DozaDePoezie

2 Februarie 2015

Filed under: Poezii — maskirovka @ 06:11

Există în/ între oameni un mecanism invizibil de multe rotițe zimțate
Sau poate un fenomen spațiu-timp care ar trebui să funcționeze ireproșabil
Uneori rotițele se blochează și mersul firesc se întrerupe pentru totdeauna
Sau pentru o vreme, tot ce trebuie să fac e să privesc, nu avem nevoie
De unelte, de uleiuri speciale pentru locurile ruginite, nu, nici măcar de cuvinte
Trebuie să privesc în stânga, în dreapta, în pământ, sus, și e tot ce am nevoie
Este o imensă tăcere, nu trebuie să forțez meacanismul, nu trebuie să devin
Cioplitor sau zidar, nu, nu trebuie să intervin, pot strica și mai mult
E bine să stau pe marginea drumului, așa obosită, plină de praf, cu palmele murdare
Și după un timp rotițele se depărtează de mine și îmi fac propriul mecanism
Care rotește viața într-un anume sens care de altfel nici nu depinde mine
Eu privesc cum direcția e schimbată de o forță protectoare pe care nu știu s-o numesc

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: