DozaDePoezie

20 Ianuarie 2012

Trusa de unelte – 3 poeme Sarah Kane

Filed under: Când sunt cu tine,Cubiculum,Poezii — maskirovka @ 06:29
Tags:

*
Îmi cumpăr România Literară, o fisă, un espresso scurt
Apoi la chioșcul de bilete, un bilet vă rog, casiera nu întreabă
Știe unde merg de luni de zile, îmi acopăr bine inima
E plin de cerșetori deja, un veteran de război cu decorații lipite pe haină
Trece pe lângă mine, îl privesc lung, ce om, acest om a luptat
Îmi spun în gând, în timp ce valiza pe roți face un zgomot infernal
Am de mers 4 ore, 4 ore în tren, lângă oameni cu care voi împărți
Ziarul, covrigul, o parte din viață, la capătul peronului
Bețivii cu palme de ceară se topesc pe asflat
Nu mai e loc de realitate, e un vis bolnav
Rimelul mi-a pătat obrazul, căldura ta o port cu mine
Ca pe un talisman ascuns între coaste, este acolo un loc
Unde te refugiezi, după fiecare călătorie mor mai puțin
Vreau să respir, vreau să respir, pe foaia asta e un tub de oxigen
În pun pe față, degeaba tot nu te văd, îmi cumpăr România Literară
O fisă, un espresso scurt, ciorile deasupra cuvintelor
Se rotesc, caută nuci, nu am nuci, am doar amintirea cu tine
Pe care o sparg, zbang, aici pe foaia asta, mi-e foame
Miezul cărnos, zemos îmi curge pe gât ca un suc de portocale
Nu am dat mită pentru amintirea asta, mintea mea nu mi-a cerut nimic
A venit pur și simplu, încet, calm, ca trenul acela în care împart
Ziarul, covrigul, setea de tine, bateria descărcată
Și mai ales fereastra, da, fereastra închisă etanș
Ca inima mea al cărui miros îl adulmeci doar tu

*
Fiecare om are nevoie de un loc ascuns în care să se retragă
Singur, fără copii, fără carnea pe el, fără țigări
Un loc împrejmuit de un zid înalt și alb
Mulți ar cădea dacă s-ar încumeta să treacă
Un loc curat și mereu liber, fără viză de trecere
Unde îi e permis să urce până dă de acoperiș
Poate fi o foaie albă sau un câmp deschis
Vânătorul va duce pușca la ochi și se va mira
Oare ce e vietatea asta ivită în poiană
Nu e nici animal, nici om, pare un sfânt
Dar nu are tiară, și mersul, da, mersul
Îmi pare cunoscut, un lipițan, un sunet
Fiecare om are nevoie de un loc ascuns în care să se retragă
Apă murdară care a inundat liniștea
O pivniță în care să coboare doar când nu mai are ce mânca
Poate o văgăuna sau un corp de femeie
Mamă, iubită, oricum ceva cu înveliș calcaros
Frunze verzi și un foc în sobă
Ceva ca un pântec sau ca un sicriu
Unde e mereu întuneric, pânze de păianjeni
Și multe alte uși pe care le aud și eu dimineața cum scârțâie
*
Nu trebuie să povestești în poezie, spune Mircea Ivănescu
Trebuie doar să bei paharul cu vin
Oameni trec, oamenii șoptesc
Poezia pe buze roade carnea până la maxilar
Și apoi?
Și apoi?
Ce ar mai fi de spus?! Nu povestesc
Dau din mâini și din picioare
Mă zbat în cea mai nefericită alegere
Mai bine mă întorc la masa de scris
Nu trebuie să povestești în poezie, spune Mircea Ivănescu
Trebuie doar să dai foaia albă peste cap
Să-i bei adâncul până dai de alb. Ha-ha!

Purificare

2 comentarii »

  1. n-am cum ‘pune’ like’ la ‘categoria asta’:(
    …deşi…
    caut(u-ţi) îngerii

    Comentariu de CELLA — 20 Ianuarie 2012 @ 16:18 | Răspunde

  2. îngerii?! da, sunt puzderie pe aici prin cameră, mă împiedic de ei…

    Comentariu de maskirovka — 21 Ianuarie 2012 @ 15:48 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: