DozaDePoezie

11 Octombrie 2014

Racursi

Filed under: Poezii — maskirovka @ 05:52
Tags: , ,

De câte ori ies pe ușă cineva din mine rămâne acasă, întorc capul și zâmbesc
Spunând în gând celei din urmă: să fii cuminte, și deodată văd rupându-se
Din piele o dâră de copil,o fată mică care se duce la jucării și-mi face cu mână
Tacit parcă: Du-te liniștită, închid ușa și plec mereu întrebându-mă de ce plec
Și nu mai stau în corpul acela inocent cu mâini de zăpadă, mă mint crezând
Că am timp când mă întorc, am timp în weekend, am timp în concediu
Să ne privim mai întâi de toate tălpile, roase, dintr-o altă perspectivă mult mai umană
La fel ca în tabloul Isus mort, să ne vedem întâi rănile prin care trece un tunel lung
Unde totul are o singură măsură, o singură bătaie, un singur big bang
Nu știu nici acum care din noi respiră, inima e ca o minge de tenis, când la mine
Când la ea, nu știu unde pulsează viața, nu știu unde pulsează moartea
M-am tot gândit, totul depinde de ea, dacă într-o zi nu mă mai cunoaște
Dacă trupul i se pare schimbat și-mi va spune-n față: cine ești?!
Jucându-se mai departe fericită, iar eu disperată doar un corp voi încerca
Să-mi înduplec sufletul, să-i sparg pereții, fără nicio șansă, dacă toate astea
Se vor întâmpla într-o zi, cine mă va primi, în care din voi mă voi recunoaște?

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: