DozaDePoezie

1 Iunie 2015

…istm…

Filed under: Poezii — maskirovka @ 06:23

După ce ai plecat mâinile mi s-au retras încet în vertebre, nu mai aveam pe cine atinge

Picioarele au reintrat în albia după revărsare, nu mai aveam la cine merge, eram de-acum

O nouă formă de relief, fără nume, fără sevă, aproape nenăscută, urma să mă nasc din nou

Cine știe când, cine știe pentru cine, cineva mereu păstra pentru mine un mugure între coaste

După ce ai plecat sângele și-a schimbat cursul, ochii s-au întors în vizuini de fiare sălbatice

Cuvintele și-au tras carapace de metal șii au dat viață unor ființe goale, egale

Care zburdau ca niște spiriduși ciudați și nu făceau parte din poveștile copilăriei mele

Nu recunoșteam nimic în acest vis surpat, viața mea era o miriște care luase foc de la sine

Dacă m-ai fi văzut  în clipele acelea de pură singurătatea ai fi spus că sunt un aliaj

Din carne și hârtie, toate astea se întâmplă când o femeie se retrage în marea ei

Interioară, uscată, lipsită de salivă, lipsită de lacrimi, doar o fâșie de pământ măcinată

Ca după o febră lungă cu o senzație puternică de sete se facea iar zi

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: