DozaDePoezie

18 Decembrie 2014

Filed under: Când sunt cu tine,Poezii — maskirovka @ 08:24
Tags:

La început eram doi primitivi care mâncam doar carne crudă
Până când inimile ca două pietre s-au atins din greșeală
Când ți-am bănuit pielea mirosea a perete proaspăt văruit
Așa că am pășit în camera curată și am atârnat o icoană
Lângă tine am răspunsuri la orice, construiesc pe loc palate
Bărci, biserici, pot face o bicicletă, pot sparge o moleculă
Până văd ce se află pe fundul mării și ce face să schimbe
Culoarea sângelui pe timp de noapte și unii dintre noi
Luminează mai mult decât alții și văd cum ne scufundăm
În povești ieșind cu bine la capătul celălalt al lumii cu mâini
Cu picioare, din nou oameni care au răspunsuri la orice
Lângă tine scheletul mi se micșorează, vertebrele se retrag
Cumva la mal ca niște basme de adormit copiii, lângă tine
Mă retrag seara ca un soare care își ia înapoi razele, mă adun
În tine așa cum oamenii s-au adunat toți în Isus, încet, încet
Intru ca un fir de nisip în ochi, sufletul ți se irită și secretă
Un fel sidef pentru a se păzi

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: