DozaDePoezie

18 octombrie 2010

Definiţie. Iubirea este.

Filed under: Atac de cord,Definiţii,Fotopoeme — maskirovka @ 06:01
Tags: ,

Iubirea este un câine izgonit care umblă hai-hui pe străzi, fără casă, fără părinţi, mănâncă pe unde apucă şi doarme prin gropi de gunoi, dar pe măsură ce umblă aşa, fără casă, fără părinţi, devine mai înalt şi mai luminos. Niciodată nu voi şti de ce este în stare, sau mă muşcă şi mă târăşte pe brânci în vizuina lui sau plecăm împreună hai-hui pe străzi, fără casă, fără părinţi amândoi. Asta e iubirea, nu corespunde niciunei ideologii, fărâmiţează orice credinţă, pământul se mută în cer şi cerul se mută în noi.

Reclame

17 octombrie 2010

Definiţie. Iubirea este.

Filed under: Definiţii,Fotopoeme — maskirovka @ 06:46

Iubirea este un cerc la fel ca un ceas, numeri cifrele, numeri orele, de obicei totul este albastru atunci când iubeşti, şi cafeaua şi inima şi oasele se albăstresc

16 octombrie 2010

Definiţie. Iubirea este.

Filed under: Definiţii,Fotopoeme — maskirovka @ 21:06

iubirea este un intrus anonim care se prinde cu ghearele, îşi modifică pielea într-un mimetism asemeni morţii şi se întinde, se întinde până îi afli numele

Definiţie. Iubirea este.

Filed under: Definiţii,Fotopoeme — maskirovka @ 07:19

iubirea este o şină de tramvai, nu se abate din drum nici pentru o gură de rouă, nici pentru o pisică neagră care ar putea s-o mai ajute pe ici, pe colo

10 octombrie 2010

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 18:44

nu ne poate despărţi niciun geam securizat sau nici măcar vreo pleoapă
de partea cealaltă este senin indiferent dacă vânzătoarele fug sau umbrelele se rup
cel mai bine ştim să trecem de bălţi, de noroaie, năvălind prin gări ca ploile de octombrie
nici mai mari, nici mai mici, somnoroase până la glezne
deodată tu îmi faci cu mâna, trec strada şi sar în necunoscut

30 septembrie 2010

Şi ce dacă…

Filed under: Cubiculum,Fotopoeme — maskirovka @ 09:59

Ce rămâne din noi după moarte? Cubiculum

Filed under: Cubiculum,Fotopoeme — maskirovka @ 09:53
Tags: , , ,

pereţi demontabili ca pielea râioasă
năpârlesc zi de zi
nimeni nu e interesat să-i adune
nu-mi cunosc vecinii
doar pisicile lor zgârie la uşă
va veni o zi când voi îmbrăţişa
pe cineva ca pe un frate

un semafor pe roşu blocat
unde toţi trecătorii îşi opresc somnul
şi hematiile tac picurând pe batista
copilului care am fost cândva

eu încă mai trec foşnitoare
în fugă pe aceeaşi stradă unde este
un semafor pe roşu blocat

nimeni nu mai mă vede
prin fereastra îngustă

28 septembrie 2010

Anestezic de scurtă durată

Filed under: Fotopoeme,Multivitamine — maskirovka @ 10:02
Tags: , , ,

din orice îngrădire poţi ieşi. nu contează dacă ai uşă de lemn, grilaj de metal, sârmă ghimpată sau chiar un om cu braţele pe mijlocul tău. trebuie doar să te rostogoleşti şi să vezi libertatea din tine. aici nu mai există niciun fel de margini. chiar dacă eşti prins în interior, cu multe tăieturi, vârtejuri, capcane, tavanul niciodată nu este fals. din orice îngrădire poţi ieşi.



25 septembrie 2010

Efecte secundare

Filed under: Dincolo de mine,Fotopoeme — maskirovka @ 05:50

am în stomac un gol imens, dar de data asta este altfel. am plecat pe stradă, aşa nebuneşte, la întâmplare, să mă plimb prin parc, să ies cumva din casă, din mine şi mai ales din el. trecătorii mă priveau miraţi, la început nu am luat în seamă, apoi din ce în ce lumea se strângea în jurul meu, eu mă uitam pe haine, poate aveam vreo pată, poate vreun sărut de la tine se lipise de fruntea mea şi cine ştie ce îmi crescuse acolo, dar, nu, nu era vorba de aşa ceva. m-am aplecat puţin şi prin abdomen mi se vedea oraşul, cealaltă parte a oraşului, prin torace treceau tramvaie, copiii se duceau la şcoală, era un gol imens. iniţial am crezut că e vorba de o gropă de gunoi, gen Glina sentimentală, cu pescăruşii de rigoare şi bănci puse la uscat de atâtea întâlniri, din fericire era doar oraşul, oraşul tău. am fugit speriată, m-am aşezat pe iarbă în parc, o fetiţă a venit şi se uita la mine destul de banal, dar cu o curiozitate ce m-a făcut să tresar. apoi a plecat, chemând şi alţi copii: „E Tom şi Jerry”, „E Tom şi Jerry”. am plecat, transpirasem, m-am urcat repede în 783, autobuzul fără destinaţie şi destin derizoriu. controlorul mi-a făcut semn cu ochiul, indiciu că ştie că nu am bilet. şi nu aveam. m-a lăsat în pace. nu ştiu unde am coborât, dar am coborât cu gândul că se va face noapte mai repede şi voi ajunge acasă liniştită. pfuu, dar pe măsură ce se întunca în mine lumina ceva. dacă aş fi avut o haină mai groasă poate nu se vedea, sau măcar lumina se estompa, se pierdea prin vene, mai curgea în canalizare. ce s-a întâmplat apoi nu mai ştiu, unde am adormit nu mai contează. dimineaţa am dus mâna uşor pe abdomen, aveam piele, dacă apăsam simţeam că mă doare, deci, aveam şi carne. cerşetorul de lângă mine se ridică somnoros uitându-se la stomacul meu şi spune plictisit: „Este doar 6, hai să mai dormim”. ideea ştii care este cu toate elucubraţiile astea, că toată lumea vede în mine ce are nevoie, fetiţa vede benzi desenate, cerşetorul ceas, tu un derdeluş unde poţi aluneca în voie.

în fotografie nu sunt nici ţigări, nici mărgele, este o iluzie optică care reflectă o stare, o anomalie a sângelui, un fel de leucemie a iubirii.

AlbNegru

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 05:11

În seara asta vreau să scriu de mână, să pun laptopul jos pe parchet şi să mă întind pe foaia albă cât vreu.

Pe aici nu vor trece nici maşini, nici trenuri, farurile nu mă vor orbi, nu va ploua, nu va fi niciun anotimp, nici biserici, nici oameni care spun rugăciuni, nici naşteri, nici înmormântări, câteva pete de cerneală, un plic, StarGazeII, veioza care bate în tavan, acolo de fapt am nevoie să văd.

Prin urmare pe poteca asta îngustă, pe unde din când în când îmi zgârii picioarele de ciulini, ca atunci când am mers în excursie cu tatăl meu după sabia scită, auzise de ea din National Geografic, habar nu avea că era aproape în spatele casei, tot aşa va fi accesul aici, foarte cald, transpiraţii, o baltă secată, unde odată când eram mică văzusem un şarpe şi multe raţe sălbatice, acum era doar papură şi aceea uscată, multe gropi, noroaie, un râu destul de curat, pietre la fund, ce altceva!

Îmi simt picioarele grele, prin inimă mişună deja furnici, înţepătura de albină se agravează, geamurile sparte, un badaj pe genunchiul unde m-ai atins ultima oară, câteva oase strălucitoare luminează accesul, în curând voi avea nevoie de un cărucior cu rotile, iarba e prea galbenă pentru luna august.

Fotografia nu este alb-negru şi nici trecută prin PhotoScape, este exact lumina din cameră, trandafirii sunt tot albi, este o coincidenţă, ar avea o legătură cu poteca asta spinoasă, albă.

Bătrâneţea este o stare interioară, tot mergând pe aici, îmi dau seama că am o sută de ani, fără nicio dorinţă doar cu un tată foarte tăcut, care ar vrea ca şi mine, acasă. Dar, am promis că voi scrie de mână şi voi suporta foaia albă indiferent ce se întâmplă, este ca şi cum m-aş aşeza pe un cerceaf alb, într-un un pat imens, unde pot privi în tavan până când mă voi face totuna cu el.

Umbre

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 05:09

18 septembrie 2010

Viaţa începe aici

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 09:20

Fotografia de mai jos mă duce cu gândul la romanul „Viaţa începe vineri”, autor Ioana Pavelescu. De ce? Aşa cum în roman pe acel câmp este găsit un om, fără nume, familie, bolnav sau nebun, şi toată lumea se strânge în jurul lui dând din umeri, tot aşa se întâmplă şi cu fotografia de faţă, priveşti luciul apei, adâncul şi dai din umeri neştiind ce să spui. Rămâne de văzut dacă alegi să stai pe uscat sau să mergi mai departe.

16 septembrie 2010

În Bucureşti

Filed under: Erotism,Fotopoeme — maskirovka @ 10:26

sunt foarte multe statui şi cariatide cum sunt cele de mai jos, am adăugat doar două, mi-ar fi trebuit ceva vreme să le caut pe toate, din fericire sau nu, plec iar din oraş

7 iulie 2010

Alternative

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 04:04

a

30 iunie 2010

Sfera

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 06:53

6 iunie 2010

Spiritual touches

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 04:46
Tags:

Isam Ibrahim Babikr, Expoziţia „Spiritual Touches”.

Caligrafia este mai mult decât un verset, mai întâi de toate o pajişte unde te poţi întinde la nesfârşit, aici este şi oaza şi deşertul şi marea plecare.

9 aprilie 2010

Poem cu schije

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 05:45
Tags: , , ,

7 aprilie 2010

Definiţie

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 16:04
Tags: , , , ,

2 aprilie 2010

Scaunul

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 17:52
Tags: ,


era noapte, se vede şi fără blitz, în curte erau multe becuri, multă iarbă şi mulţi oameni; m-am dus la o masă din spate, aş fi fumat, dar schimbasem poşeta şi uitasem pachetul, uneori nu-l uit, uneori îmi e jenă să fumez în public, dar acum il uitasem, era foarte frig, bătea vântul dinspre mare, eram derutată, practic nu-mi doream nimic

cineva a turnat apă în pahare, stăteam cu faţa spre scaunul înfăşurat în alb, parcă era o mireasă, sau un mort cu un giulgiu imaculat, nu ştiu care era diferenţa, mă uitam în el, aş fi văzut iadul, raiul şi cam tot ce era de nepătruns la ora aia din noapte

am remarcat însă abia a doua zi când am pus pozele pe laptop, scaunul era gol

a doua fotografie am făcut-o imediat a doua zi, adică azi, vineri 1 aprilie 2010, m-am dus în parc, e ziua mea liberă, am plecat pe la 2PM, am cumpărat nişte popcorn să duc la raţe, este zi, asta se vede şi fără blitz, am găsit masa asta de lemn, cu scânduri frumoase, am stat la ea, am fumat, aveam ţigări, în jurul meu erau mulţi copii, mă gândeam ce femeie, ce specie de femeie sunt dacă nu-mi doresc copii, erau mulţi copaci, un cuib, nu era nimeni, mulţi salcâmi, teci căzute, am luat câteva să fac un aranjament

am plecat pe întuneric, am mers aproape un kilometru cu farurile stinse, fără întenţie, merg şi cu intenţie uneori, cineva mă claxona din dreapta, nici nu am clipit, mă stresează agăţatul în trafic, claxona în disperare şi făcea semne la roata din faţa, aşa înţelegeam eu, dar el schiţa că e vorba de faruri

am remarcat însă abia acum când am pus pozele pe laptop, scaunul şi aici era gol

31 martie 2010

Poem luminat artificial

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 17:17
Tags: , , , , ,

de câte ori văd un iluminator simt cum pulsează ventriculul tău drept/ nu e de mirare că înăuntru este atâta animaţie/ la fondul acestei sclavii am să revin




22 martie 2010

Străzile din mine

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 07:04
Tags: , , ,

mereu înguste şi pline de praf
lumina pătrunde fără să vrei
cât aş încerca s-o opresc
există mereu un colţ unde mă pot aşezea
mereu o uşă albastră pe unde pot pleca
mult mai departe decât mine însămi




1 februarie 2010

Partea nevăzută

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 22:08

12 ianuarie 2010

Dimineaţă cu tine

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 04:48

11 ianuarie 2010

Rabab

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 08:24
Tags:


mistic
o poezie blândă
un instrument medieval
mistic
mai bine tac
dervişul azi nu va veni
trebuie să tacă şi el
dar el tace sigur
noi tăcem împreună
cine are de câştigat?

1 ianuarie 2010

Cu sângele pe dos

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 12:49

31 decembrie 2009

The morning sun in harbor

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 08:15

26 decembrie 2009

După-amiază

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 13:49

14 noiembrie 2009

Ceaţă

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 19:33

Imag001

aici am tăcut
într-o tăcere nepământeană
care nu putea fi ţinută în mâini

3 noiembrie 2009

eu şi muribunzii care am fost

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 05:05

sunt imună la tălpi goale
la cărţi cu pagini necitite
nimic nu-mi imprimă pielea
mai bine ca ziua de ieri

Imag002

cât aş vrea să privesc în gol
tot găsesc ceva să-mi amintească de tine

inima deformată de la prima îmbrăţişare

Imag003

un nechezat timpuriu
trecea agale prin lumea pustie
m-am oprit să-i tulbur mersul

Image(194)

prin sălbăticie

Image(197)

1 noiembrie 2009

Poemealbastre

Filed under: Fotopoeme — maskirovka @ 06:47

Imag019

Imag020

Imag023

Imag024

« Pagina anterioarăPagina următoare »

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.