DozaDePoezie

9 Iulie 2011

Ştii…

Filed under: Cubiculum,Dincolo de mine — maskirovka @ 20:06

…tot voiam să-ţi spun, dar nu am avut ce îmbrăca azi, am luat o piele uzată, aruncată de tine la coşul de gunoi, eu pot fi un bun Dumnezeu, ştiu să iert, să spăl picioarele murdare de prea multe metafore care au cianozat epidermul, ştiu să spăl parchetul de paşii lipsă şi pe care ţii doreşti mai mult decât un pachet de ţigări, ştiu să număr hematiile, aripile date cu împrumut, ştiu că trecutul este un pumnal şi-l pot scoate fără să te doară, nu va lăsa nici semn, nici viscol

…tot voiam să-ţi spun, rândul de piele în plus crescut azi-noapte este al tău, ţi-ai dat seama, treci prin mine deşi eşti la 3000 km, nu ai habar ce ţi se întâmplă când dormi, dormi aici cu mine, îmi spui poveşti de mătase în timp ce la uşă bate cineva, atunci ne ascundem unul în altul, până când, până când nimeni nu va afla ce s-a întâmplat

…tot voiam să-ţi spun, se vede pe corpul tău câte femei au dormit în tine/ fiecare a lăsat urma ei/ unele pete solare la care nu te poţi uita cu ochiul liber/ altele dâre de fum/ dacă te ating încă se mai pulverizează mirosul/ sunt poveşti care ies direct din oase ca nişte stalacmite supurează din tine picături de viaţă/ unele au murit în ipostaze hidoase ca după o erupţie vulcanică/ altele trăiesc şi acum jumătate cu picioarele în apă/ mai vorbeşti din când în când cu ele/ niciodată nu vor mai fi ce au fost/ niciodată nu vor mai ieşi pe uscat/ harpiile pândesc din colţul de sus al paginii a4 gata oricând să se hrănească din tine, din cioburi, din sângele verde/ nu ştiu eu ce sunt pe câmpul acesta peste care s-au dus multe lupte/ copil orfan? sac de oase? acvilă de munte? femeie? maşina de pâine? nu ştiu până când nu mă voi afunda

…tot voiam să-ţi spun, am un document care se numeşte cânteculluiroland, un fel de carte, un fel de paradis, ceva cu gust de înălţimi, presiunea e foarte scăzută aici, sângele curge mai repede, eu nu mai ştiu ce sunt, erg sau pasărea kiwi, oricum ceva fără sunet, fără claviculă, ceva care oricând poate lua forma ta, te iubesc, noapte bună

4 comentarii »

  1. […] Bacovia-mi poate cînta şi-a A şi în U… departea-i aproape şi … nu eşti tU Departe, în cetate viaţa tropota… O, simţurile-mi toate se enervau fantastic… Dar în lungul sălii pufneau în râs sarcastic Si Poe, si Baudelaire, si Rollinat. (…) […]

    Pingback de din siberia, cu dragoste « leneşrĂu's Blog ? — 13 Iulie 2011 @ 10:45 | Răspunde

  2. Nu am mai fost de ceva timp pe aici. Dar mi s-a făcut dor de DOZA DE POEZIE. Şi găsesc acelaşi lirism ascuns printre cuvinte. Aceleaşi spirale nebuneşti de cuvinte. Cascade tropicale cu gust de lămîie şi înălţimi angelice.

    Comentariu de doctorox — 13 Iulie 2011 @ 14:18 | Răspunde

  3. bine ai revenit. si eu am fost in vizita la tine zilele trecute, nu ai auzit cand am batut? cred ca da.

    Comentariu de maskirovka — 13 Iulie 2011 @ 16:16 | Răspunde

  4. Ăsta-i un moment în care mă ruşinez de tot şi-mi pare că am scris doar prostii peltice… Când citesc aşa un poem. Brrrr!!!…

    Comentariu de Gabriela Savitsky — 1 Iulie 2013 @ 09:38 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: