DozaDePoezie

12 Noiembrie 2014

24 ore

Filed under: proză — maskirovka @ 06:15

În toate pozele cu tine sunt singură chiar dacă stăm lipiți.
Tot ce trebuie să fac este să mă mențin la suprafață, să înot cât pot, să schimb stilurile, să fac pluta, să înot apoi pe spate, să-mi odihnesc trupul și mai ales mintea. Toată puterea mea stă în iubire, iar iubirea mea e în creier, inima e doar un organ adiacent, ajutător, ea pompează, e ca un muncitor care aruncă încontinuu cărbunii în foc pentru ca trenul să poată merge. Nu trebuie să mă opresc, nu trebuie să văd nicio stație, de altfel nu ar trebui să le creez, totul trebuie să fie o cale ferată interminabilă. Inima pompează un lichid negru, nu cred că mai am sânge demult, e infestat. Așteptarea a prelucrat toate celulele, le-a deformat, acum sunt altcineva, știu doar că trebuie să nu înnebunesc, să nu mă abat de la circuit. De la geam privesc câmpul pe care sunt aliniați ca niște soldați fideli oameni morți cu pancarte în mâini, așa cum stau sperietorile în lanurile de cereale. Numai că sunt mulți, armate întregi, tot câmpul e plin, fiecare om cară cu el propria mină, pe fiecare pancartă este scrisă o amenințare, fiecare om e o primejdie, trebuie doar să nu mă uit pe geam și aceștia nu există. Ar trebui să vopsesc toate ferestrele sau să pun draperii negre, știu ce trebuie să fac, însă în fiecare dimineață mă trezesc pâș-pâș și mă uit pe geam, ei sunt acolo, fideli, morți și cu pancartele în mâini, sunt atât de mulți că nu ai pe unde păși, oricum dacă aș încerca să mă dau jos e moarte sigură. Tot ce trebuie să fac este să mă mențin la suprafața apei, slabită, fără conținut, fără nimic care să fie atras de gravitație, ca un gunoi deasupra apei. Nimeni nu mă va ajuta, oricum nu e nimeni aici, sunt doar eu, singurul dușman și singura salvare. De mine depinde ce aleg. De multe ori văd diverse semne, puse nu știu cum, nu știu de cine și cu ce mâini, trenul este ermetic și merge cu viteză, nu se oprește niciodată, nu are stații și totuși ieri cineva scrijelise numele tău pe pantofii mei, atunci am fugit repete la geam, știam că asta vrei, să mă dau jos, să cedez, trenul în urma mea ar fi rămas un copil orfan, s-ar fi oprit, nu ar mai fi avut inimă iar eu aș fi fost devorată de soldații fideli cu pancarte amenințătoare. Nu am atins pantofii, am mers desculță, sper că numele tău să dispără subit la fel cum a apărut. Mi-am spus din nou, incredibil, incredibil, vorbesc singură, vorbesc singură, tot ce trebuie să fac este să nu înnebunesc. În fiecare zi cineva intră în tren, în fiecare zi lasă un semn, o urmă, în fiecare zi numele tău este scris pe undeva, în cele mai neașteptate locuri, ba pe o carte, ba pe un perete, ba pe geam, nu mai țin minte, dar cineva se joacă cu mine. Am închis cu lacăte toate ușile, geamurile sunt etanșe și totuși cineva îmi alimenetază frica, cineva mă hrănește fără să vreau cu numele tău și parcă e din ce în ce mai prezent și mai puternic în mintea mea. Trenul merge cu vieteză, cu o viteză colosală, nu cred că ar putea fi perceput de cineva din afară, dacă mă uit pe geam soldații fideli sunt acolo parcă lipiți de tren, cumva trenul îi cară și pe ei în acest cerc vicios. Ei nu rămân în urmă niciodată, merg cu aceeași viteză, ca niște păsări pluvian care se hrănesc cu rămășițe din mine, viața morții lor depinde de tren. Groaza și spaima sunt semințele câmpului și cu cât privesc ele cresc, privirea mea e ca o găleată cu apă, dacă mă uit pe geam se transformă din puieți în adevărate arme. Trebuie să fiu calmă, să intru prin cărți, prin alte povești, prin alte vieți, aici e singurul loc unde nimeni nu pătrunde, nici măcar trenul, trenul aici e doar un șarpe care fuge speriat să se ascundă de lumina apărută dintr-o dată, iar eu, eu nici măcar nu exist.

2 comentarii »

  1. Thanks!

    Comentariu de Erwin Lucian Bureriu — 12 Noiembrie 2014 @ 22:43 | Răspunde

  2. În toate pozele cu tine sunt singură chiar dacă stăm lipiți. Tot ce trebuie să fac este să mă mențin la suprafață…

    Comentariu de maskirovka — 13 Noiembrie 2014 @ 03:02 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: