DozaDePoezie

8 Noiembrie 2013

Transpoezie


Dați-mi voie să fiu femeie, să merg la piață și să fac mâncare bărbatului pe care-l iubesc
Dați-mi voie să nasc, să urlu când expulzez sentimente anapoda fără judecăți prealabile
Fără să trag cortina și să mint în spatele ei cum că eu nu aș fi totuna cu femeia
De pe scena trupului aflat la vedere, m-am hotărât să mă îndrăgostesc și deja mi-a crescut
O membrană în plus peste ochi care permite să văd în adâncuri, un fel de anabolizant
Dați-mi voie să mă transform pentru câteva zile într-o cerșetoare care cotrobăie
Prin oameni până seara târziu când toată lumea se retrage râncedă în case stupide
De cărămidă când adevărata realitatea a casei e corpul alb și mereu gol și eu visez
La perechea de mâini, s-o inventez simplu ca pe o pâine, fără prea multe materii prime
La un el, să-l ating dimineața ca o pisică perversă care vrea doar mâncare, iubirea nu e pentru oameni
Oamenii nu au organ de strâns la piept, pieptul în sine e doar o idee, oamenii strâng la piept
Cu poezii, cu mesaje vocale, cu tot felul de tertipuri artificiale, pieptul meu nu există, e un mare gol, un mare concept
Păsările vor plonja aici ca într-o mare ireproșabilă, după asta mă veți recunoaște pe stradă
Va fi o sinucidere în masă când toți cormoranii vor veni la bancul de pești care se vede sub piele
Vrăbiile vor aduna firimiturile de poeme rămase de cu seara pe mesele de la Muzeul Literaturii
Porumbeii la fel, vor sta la rând să ciugulească din resturile dezumanizante care transformă în poeți
Pescărușii din Piața Amzei vor privi de pe macarele și vor pofti și ei la dragostea mea scoasă la bătaie
Aș fi vrut să fiu în viața ta, în patul tău bântuit de femei despletite, să ies din pielea ta ca puiul din
Coaja de ou, să-mi abandonez corpul fără nicio remușcare, dar, pe stradă, iată
Oamenii au înmugurit, și-au mai dat jos din haine, din carne, din idealuri
E timpul să fac curat, să văruiesc trupul ca pe un copac bătrân
Vreau să dau de-o parte toți mușchii, toate vertebrele ca pe niște cărți citite care nu mai satisfac
Și pe care le arunc sub pat așa cum arunc veioza blocată, să caut aripile prin toate buzunarele
Vreau să merg desculță prin camera ta, să aerisesc, păsările să intre buluc
Să pigulească rămășițele de femei uscate ca pe feliile de pâine uitate noaptea în bucătărie
Să-ți deschid geamurile, cămașa, să văd ce mănânci, ce bei și cu ce faci dragoste
M-am hotărât să mă îndrăgostesc și pentru asta mă dezbrac de luciditate și mai ales de corp

Anunțuri

1 comentariu »

  1. de cînd aștept să o zică cineva, de la obraz 😉 , „iubirea nu-i pentru oameni„
    amin!

    Comentariu de CELLA — 18 Noiembrie 2013 @ 10:51 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: