe-o foaie albă
mi-a spus: să dormi, să dormi, aici e locul de visat, nimic nu se face scrum
totul e în timp real, să nu trișezi, sunt camere de supraveghere, și-a plecat
suflând un cuvânt de aur care ulterior s-a topit pe clanța ușii
nu am nicio cană cu apă, câteva pietre și un creion, îl simt cum se uită
prin spatele oglinzii, îi fac cu mâna și-și vede mai departe de treburi

7 Octombrie 2015

Filed under: Video — maskirovka @ 13:18
Tags:

5 Octombrie 2015

Filed under: Poezii — maskirovka @ 06:52
Tags:

Anotimpul trupului ghemuit vine în curând
Ar trebui să scobim în noi, cenușa de anul trecut s-o aruncăm
Să facem provizii de sentimente și să ne asigurăm
Că debaraua e plină de iubire, în curând vom privi în palme
Le vom șterge în fiecare zi de brumă, pârtiile sunt făcute
De la naștere, doar mai încrustăm puțin moartea-n ele
Ne vom dezbrăca de oamenii străini, vom rămâne piele și os
Cu vântul șuierând printre cuvinte, printre cuvinte va fi îngheț
Doar șoaptele încălzesc, doar șoaptele încălzesc

30 Septembrie 2015

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 12:07
Tags:

Vreau să adorm peste tine ca opera de artă pe fundul oceanului.

28 Septembrie 2015

Jumătate femeie, jumătate toamnă

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 06:38
Tags: ,

În nopțile cu tine niciodată nu am știut de care parte să fiu.

toamna buc.24 sept
toamna buc. 24 sept

27 Septembrie 2015

27 septembrie

Filed under: Erotism — maskirovka @ 08:56

Ne-am pus hainele pe malul nopții și ne-am bălăcit, dimineața purtam cămașa ta.

26 Septembrie 2015

26 septembrie

Filed under: Erotism — maskirovka @ 06:02

Și respirăm și respirăm, încă respirăm, ținându-ne de mâini, cu ochii țintiți în tavan ca și când acolo s-ar fi întâmplat.

25 Septembrie 2015

sms

Filed under: SMS — maskirovka @ 07:32
Tags:

În drumul spre tine foaia albă ca o pânză curată separă iubirea de restul lumii.

19 Septembrie 2015

Filed under: adam si eva,Articole,Poezii,SMS — maskirovka @ 06:31
Tags: ,

Pe spatele meu sunt gravate și ușa Raiului și ușa Iadului

Aici scrie cum să evadezi din tine și să ajungi la viața veșnică
Pe unde să calci, pe unde să mângâi, celor care mă dezbracă de suflet
Le e dat să vadă ceea ce pot vedea doar o singură dată

Aici clocotește miezul tuturor lucrurilor

Pe sub bluza mea sunt ape vii, grădini
Cete de îngeri, jgheaburi de vise

Cine mă dezgolește nu mai mă poate iubi

Un soare intermitent doarme-ntre dinți
Sssssss
Pe spatele meu sunt gravate și ușa Raiului și ușa Iadului

Nu mai e nimic de făcut
Cine mă dezgolește nu mai mă poate iubi

18 Septembrie 2015

Cărțile crude, Mircea Mihăieș

Filed under: Atac de cord — maskirovka @ 10:12
Tags:

„Aspectul meditativ se leagă indestructibil de obsesia morții. Interdependența viață-moarte e, prin reflexie în literatura confesivă, un pact al adâncimilor care comunică prin semne.” – Mircea Mihăieș.

mihaies_mircea-cartile_crude_jurnalul_intim_si_sinuciderea_editia_a_ii-a_revazuta-5379

descarcă

16 Septembrie 2015

…hey you…

Filed under: Uncategorized — maskirovka @ 07:01

Există oameni pentru care m-am născut, mă lipesc de pielea lor atât de mult încât urma mea rămâne ca un mulaj în ipsos

Devin șablonul cărnii, apoi ei caută, caută, ceva potrivit formei libere, un pământ sec să umple golul, ceva să țină de foame

Există oameni pentru care m-am născut, îi respir de la prima vedere, părți foarte mici din viața lor rămân din clipa când sudoarea lor de eroi întorși de la luptă s-a șters de mine

Când îi întâlnesc porii de deschid și vocea lor îmi intră prin tuneluri ascunse de care nu știam, îmi modelează inima jucându-se de fapt cu un bulgăre de zăpadă

În tot acest timp nu știu unde sunt, nu știu unde merg, nu știu ce scriu, sunt un model de hârtie pe care se croiește o haină nouă

După mulți ani văd niște lumini, la început livide, amare, nu vreau să le gust, apoi se face brusc dimineață, o dimineață rece, cu un soare de gheață

Revin cu pași grăbiți în mine, în trupul meu ca o planetă minusculă care se învârte după un soare de gheață, cu dimineți reci, amare, pe care nu e bine să le guști

Aș vrea să-ți spun direct: unele vieți sunt legate de-a lungul timpului depășind înțelegerea simplistă, tu știi asta, dar ești un om slab, nu pentru că ai trăiri slabe

Și pentru că ai un ego prea pământean care face ravagii în mintea ta, unele vieți sunt legate de-a lungul timpului și tu știi asta, doar o singură lumină te poate arde

15 Septembrie 2015

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 07:03

WP_20150127_163

14 Septembrie 2015

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 09:43

WP_20150704_093

22 August 2015

-Când crezi că un om involuează?

Filed under: Uncategorized — maskirovka @ 06:31

DozaDePoezie

-Atunci când iubeşte.
-De ce?
-Iubirea dezumanizează. Poţi devini câine, poţi sfâşia fără milă, poţi întoarce pe dos pielea, poţi fura, mutila, teroriza. În iubire nu mai eşti tu, eşti locuit de celălalt încât în tine se dă lupta asta acerbă a autorecuperării, când vrei să fii tu şi mai poţi, sub nici un chip nu mai poţi, nu mai ai mâini, picioare. Uniunea asta cu celălalt naşte în tine o altă fiinţă, necunoscută, pe care încerci să o ţii în lesă, neştiind de ce este în stare şi bineînţeles nu reuşeşti.
-Iubirea este o înfrângere?
-Ar fi bine să fie doar atât.

Vezi articol original

HCN

Filed under: Uncategorized — maskirovka @ 06:25

DozaDePoezie

în mine este un refugiu mai mare decât o foaie A4

te port închis ermetic ca un buncăr antiatomic, nimeni nu intră, nimeni nu iese

auschwitz interior, aici mori, te naşti de câte ori vreau

uneori îţi dau drumul pe străzile oraşului şi curgi anost spre gura de canalizare, tălpile cărunte

vara este pe ducă, perfuzie lentă, cum era el? cum era el? toamna-i creştea armură, inima se schimba la fiecare înnoptare, el avea un deget de sare, un deget de sare şi-o casă la ţară, o dată pe an soarele-i încăpea în palme, vara este pe ducă, perfuzie lentă, patul meu tăiat în două jumătăţi

îţi aminteşti autostrada fără linii de demarcaţie? trecea pe lângă masa din bucătărie, un bing-bang la nivel molecular, atunci mi-a apărut prima dată pe sânii o luntre, la început te-ai speriat, ai închis geamurile, ai blocat uşa, pe aici poţi veni înainte de a…

Vezi articol original 266 de cuvinte mai mult

3 August 2015

Filed under: Poezii — maskirovka @ 18:09
Tags:

primăvara nu scriu
primăvara îmi pun ființa la încolțit
sub acest strat protector, călduros
de carne vie încep să cresc
absorb prin mâini, prin ochi, esențe vitale
extrag din oameni sângele albastru
doar când ei nu mă văd
doar când ei au o crăpătură în tristețe, în dor
ființa mea crește ca o viță de vie
se întinde sub pielea mea
până toamna, toamna încep să scriu
despre travaliu, poteci, uși închise
despre oameni care au murit în mine
și speră ca odată cu schimbarea anotimpului
să revină la viață

« Pagina anterioarăPagina următoare »

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.