DozaDePoezie

20 Mai 2013

Aventura

Filed under: Cubiculum,Poezii — maskirovka @ 04:55
Tags: , , , ,

Câteodată Dumnezeu cântă la colțul străzii
Nimeni nu mai aude muzica lui, toată lumea trece
Trece în grabă spre ceva nedefinit care nu le aparține
Spre case făcute din cărămizi, din foi, din pânze freatice
Pe care nu le pot lua cu ei când vor muri, spre școli de unde
Își iau copiii de mână, și nici acești copii nu le aparțin
Nu-i poat lua cu ei când vor muri, spre fântâni înfometate
Spre mame, spre tați, spre cărți sau biserici, indiferent spre ce
Spre ce se duc???!!! În graba lor nefirească Dumnezeu
Cântă la metrou pe gresia udă cu spatele lipit de un zid
Plin de igrasie, toată lumea trece, trece în grabă spre ceva
Nedefinit, amfibologic, care nu le aparține, eu știu un lucru
Cert, eu îți aparțin ție, tu faci ce vrei cu mine
Îmi fărâmi oasele, le pui la loc, îmi iei pielea, după care
Poleiești un strat superior, mult mai rezistent
Fără tine aș cânta și eu la colțul străzii, la metrou
Dumnezeu e singur, trebuie doar un exercițiu de imaginație
Să-l încarnez aici la mine în cameră, oricine poate
E foarte simplu, se deschide fereastra, se privește
Pânza de epidermă fină ca un pământ proaspăt săpat
Nimeni nu se mai aruncă de la o vreme, sinuciderea
Nu are legătură cu trupul ci doar cu mintea

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: