DozaDePoezie

19 Februarie 2015

Filed under: Uncategorized — maskirovka @ 13:53

Nu mă pot manifesta pe de-a-ntregul, îmi par chiar mediocră, pustie, lipsită de orizont

Corpul se îngustează, pielea se usucă și mă strânge ca un leș peste larva vie care

Dă semne de la o vreme, se mișcă, împinge, vrea să ia aer, în curând va venit momentul

Vezi tu, în camera asta eu am o singură inimă, bate pentru toate lucrurile, și ele sunt vii

Merg prin casă și se țin după mine înfometate, moarte de sete, lihnite de vise, foile

Se lipesc de mine ca de un magnet, îmi vine să râd cum încerc să le desprind

Și ele stau ca lipitorile și trag din mine sângele până se cumințesc și se duc sătule

La culcușul lor lingându-și în trecere cuvintele care supurează pe-o parte și alta povești

O dată cu noaptea s-a făcut noapte, o dată cu ziua s-a făcut zi, mi se pare foarte clar

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: