DozaDePoezie

10 Octombrie 2013

Err

Filed under: Poezii — maskirovka @ 05:35

Uneori, știu ai să râzi, corpul mă elimină, obosește, îmi dă semne că vrea o pauză
Îl duc încolo-încoace, obligat, târâit, atingând pământul cu genunchii, cu coatele
Și corpul mă scuipă, se așază singur pe pat, fără ca eu să vreau și în timp ce mă întind
Prinsă parcă într-o capcană de urși sau cu mâinile bătute în cuie, extenuată, îi cedez
Ca și când aș fi în brațele tale și eu nu mai sunt decât un pumn de mărgele căzute pe jos
În lipsa ta te ating cel mai bine, lipsa ta fizică mă obligă să-mi dezvolt simțuri noi
Foaia de hârtie este pielea ta lipsă, când sunt cu tine, nu scriu, nu scriu luni de zile
Sunt altcineva, o femeie casnică, o femeie care cumpără ziare și cafea din gări no-name
Un pasager oarecare dintr-un tren oarecare, dacă m-ar lovi o mașină nimeni nu s-ar clinti din mers
După câteva zile, poate niciodată, ai afla că am murit și mama m-a dus într-un cimitir la țară
Undeva foarte departe de tine, un loc în care simți că ți-ai îngropat un picior

2 comentarii »

  1. „Foaia de hârtie este pielea ta lipsă” – da, din celuloza, prin puterea imaginatiei, putem face cativa centimetri patrati de carne vie.
    Empatizez si eu cu singuratatea descrisa, (supra)doza de poezie nu poate germina decat in solitutudine!

    cu admiratie!

    Comentariu de Diana Dogariu — 16 Octombrie 2013 @ 00:18 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: