DozaDePoezie

6 Noiembrie 2013

Poezia ca o cale, Magda Cârneci

Filed under: Articole,Cărti,eseu — maskirovka @ 04:06
Tags: , ,

Mi-a trebuit ceva vreme să realizez că pentru mine poezia, mai mult de a fi o vocaţie, o profesie, o misiune, ori o credinţ㠖 e în primul rând o Cale. Că ea duce undeva sau ar trebui să ducă undeva. Doar poate treptat, şi de multe ori retrospectiv, am observat/ înţeles că frecventarea într-un anume fel a cuvintelor poate să producă în tine o modificare discretă, o modificare din ce în ce mai profundă şi în cele din urmă o transformare, destul de neaşteptată, destul de radicală.
E ca şi cum dacă iei în serios cuvintele, dacă le trăieşti pe fiecare în parte, cu oceanul de profunzime din spate, şi mai ales dacă le aplici la tine însuţi, cu toată naivitatea, cu toată sinceritatea, cu tot dorul, se întâmplă finalmente ceva. Ceva destul de miraculos. Căci vibraţia (ontologică sau emoţională sau spiritală) încapsulată în cuvinte deschid lent, treptat, anumite canale necunoscute, misterioase din tine, cu care intră în rezonanţă şi pe care le trezeşte dintr-un lung somn, dintr-o îndelungată aşteptare, le activează spectaculos. Şi brusc începi să ai acces la senzaţii mai ample, mai intense decât de obicei. Impresiile lumii sunt mai colorate, mai saturate, mai puternice şi tot felul de corespodenţe neaşteptate se stabilesc între ele. Sesizezi uluitoare coincidenţe între gând şi realitatea exterioară, sinergii nebănuite încep să se pună în mişcare în jurul tău între diferitele planuri ale existenţei şi, din când în când, ai acces la fulgurante stări dezmărginite, la simţuri universale, când eşti una cu planeta întreagă şi aceasta este vie, e vie, şi-ţi transmite tăcut dragostea ei învăluitoare. Apoi, treptat, lucrurile lumii, ambiţiile, vanităţile, priorităţile încep să se ierahizeze diferit. Începi să înţelegi că important nu este ceea ce ne acaparează zilnic, ceea ce ne hipnotizează de obicei, ceea ce ne mănâncă puţinul timp pe care îl avem la dispoziţie în viaţa aceasta. Important este să percepi altfel lumea, să-ţi dai seama că lumea este o stranie înjghebare, o uriaşă butaforie, un fel de platou de filmare a unui joc cosmic uluitor, în care rolul nostru s-ar putea să fie altul decât cel pe care ni-l atribuim, ni-l închipuim. Rolul nostru s-ar putea să fie – şi poate e în esenţă – acela de martori la acest dans apocaliptic-auroral, la acest extraordinar spectacol dramattic-tragic-comic-îmbătător în care suntem şi actori, dar şi spectatori deopotrivă, suntem cauză şi efect, suntem momeala, dar suntem şi miza, suntem nimic şi sutem totul, suntem bieţi cobai, dar suntem şi zei în potenţă.
Frecventarea poetică a cuvintelor sau frecventarea cuvintelor poetice este o cale, e punere pe cale, poate mai mult decât Calea însăşi. Care începe probabil de la ea încolo şi este foarte lungă şi duce mult mai departe. Dar e o punere pe cale la îndemână, agreabilă, blândă, potrivită poate pentru omul contemporan, copleşit de civilizaţie, extirpat de transcendenţă. Poezia este un fel de tehnică transcedentală bâlbâită, deformată, coruptă, pe măsura vremurilor dez-fermecate, dez-încântate pe care le trăim, şi în care ea păstrează vie, chiar dacă numai pâlpâitor, flacăra miraculosului.

O hrană subtilă fără de care omul interior din noi ar muri.

Căci omul nu este încă desăvârşit, terminat. Omul veritabil, adevărat, e încă pe cale de survenire în omul actual, îndârjit homo faber, din când în când şi homo poieticus, aflat pe cale de îndelungată şi chinuitoare transformare în homo pertinens, homo sapiens, poate. Iar pentru acel homo sui transcendentalis, poezia este un combustibil la îndemână, necesar, deşi nu suficient. Ea doar te pune pe cale, eventual.
Nu aş fi vrut să apuc calea asta şi poate că nici nu fusesem destinată pentru ea. Născută însă în familia unui poet, am avut acces la entuziasmul, energia fină, superioară, pe care trăirea o degajă în jur. Dotată pentru mai multe lucruri, am încercat s-o evit, ca să nu repet parcursul tatălui meu. Mi-am luat o vreme şi un alt nume, din spirit de diferenţiere juvenilă şi din frondă. Dar ea, poezia, a fost mai tare ca mine, căci m-a târât cumva pe calea ei prin accesul pe care mi l-a dat de timpuriu către altfel de percepţie şi de înţelegere a parcursului existenţei în lume. De aceea am trăit poezia ca pe o luptă, o încleştare, ca pe o înaintare pe un drum cu obstacole, cu noduri gordiene de tăiat, cu întrebări ale sfinxului de rezolvat, cu „munci ale lui Hercule” de depăşit. Volumele mele nu sunt multe şi nu seamănă prea tare unul cu altul, deşi probabil că acelaşi suflu şi aceleaşi obsesii le structurează în profunzime. Dar nu am putut să produc mai multe, nici nu am putut să mă repet, pentru că fiecare volum a fost rezultatul restrâns, zgura unei combustii destul de acerbe, urma scripturală succintă a unei etape încheiate, a unei răni depăşite, a unei „lupte cu îngerul” lăsate cumva, astfel, în spate. Pe acest drum poetic accidentat cred că nu mai am multe etape de parcurs, poate una sau două. După care probabil că un altfel de drum trebuie să urmeze.
O altă cale, dacă vreau ca existenţa să însemne cu adevărat evoluţie spre mai-mult-decât-mine, înaintarea în necunoscut, în miraculos, şi nu închidere într-o formulă existenţială ori profesională confortabilă, protectoare, dar inevital bornată de moarte.

Căci poezia veritabilă ar trebui să deschidă către mai-mult-decât-poezie, dacă e să-şi păstreze natura ei originară de punere în rezonanţă a lumii infinite din noi cu lumea infinită din afară şi din univers. Natura ei ontologică de deschizătoare de drum către mai-mult-decât-realitate în realitate.

Magda Cârneci
„Haosmos şi alte poeme” , Editura Paralela 45, 2004.

http://www.magdacarneci.ro/ro_poeme.htm

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: