DozaDePoezie

4 Aprilie 2015

Filed under: adam si eva,Când sunt cu tine,Poezii — maskirovka @ 06:25

Nu te mai poți întoarce, repetam fără să te privesc, nu te mai poți întoarce

El râdea, își lega șireturile cu gândul că plouă și nu are umbrelă, la revedere

M-am întors la geamul meu, la liniștea dintre pervaz și stradă, la granița mea

Care mă face bucăți de gheață, la poeziile care cad de pe corp ca stropii de apă când ies de la duș

Dacă nu ar fi privit în urma mea atunci ar fi putut pleca, nu pot deschide, e ușa închisă

Poți pleca, apasă mai tare, dar mâna i-a înțepenit pe clanță, a rămas fără aer, cuvintele

I se întorceau în gură, sângele mergea prin el ca o apă murdară care inundă casele

Oamenilor noaptea când dorm, poți pleca, spuneam cu fața la geam, el nu se mai auzea

Rămăsese undeva în trecut, blocat în amintiri, nu putea deschide, cineva din el îl oprea

Sau poate eram chiar eu într-o formă sau alta, poți pleca, spuneam cu fața la geam

Încărcându-mă prin pori ca o plantă într-un proces de fotosinteză, eliberam oxigen

Eliberam oxigen și inima lui acolo lângă ușă devenea tot mai largă, tot mai încăpătoare

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: