DozaDePoezie

31 Martie 2015

Filed under: Uncategorized — maskirovka @ 15:29

Purtăm același șarpe-n noi, aceeași boală, aceleași vene ne sugrumă

Nici nu mai respirăm, nici nu ne mai hrănim, decât cu hoituri-amintiri

Purtăm același șarpe-n noi care ne tulbura vederea, orbim, orbim

Pe rând, când tu, când eu, diminețile noastre stau suspendate de tavan

Singure și grele gata sa ne înece, purtăm aceeași piele de animale-n cușcă

Care se mănâncă-ntre ele, cred că la facerea lumii ne-am născut din același atom

Mereu, mereu, ne căutam să ne refacem, ne căutam pe noi, adevarați și puri

Mă porți în tine așa cum iți porti șira spinării, fără ea ești olog, fără sens

Cu timpul vertebrele au luat formă de cruce. Poartă-mă ca pe-o cruce!

La gât, la piept, cât mai aproape de moarte, cât mai aproape de gaura din piept

Prin care spuneai că mă vezi. Sunt acolo ca o prăpastie fără sfârșit.

Sfârșitul meu ești tu!

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: